Cum se măsoară ratingul şi prostia
Aveam un prieten care locuia în zona Tineretului. În bloc la el erau patru cu peoplemetere.Probabil că-n acelaşi bloc erau patru categorii total opuse de oameni, care rezolvau schema de distribuţie eterogenă a aparatelor de măsurat ratingul.
“ Cei mai mulţi dintre telespectatorii de la nunta lui Borcea erau casnice de peste 65 de ani, fără şcoală multă, cu precădere din Moldova. Întrebaţi deci compania de rating de ce are aşa de multe peoplemetere la idioţi în casă şi-o să inţelegeţi de ce se tâmpeşte televiziunea. Vă dau eu un hint: pentru că trebuie să raportăm advertiserilor rating mare, că de aici vin banii...!“
Am citit asta la Lucian Mândruţă pe Facebook. Mi-a povestit-o şi mie mai demult. Are o logică. Numărul oamenilor care se uită la televizor a rămas constant. În anii ulteriori revoluţie, opţiunile de a petrece timpul liber erau stingheritor mai mici. Aici e paradoxul. Deşi ele s-au înmulţit, numărul oamenilor care se uită la televizor a rămas echilibrat. Ca un paradox pe care logica nu poate să-l rezolve. Dar explicaţia lui Lucian Mândruţă pare utilă în demersul ăsta. Dacă ţi se pare important să te lămureşti de ce s-a construit senzaţia la televizor că am fi un popor redus mintal. Pentru că în distrubuţia peoplemeterelor s-a insistat pe publicul care, indiferent de anotimp, e suficient de tâmp să stea acasă. N-au treabă cu internetul. Stau chirciţi să vadă ce zice domnu’ Dan la OTV. Sau domnu’ Dan la Antena 1. Sau ce glumiţe au pregătit în seara asta băieţii de la Trăsniţi în Nato. Sau ce invitaţi are azi doamna Simona de la cinci.
Aveam un prieten care locuia în zona Tineretului. În bloc la el erau patru cu peoplemetere.Probabil că-n acelaşi bloc erau patru categorii total opuse de oameni, care rezolvau schema de distribuţie eterogenă a aparatelor de măsurat ratingul. Că altfel cum?! Îmi povestea cu câţiva ani în urmă Dani Oţil că, în momentul în care a plecat să facă matinalul de la Naţional TV la Antena 1, i se întâmpla o chestiune stranie. O perioadă primea ratingurile şi ca angajat al Antenei, şi ca angajat al Naţional TV. Şi uneori coincideau. Dar mai ales, alteori nu coincideau. Dar asta contează în viaţă? În perioada în care mă ocupam de producţia unei emisiuni în prime time la Antena 1, urmăream evoluţia ratingului la Pro TV. Era pe atunci un film obscur al cărui rating creştea simţitor spre final. Logica de altfel asta şi e. Oamenii vor să vadă finalul filmului, independent de restul lui. Raportat la o populaţie de 20 de milioane, este o mână de oameni care decide cât de proşti suntem sau nu. Cine ne reprezintă gusturile sau nu. Eu zic să avem încredere în ei, în continuare. Suntem bine reprezentaţi. Începe acum emisiunea lui Capatos. D-aia zic.