Cum a decurs singura întâlnire dintre Elvis şi The Beatles? „Eu mă duc la culcare”, le-a spus Regele Rock'n'Roll britanicilor imediat ce i-a văzut
La 10 seara, pe 27 august 1965, a avut loc o întâlnire istorică, în Los Angeles. În mijlocul turneului lor din SUA, cei de la Beatles s-au întâlnit cu Elvis Presley. Jurnalistul Ivor Davis a fost singurul martor al întâlnirii unice şi a povestit totul în cartea sa The Beatles and Me On Tour.
În cadrul unui interviu oferit în exclusivitate celor de la Closer, jurnalistul a povestit despre experienţa sa unică. Elvis era una dintre principalele surse de inspiraţie muzicală pentru membrii trupei britanice, iar Regele Rock‘n’Roll era impresionat de talentul englezilor, dar cam gelos pe succesul lor. „Într-o seară absolut memorabilă, Colonelul a aranjat ca Elvis să întâlnească patru persoane celebre. Dar cred că cei de la Beatles erau nerăbdători să-l întâlnească pe el şi nu invers”, a scris jurnalistul în cartea sa.
„Era o singură persoană în SUA pe care ne doream s-o cunoaştem – nu sunt sigur că voia şi el la fel de mult să ne cunoască – şi acela era Elvis”, a declarat John Lennon. „Noi îl idolatrizam pe individ. Am încercat să-l întâlnim în primul nostru turneu în State, în 1964, dar n-am reuşit pentru că el avea alte planuri. Dar, când ne-am întors în vara lui 1965, ne-am dat seama că vom fi în Hollywood în acelaşi timp cu el, care filma acolo. Trei zile s-a plănuit întâlnirea din casa lui, care speram să rămână secretă. Dar presa şi fanii au aflat de întâlnire şi erau cu sutele când limuzina noastră a apărut la poarta casei din Perugia Way, la 10 seara.”
Întâlnire unică
Elvis nu a fost dat pe spate de întreaga chestie. Chiar Priscilla, soţia lui, a precizat că „atunci când John, Paul, Ringo şi George au intrat, Elvis stătea relaxat pe canapea, uitându-se la televizor fără sunet.”
„Timp de 10 minute, nimic nu s-a întâmplat”, a adăugat jurnalistul. “Era foarte ciudat! Nimeni nu s-a gândit să le facă cunoştinţă, aşa că cei de la Beatles stăteau acolo ca nişte musafiri care se simţeau incomod. Elvis, care avea un simţ al umorului evident, le-a spus: <Eu mă duc la culcare. Credeam că aţi venit să cântăm câte ceva...>. Chestia asta a spart gheaţa. Englezii au zâmbit, şi-au luat chitările şi am cântat cu Elvis vreo 10, 15 minute. (...) Apoi s-au apucat să vorbească despre cum urau ei să zboare cu avionul, după care Paul i-a spus ceva de genul: <Elvis, noi adorăm muzica ta. Ne-ar plăcea tare mult să mai faci melodii care cele vechi ale tale.> Lui Elvis nu i-a picat bine asta, cum de aveau ei tupeul să-i spună că muzica lui veche e mai bună decât asta nouă pe care o făcea?! Dar aveau dreptate. Elvis scotea pe-atunci doar melodii din filmele în care juca şi care nu-l prea încântau oricum. (...) Vă spun, n-a fost o întâlnire epocală, ci una inconfortabilă.”
Cum s-a încheiat seara? „Britanicii i-au spus lui Elvis să se mai întâlnească cât de curând, pentru că locuiau la mică distranţă unii de alţii, dar n-au mai făcut-o, nu s-au mai întâlnit niciodată.” Ce impresii şi-au făcut unii despre alţii? „Mie mi-a plăcut mult. N-a vorbit el prea mult, dar arăta foarte bine. E un tip cool, relaxat. Ca să nu mai zic că a cântat la chitara bass, ceea ce mi-a plăcut teribil. Eu simt că m-am apropiat puţin de el”, a declarat Paul McCartney ulterior.
“A fost exact aşa cum mi-l imaginam!”, a adăugat George entuziasmat. Foarte prietenos, ospitalier, relaxat, interesat de muzica noastră şi de noi. Un star adevărat!” Însă părerea bună n-a durat prea mult, pentru că Elvis s-a dus apoi la Casa Albă şi i-a spus preşedintelui Richard Nixon cum au venit Beatles-ii din Anglia în America, au câştigat milioane de dolari la ei, după care s-au întors acasă şi au vorbit urât despre SUA.
„De ce ar fi spus Elvis asta?! Să-l mintă aşa pe Nixon...”, se întreba Ringo. “În concluzie, a fost o întâlnire fascinantă, dar nu s-au împrietenit. Cei de la The Beatles erau prietenoşi, însă Elvis nu era. Elvis se simţea foarte inconfortabil atunci când vorbea cu presa”, a conchis Ivor pentru Closer. „Nu s-au mai întâlnit niciodată. Elvis era gelos pe succesul pe care-l aveau britanicii şi nu putea ascunde asta.”