Diane Keaton, o viaţă ca-n comediile romantice

A refuzat, încă de la primul rol pe care l-a primit, să renunţe la haine şi principii, preferă să-şi rotunjească veniturile reabilitând clădiri istorice în loc să-şi lanseze propriul parfum şi are „prostul“ obicei de a spune adevărul atunci când oferă interviuri. Oanti-vedetă în toată splendoarea, asta este Diane Keaton – una dintre ultimele reprezentante ale actoriei old school şi o femeie care, pe marele ecran, stârneşte râsete, iar, în culise, dezlănţuie pasiuni.

Diane Keaton

Este la fel de faimoasă pentru talentul său actoricesc şi realizările cinematografice, cât şi pentru relaţiile ei de lungă durată cu legendele hollywoodiene Woo­dy Allen, Warren Beatty şi Al Pacino, care, trebuie să recunoaştem, reprezintă o performanţă în sine. Singu­ra diferenţă e că profesia i-a adus mai multe satisfacţii decât au fost în stare să-i ofere vreodată bărbaţii din viaţa ei, care, spre regretul ei, n-au condus-o niciunul dintre ei la altar. „Sunt o fată bătrână, da, da, fată bătrână cu lite­re mari!“, recunoştea Diane Keaton (70) în 2013. „Şi asta pentru că nimeni nu m-a cerut niciodată în căsătorie. Nu ştiu de ce n-au făcut-o… Pur şi simplu nu am primit niciodată rolul de soţie!“, conchidea actriţa care, după un moment de reflecţie, a găsit expli­caţia: „Ţin minte cum îmi zicea Woody că trăitul cu mine era ca mersul pe coji de ou. Probabil că sunt prea sensibilă, mă rănea ori­ce pe-atunci oricum… E clar că nu m-a plăcut cu adevărat niciunul dintre partenerii mei! Eram prea nevrotică!“ Şi, drept urmare, per­fectă pentru filmele cu intrigă complexă ale lui Woody Allen, care a creat personajul principal din Annie Hall folosind-o pe Diane ca sursă inepuizabilă de inspiraţie!

În ciuda aparenţelor, nici cariera lui Keaton n-a fost un suc­ces de la un capăt la altul. Şi tot felul ei aparte de a fi pare să fi fost de vină. Cel puţin aşa i-a dat ea de înţeles mamei sale, Doro­thy Hall, în 1969, după ce a ratat castingul pentru o comedie pe Broadway: „Cică sunt prea înaltă şi prea… altfel decât ar trebui – adică o ciudată, îţi spun eu!“ Născută Diane Hall (a preluat ulte­rior numele de fată al mamei, Keaton, pentru a evita confuzia cu o altă actriţă cu acelaşi nume), într-o familie cu patru copii din Los Angeles, ea a ştiut dintotdeauna că actoria i se potriveşte mănuşă şi a făcut tot posibilul pentru a-şi vedea visul cu ochii, în ciuda dificultăţilor întâmpinate. „Am cunoscut multe eşecuri, mi s-a în­tâmplat adesea să nu obţin ceea ce îmi doream, însă nu m-am lăsat, am încercat iar şi iar. Dacă nu primeam rolul principal, încercam să obţin un rol secundar, dacă nu primeam nici rolul secundar, mă mulţumeam cu două replici, orice, numai să nu plec acasă cu mâi­nile goale“, declară Keaton cu sinceritate. În cariera sa de aproape 50 de ani, nici vorbă de roluri şi recunoaşteri picate din cer, după cum singură constată: „N-a fost vorba despre noroc, în niciun caz! Pur şi simplu mi-am dorit cariera pe care o am şi am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să o obţin“. Astfel, perseverenţa – dublată de o naturaleţe şi un talent incontestabile, am spune noi – a reco­mandat-o pentru rolurile pe care le-a interpretat în câteva dintre cele mai apreciate producţii hollywoodiene din ultimele decenii. Şi a fost, într-adevăr, nevoie de ambiţie şi determinare pentru a ajunge unde este astăzi. „Nimeni n-a avut aşteptări de la mine“, mărturiseşte cu modestie excesivă. „Am fost o persoană obişnuită, de nivel mediu şi nimeni nu a spus niciodată despre mine «Luaţi aminte la fata asta că o să ajungă cineva!»“

Polivalentă. Filmele Dianei au adus la box office peste 1 miliard de dolari numai în SUA. Keaton nu este numai actriţă, ci şi fotograf, dezvoltator imobiliar, scriitoare şi chiar cântăreaţă.

Nici măcar părinţii nu au încurajat-o aşa cum şi-ar fi dorit, dimpotrivă. Tatăl Dianei, un ofiţer arătos din marina americană pe nume Jack Hall, îi puncta constant toate defectele din copilărie, de la timiditate, bâlbâială şi pronunţie incorectă la fizicul ei care, în viziunea lui, lăsa de dorit. Într-un final, Jack şi-a părăsit familia, lăsând-o pe doamna Hall să se descurce singură cu cei patru copii dintr-un salariu amărât de femeie de serviciu. Abia câţiva ani mai târziu a reuşit Dorothy să se pună pe picioare din punct de vedere financiar, refugiindu-se în fotografie, însă stabilitatea materială nu i-a înlăturat şi depresia de care a suferit întreaga sa viaţă. „La acea vreme, tot ce-mi doream era să îmi dau întâlniri cu băieţii şi ca ei să mă considere atrăgătoare, nicidecum nu-mi propuneam să mă mărit“, aduce din nou vorba despre marele eşec din viaţa sa. „De fapt, atunci căutam audienţă, orice fel de audienţă“, a pus punc­tul pe i cea care avea să devină una dintre cele mai emblematice actriţe de la Hollywood. Prin urmare, la 19 ani, şi-a făcut bagajul şi s-a mutat la New York, pentru a studia actoria. „Într-o bună zi, o să devii o actriţă bună!“, avea să-i prevestească marele Sanford Meisner, după absolvirea Neighbourhood Playhouse. Nu extraor­dinară şi nici grozavă, ci doar „o actriţă bună“, dar tânăra Diane s-a îmbărbătat singură şi şi-a propus să profite negreşit de orice oportunitate ivită. Până să câştige, însă, primul casting, Keaton s-a văzut nevoită să cânte prin cluburile de noapte din apropie­rea garsonierei sale închiriate, pentru a se întreţine. Iar, în 1968, a câştigat primul rol, în musicalul Hair. Prestaţia ei a trecut, însă, neobservată în comparaţie cu încăpăţânarea de a nu respecta ad litteram scenariul, care-i cerea să renunţe complet la haine la finele primului act. După cum era de aşteptat, gestul ei – considerat cel puţin îndrăzneţ, dacă nu chiar sinucigaş, având în vedere că nu era decât o începătoare – nu a atras simpatia colegilor de breaslă, dar nici nu i-a închis etanş uşile la Hollywood. Astfel, Diane a fost, la scurt timp, distribuită în Play It Again, Sam, piesă care i-a obţinut nominalizarea la premiile Tony şi, mai important, i-a facilitat în­tâlnirea cu Woody Allen, unul dintre partenerii de scenă şi primul iubit cu care era cât pe ce să se mărite.

1970. ”Cum l-am văzut pe Woody, mi-am dorit să fiu iubita lui. Aşa că am muncit pentru ca asta să se întâmple.”

a mărturisit actriţa. Am zice că sentimentele erau reciproce între cei doi, având în vedere că Allen a transformat-o în prima sa muză, imediat ce şi-a făcut mâna ca regizor. De fapt, părea un cuplu imbatabil atât în viaţa de zi cu zi, cât şi pe marele ecran. „Adoram ochelarii lui cu multe dioptrii şi trupul lui perfect. Îl alintam Marele Alb…“, ne uimeşte ea din nou cu sinceritatea debordantă. Cei doi amorezi au lucrat împreună la filme precum

(1973),

(1975),

(1978),

(1979) şi, evident,

(1977), cu care şi-au făcut amândoi un nume în Cetatea Filmului. „Dacă nu-l întâlneam pe Woody, n-aş fi realizat nimic, aş fi fost un mare zero. El a fost mentorul meu, de la el am învăţat disciplina profesiei, am aplicat anumi­te principii pentru că-l vedeam pe el cum trăieşte. Este, cu adevărat, cea mai disciplinată şi mai or­ganizată persoană pe care am întâlnit-o în viaţa mea. Când eram împreună, a citit toată opera lui Dostoevski, apoi toată opera lui Tolstoi, învăţa franceza şi cânta zilnic la clarinet“, povesteşte cu admiraţie Diane. Şi atunci ce i-a despărţit? Cel mai probabil, lui Allen nu i-a picat bine faptul că iubita lui i-a ascuns zbaterile esenţiale prin care trecea ea după ce şi-a încheiat lucrul la piesa

şi n-a mai găsit prea curând alt proiect în care să se implice. În timpul acelei pauze pro­fesionale, care s-a întins pe un an întreg, Diane a devenit bulimică, iar Woody a fost ţinut în ceaţă în privinţa tulburării ei alimentare. Singura persoană căreia i s-a confesat Keaton a fost mama ei, care suferea, surprinzător sau nu, de acelaşi complex ca ea: lipsa încre­derii în sine şi, implicit, o autocritică distructivă.

Jack Nicholson şi Diane Keaton

O altă posibilă cauză a destrămării cuplului Keaton-Allen este neoficializarea idilei lor. Diane cu siguranţă n-a fost peste măsură de încântată să-şi irosească unii dintre cei mai frumoşi ani din viaţă alături de un bărbat care n-avea de gând să o ia vreodată de nevastă. Şi-au spus, într-un final, „Adio!“, dar menţin legătura şi-n ziua de azi. Vorbesc ocazional la telefon şi păstrează amin­tiri frumoase unul despre celălalt. „Continuu să-l iubesc şi acum“, recunoaşte ea în ciuda faptului că el nu a fost marea iubire a vieţii ei. Poate Al Pacino, alt monstru sacru al cinematografiei america­ne şi un sex simbol incontestabil, i-o fi rămas întipărit în suflet şi memorie ca bărbatul vieţii ei… „M-am îndrăgostit nebuneşte de Al încă de la început“, s-a destăinuit vedeta în 2013. „Relaţia noastră a fost absolut perfectă în anumite privinţe, dar el să fi fost, oare, marea mea iubire? Nu cred. El a fost marea mea iubire de atunci. Fiecare bărbat a avut un deceniu diferit. Woody a fost marea mea iubire pe când aveam 20 de ani, Warren, la 30 de ani, iar Al a fost la graniţă – între 30 şi 40 de ani.“ Pe Pacino l-a întâlnit în anii ’70, într-un bar, chiar înainte de-a juca împreună în Godfather (1973). „Mă uitam la el şi tot ce-mi doream era să îl sărut! Profilul lui, buzele acelea…“, rememorează actriţa. Relaţia lor n-a fost doar o aventură, durând ani de zile, cu întreruperile inerente, apărute în pauzele dintre cele trei serii Godfather. Şi-atunci cum de n-a de­venit niciodată doamna Pacino? „El era şi mai puţin realist decât mine. Plus că eu nu mai eram vreo fetişcană, aşa că… bietul de el! Nu cred că era interesat de aşa ceva. Şi nici nu cred că o căsnicie fericită, care să dureze o viaţă întreagă, i-ar fi fost lui Al uşor de îndurat…“, le-a vorbit ea pe şleau celor de la People.

Diane Keaton şi Warren Beatty

– din toate cele patru de până acum – la Oscar. Aşa cum a recunoscut în autobiografia sa

, pubicată în 2011, actriţa s-a bucurat cel mai mult de experienţele pe care le-a avut la filmarea peliculelor

şi

, ambele cu Woody Allen. Motivul e limpede ca lumina zilei: „El adoră fetele nevrotice!“, a scris ea încântată în bestsel­lerul ce-i poartă semnătura. Tot în paginile autobiografice găsim o abundenţă de detalii despre familia vedetei. Aşa aflăm despre tatăl actriţei, care s-a stins din viaţă în 1990, după o scurtă luptă cu cancerul de creier, iar pierderea suferită a determinat-o pe actriţă să întrerupă filmările la

. De mama ei, pe care a de­numit-o cândva „singura mare iubire a vieţii mele“, s-a despărţit definitiv în 2008, la 15 ani după ce aceasta fusese diagnosticată cu Alzheimer. Între cele două evenimente dureroase, Diane s-a împă­cat cu ideea că nu va purta niciodată rochia de mireasă. Însă nu a renunţat la maternitate şi a adoptat doi copii, pe Dexter (20) şi pe Duke (15). A ales să devină mamă abia la 50 de ani, fapt pe care l-a regretat ulterior: „E mai bine să iei astfel de decizii la vârste mai tinere. Mi-ar fi plăcut să fiu mai tânără pentru ei, să le fiu alături şi după 30 de ani, când pot apărea perioade atât de dificile…“. Nici faptul că şi-a crescut singură copiii nu o încântă teribil de mult. Oricât de mult îşi adoră fiica şi fiul, ştie că ei trei nu trăiesc situaţia ideală: „Ca părinte, încerc să le ofer tot ce pot, astfel încât să nu ducă lipsă de nimic, însă cel mai bine e să ai un bărbat lângă tine atunci când ai copii“, a declarat în 2012. Dar, vorba ei, „relaţiile cu bărbaţii sunt dificile şi ţine numai de noroc să găseşti pe cineva“.

Robert de Niro şi Diane

Printre puţinele referiri la activităţile sale profesionale, cuprinse în volumul Then Again, se numără şi o scenă de dragoste pe care a filmat-o pe când avea 57 de ani, cu Jack Nicholson, în Something’s Gotta Give (2003), film care i-a adus o nominalizare Oscar. „Ni­meni nu mă mai angaja atunci să joc rolul principal feminin într-o comedie romantică. Aveam 55 de ani! Acel film a fost un adevărat miracol!“, spune Keaton. Şi nu numai filmul în sine a fost mană cerească pentru ea, ci şi ce s-a întâmplat la doi ani după lansarea lui: Diane a primit în cutia poştală un cec substanţial, reprezentând procentajul ei din profitul lungmetrajului. Cum ştia că nicio clauză de acest gen nu fusese inserată în contractul ei, Keaton a pus mâna pe telefon şi şi-a sunat agentul, care i-a mărturisit că Nichol­son îi cedase, de fapt, o parte din tariful său. A fost poate modul lui generos de a-şi lua „Adio!“ de la cea care i-a fost parteneră în tinereţe.

Alt subiect care ar fi meritat să fie detaliat în autobiografia sa este relaţia profesională, dar şi cea personală, pe care Keaton a avut-o cu Warren Beatty. Cei doi s-au cunoscut în 1981, când şi-au dat unul altuia replicile în Reds. Filmul i-a adus actriţei o nominalizare la premiile Oscar, dar şi o idilă memorabilă cu unul dintre cei mai mari donjuani de la Hollywood. „Un adevărat trofeu, o pasăre rară“, îi spune şi-n ziua de azi. Adulat de femei, Warren n-a făcut, totuşi, o impresie atât de bună în faţa lui Keaton, care-l considera răvăşitor numai dintr-un singur unghi: „Dacă-l priveam din orice alt unghi, nu mai înţelegeam de ce se omo­rau atât femeile pe el, zău!“.

Diane Keaton

De-o sinceritate dezarmantă şi-o originali­tate evidentă, Diane ţine să le contrazică – a câta oară?! – pe fostele dive de la Hollywood care detestă trecerea anilor, considerând că viaţa devine tot mai uşoară odată cu înaintarea în vâr­stă. „Sunt mai impulsivă acum, mă exprim mai liber, sunt mai deschisă şi mai puţin temătoare. Înainte, fiecare film venea cu o responsabilitate uriaşă. Acum nu-mi mai pasă atât de mult, oricum te critică lumea indiferent ce faci“, spune franc. La 70 de ani, nu se sfieşte să-şi etaleze ridurile şi zâmbetul larg, nu o înspăimântă semnele pe care vârsta le lasă pe chipul său. „N-am fost nicioda­tă o frumuseţe clasică. Poate drăguţă, dar doar atât. Oricum am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să atrag atenţia asupra mea şi să compensez pentru faptul că n-am fost niciodată frumoasă“, mărturiseşte Diane. Aceeaşi relaxare o are şi când vine vorba despre întreaga imagine pe care o afişează. N-are stilist şi se mândreşte cu faptul că îşi compune singură ţinutele de fiecare dată când îşi face prezenţa pe covorul roşu. Cel mai probabil, nici de sfaturile unui specialist în comuni­care nu beneficiază, având în vedere libertatea cu care se exprimă în interviurile pe care le oferă. Lecţia degajării a învăţat-o trep­tat, renunţând tot mai mult la încrâncenarea de-a trăi viaţa aşa cum şi-a proiectat-o în adolescenţă. „Îmi doream aşa de mult să mă mărit, dar, de fapt, n-am dorit niciodată un soţ cât mi-am dorit, de fapt, să-mi îndeplinesc visul de-a mă căsători“, a recunoscut pentru revista More, în 2014. Dar fe­ricită se consideră oare că este? „Nu-mi mai pun problema asta, ci îmi trăiesc pur şi simplu viaţa. Să încerci toată viaţa să-ţi îndeplineşti visul de-a trăi fericit poate fi periculos. Visurile îţi pot juca feste, am învăţat asta pe propria piele. De acum înainte nu mai vânez visuri, caut doar realitatea.“ Şi realitatea nu e deloc de nesuportat.

A jucat în peste 50 de filme în toţi anii petre­cuţi la Hollywood, dar, în timp, a ajuns să-şi asu­me mai multe roluri în industria cinematografică, producând, regizând şi scriind scenarii. A fost blogger pentru The Huffington Post, cochetea­ză în continuare cu fotografia, cântă, scrie şi s-a implicat până peste cap în imobiliare, renovând case istorice. Este membru al America’s National Trust for Historic Preservation, iar Madonna s-a numărat printre clienţii ei, cumpărând o vilă re­staurată de Diane în 2003. „Îmi place la nebunie să descopăr ce înseamnă cu adevărat stil de viaţă. Mă interesează foarte mult frumuseţea şi încerc să o pun în valoare prin diverse moduri de expri­mare“, a declarat Keaton.

În anii ’80, când nu înregistra succes după succes cu filmele în care juca, a regizat videocli­puri (al Belindei Carlisle, printre altele) şi chiar un episod din serialul Twin Peaks, al lui David Lynch. Mai târziu, în 1995, şi-a făcut chiar şi debutul regizoral în filme, Unstrung Heroes, cu Andie MacDowell şi John Turturro, fiind primul lungmetraj regizat de ea. „N-am înţeles niciodată de ce ar trebui să o luăm mai uşor cu lucrurile pe care le avem de făcut numai pentru că îmbătrâ­nim! Ideea e să continuăm şi cu cele bune, şi cu cele rele, cu tot. Cea mai tare chestie e că sunt încă aici şi, cum finalul e undeva în viitorul nu foarte îndepărtat, mă bucur tot mai mult de prezent“, a conchis vedeta. Şi poate s-o contrazică cineva?

foto: Getty Images