Cesar Millan - “Nu-mi pot imagina viaţa fără câini!”

E crezul care-l guvernează pe cel mai iubit realizator de emisiuni despre dresajul câinilor. Şi nu doar pentru că ei l-au făcut faimos, ci şi pentru că l-au salvat de pe marginea prăpastiei.

Idolatrizat de milioane de oameni pentru talentul său formidabil de-a se apropia de animale, Cesar Millan (46) e un adevărat guru în domeniul dresajului de câini. Fost imigrant ilegal, provenit dintr-un cartier sărac din Mexic, el şi-a urmat chemarea şi a devenit celebru odată cu emisiunea „Cesar şi câinii“, care l-a surprins călătorind în diverse colţuri ale lumii în cadrul turneului său de conferinţe - un turneu care îl va aduce, pe 21 martie, şi la Bucureşti, la Sala Polivalentă (bilete pe myticket.ro şi în magazinele Diverta). Povestea sa, precum şi filosofia lui de viaţă au ajutat o mulţime de oameni să-şi îmbunătăţească relaţiile cu câinii lor, devenind în acelaşi timp „liderii de haită“ în propriile vieţi.

Când a început povestea ta cu câinii?

Probabil a început încă de când m-am născut. Mama mi-a zis mereu că am fost fascinat de animale încă de când eram bebeluş, cu mult înainte de a-mi putea aminti asta şi cu toate animalele sau cel puţin cu cele care erau în preajma fermei, de exemplu oi, porci şi desigur... câini. Nici nu împlinisem 13 ani când i-am zis mamei că îmi doresc să devin cel mai bun antrenor de câini din lume.

Sunt multe persoane cărora le este frică de câini. Cum i-ai convinge să se apropie de ei?

Frica vine din lipsa cunoaşterii sau din lipsa familiarităţii cu ceva şi mulţi dintre oamenii pe care i-am întâlnit şi cărora le e frică de câni au această teamă fie din cauză că n-au avut deloc câni în jurul lor sau pentru că au avut o exeperienţă neplăcută în copilărie, de exemplu au fost muşcaţi de un câine. Pentru a scăpa de această teamă, ei trebuie să înveţe două lucruri: cum să înţeleagă cânii şi cum să capete încredere în ei. Am avut succes cu această abordare în trecut ajutând o persoană căreia îi era frică de câini să plimbe la început un câine, apoi doi şi ajungând să plimbe o întreagă haită.

Care e cea mai frecventă greşeală pe care o face un deţinător de câine?

Cea mai mare greşeală pe care o fac oamenii e aceea că ei cred că animalele lor gândesc ca nişte omuleţi şi că le pot negocia comportamentul. Să îi explici unui câine „de ce“ e aproape nefolositor. Trebuie să le antrenezi instinctele pentru a le schimba comportamentul. Asta duce la o altă mare greşeală pe care o fac oamenii: le oferă cânilor numai şi numai afecţiune. Ceea ce nu conştientizează ei e că afecţiunea înseamnă consolidare, deci dacă o faci într-un moment nepotrivit, consolidezi un comportament incorect. Îmi iubesc câinii şi le ofer afecţiune constant, dar asta trebuie să se întâmple la momentul potrivit, altfel îi va deruta.

Ai lucrat vreodată cu un câine căruia nu i-ai putut schimba comportamentul?

În general, n-am succes în procesul de-a reabilita un câine atunci când oamenii cu care lucrez nu aplică ceea ce i-am învăţat. Pe de altă parte, am doar câteva cazuri pe care nu le-am putut rezolva, dar asta s-a întâmplat pentru că proveneau din crescătorii şi aveau comportamente negative adânc înrădăcinate. Aceşti câini aveau probleme neurologice care nu putea fi rezolvate prin training şi reabilitare. Cred că 99,99% dintre câini pot fi reabilitaţi, dar depinde dacă omul e capabil să urmeze ce l-am învăţat şi, în acelaşi timp, dacă nici câinele nu prezintă factori genetici care periclitează succesul trainingului.

Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat tu de la câini?

Am învăţat foarte multe lucruri de la câini, pe care le-am şi scris în noua mea carte, „Lessons from the Pack“. Dar dacă există un numitor comun al acestor lecţii, cu siguranţă este despre cum să trăieşti pe deplin momentul. Asta poate fi dificil pentru noi, oamenii, în special în lumea modernă, deoarece suntem guvernaţi de intelect şi emoţii, şi mai puţin de instincte. Oamenii nu se concentrează întotdeauna pe momentul prezent, rămân adesea blocaţi în trecut sau sunt anxioşi în ceea ce priveşte viitorul. Câinii echilibraţi nu fac asta. Ei trăiesc aici şi acum.

După divorţ şi după moartea pitbull-ului său, Cesar a intrat în depresie şi a încercat să se sinucidă.

Poţi spune că ei te-au salvat atunci când te-ai simţit depresiv şi cu tendinţe suicidale?

Câinii nu urmează o energie instabilă, trebuie să-ţi aminteşti asta. Depresia şi tendinţele suicidale sunt probabil exemplul perfect al acestei instabilităţi. Deci, în acel moment al vieţii mele, câinii erau în primul rând alerta mea că ceva se întâmpla greşit cu mine, deoarece unul câte unul m-au abandonat. Mai târziu, tot ei au fost confirmarea că m-am întors de pe marginea prăpastiei, pentru că haita s-a întors la mine. Dacă ar fi putut comunica în cuvinte, primul mesaj ar fi fost: „Omule, nu te mai recunoaştem!“. Iar al doilea: „Hei, suntem încântaţi să te avem înapoi!“.

Care a fost cea mai dificilă parte a job-ului tău?

A fost atunci când am făcut orice mi-a stat în putinţă pentru a ajuta pe cineva să-şi reabiliteze câinele, dar apoi n-au fost capabili să respecte ce i-am învăţat şi au decis să-l abandoneze. Din fericire, de cele mai multe ori, am găsit persoanele potrivite pentru aceşti câini şi un alt loc unde ei să se simtă acasă. Dar chiar şi aşa îmi rămânea sentimentul că am dezamăgit acel câine...

Ce simţi faţă de pisici?

Nu sunt un mare fan al pisicilor, deoarece ele nu sunt nişte animale care formează o haită şi nu sunt nici pe departe la fel de sociabile precum câinii, însă cred că oamenii pot avea relaţii similare cu ele.

Spune-ne puţin despre proprii tăi câini.

Acasă am şase câini: pitbull-ul meu, Junior, doi chihuahua – Coco şi Taco, un yorkie pe nume Alfie, un pomeranian pe nume Benson şi un pug, Gio. Junior e cu desăvârşire câştigătorul concursului de poveşti amuzante – atunci când urcă cu mine pe scenă, fură toată atenţia şi totul se transformă într-un circ. Îl vezi cum, în timp ce-mi suţin show-ul, începe să se rostogolească deodată, încercând să atragă atenţia. Funcţionează de fiecare dată!

E locul în care Cesar e înconjurat nu doar de câini, ci şi de lame, capre, oi, pui, un măgar, un ponei, un emu şi o broască ţestoasă.

Trăieşti la o fermă. Ce alte animale ai acolo?

De fapt, nu trăiesc la fermă, doar lucrez acolo. Am multe animale, pe lângă câini – două lame, Lorenzo şi Tina, măgarul meu, Marty, un ponei pe care îl cheamă Amadeus, o ţestoasă – Jon, o turmă de capre, câteva oi, pui şi un emu. Toate fac parte din activitatea de reabilitare pe care o fac şi mă ajută în „Metoda de training a lui Cesar“, „Fundamentele comportamentului câinilor“ şi în programele de training în general.

Tu ai lucrat şi cu animalele de companie ale celebrităţilor. Ne poţi da câteva exemple?

Cred că lista e deja foarte cunoscută. Demult, am lucrat cu Jada Pinkett Smith şi, desigur, a dat un mare imbold carierei mele. Am lucrat şi cu Oprah şi, în al treilea sezon al serialului „Cesar to the Rescue“, cu Jerry Seinfeld şi soţia sa, Jessica. Dar, faimoşi sau nu, toţi tind să aibă aceleaşi probleme cu câinii lor.

Care e cel mai bun lucru pe care-l aduc câinii în viaţa ta?

Nu-mi pot imagina viaţa fără câini, aşa că e greu să aleg doar o parte bună. Ei mă ţin în legătură cu Natura, îmi arată loialitate, încredere şi iubire necondiţionată şi mă învaţă să le practic şi eu. Tot ei sunt o reamintire constantă despre enorma responsabilitate pe care umanitatea o are faţă de Planetă – nu doar pentru noi şi generaţiile viitoare, dar şi pentru celelalte vieţuitoare.

Jahira Dar. Femeia care l-a făcut să iubească din nou, după divorţul lui din 2012 de Ilusión Wilson, şi pe care a cerut-o de soţie în aprilie 2016.

Foto: PR