Despre eşecul lui Mihai Gâdea

Cu un an în urma am fost la Vântu. Nu ştiu cum a fost Geoană, dar eu am fost cu treabă. L-am convins să-mi dea un interviu. Era un moment important pentru el.

Cu un an în urma am fost la Vântu. Nu ştiu cum a fost Geoană, dar eu am fost cu treabă. L-am convins să-mi dea un interviu. Era un moment important pentru el. Era un moment în care un interviu al lui ar fi fost foarte important. Eu l-am convins să-l dea pentru OK!. M-am adus acolo, plin de importanţa momentului. Plin de mine. Îmi păream foarte important. Nu m-am dus să-l fac praf. M-am dus încântat că se petrece. Nu sunt mulţi cei care-şi permit să-şi conştientizeze succesul. Nu sunt printre ei. E greşeala pe care se spune că a facut-o Nadia. Când şi-a dat seama cine a ajuns a căzut de pe barnă. Nu mi-a ieşit până la capăt. M-am despărţit prieteneşte de Vântu, cu promisiunea lui că-l continuăm când voi fi din nou gata. De asta mi-am adus aminte când mă uitam la scaunele goale pe care urmau să se aşeze premierul şi intervievatorul. Moderatorul talk-showului politic cu cea mai mare audienţă.

E complicat să-ţi conştientizezi succesul. Oriunde s-ar fi dus în altă parte MRU, interesul ar fi fost mediu. Meritul lui Mihai Gâdea e că a creat această dispută care părea un spectacol. L-am cunoscut la un interviu când mi-a rămas în minte o replică a lui. Mi-a spus că a învăţat de la părinţii săi că viaţa e lăsata pentru a face lucruri importante. Ieri aşteptam să văd un moment important al vieţii lui. L-a ratat. L-a ratat pentru că a pregătit imaginea mai mult ca întâmplarea. L-a ratat pentru că a conştientizat probabil prea tare momentul.

Premierul venea ducând în spate toată imaginea catastrofală a acestei puteri care a tot fugit de întrebări. Reprezenta o putere care pare sau părea că apune. S-a aşezat pe scaun cu aceste perspective sumbre. Gâdea nu avea şansa meciului egal. Era condamnat să-l facă praf. Orice alt deznodământ trecea ca un eşec. Disputa echilibrată şi tonul uneori cordial au lăsat senzaţia că totuşi treaba în ţară nu revendica ieşiri din sărite sau din minţi ca cele din alte seri. Adică aspectul general de după e că ne-am cam agitat degeaba. Strategia asta a formulării intelectuale. A calmului aproape isteric. A fascinaţiei vocabularului ofertant. A oamenilor ce discută nişte principii. A preocupării lingvistice într-o ţară fără morfină.Toate astea l-au pus pe Ungureanu în postura fundaşului înalt, căruia i se servesc doar mingi pe sus. Arăta bine. E adevărat până a intrat Mircea Badea puţin pe teren. A dat două goluri şi-a ieşit. Aveai senzaţia că Badea şi Gâdea au doi interlocutori diferiţi. În fine.

Am să-l sun la un moment dat pe Vântu din nou. Şi dacă o să se ţină de cuvânt, am să mă duc mai puţin important. Şi va da un interviu greu. Eu cred că Mihai Gâdea este sau va redeveni un bun intervievator. Ca acela de acum mulţi ani, din emisiunea cu Octavian Paler, Bălăceanu-Stolnici şi Alecu Paleologu. Toţi la aceeaşi masă.