Drama neştiută a lui Valentin Uritescu: "Am avut noroc că nu mi-a fost afectată vorbirea"

La cei 75 de ani ai săi, marele actor pare resemnat şi spune că "nu mai am ce face". Iată despre ce este vorba.

Puţini ştiu că, de şapte ani încoace, Valentin Uritescu nu-şi mai poate exercita profesia de actor de teatru. Acesta suferă de ceva timp de o boală asemănătoare cu Parkinsonul, lucru pe care l-a ţinut departe de publicul său. Acum, însă, a recunoscut că lupta cu boala "a fost dramatică".

"Am fost diagnosticat cu o boală, un fel de Parkinson. A fost dramatică zbaterea mea cu boala şi cu rolurile care au apărut. Am avut noroc mare că nu mi-a fost afectată vorbirea. Eu, acum vreo lună, am fost la Fundeni, din proprie iniţiativă, să îmi fac analizele, să văd cam ce e cu mine. Acolo am văzut ce înseamnă boala asta. Îţi afectează vorbirea, nu mai înţelegi nimic din ce spune cel cu care vorbeşti. Afectează echilibrul şi multe, multe altele. M-am rugat la Dumnezeu să nu se întâmple ceva cu mine până nu îmi termin de scris cărţile. Acum le-am terminat şi aştept. Eu le-am făcut pe toate în viaţă şi la ora actuală aştept să mă duc acolo, în câmpul pâinii sub iarbă, unde s-au dus toţi strămoşii mei. Nu este o chestie dramatică, dar nu mai am ce face", a declarat marele actor pentru Antena Stars.

“Acum stau acasă, mă mai uit la televizor. Nu mai scriu cărţi, am scris trei, ultima a fost în 2016, «Bântuit de vieţile altora», în care am povestit despre rolurile grele pe care le-am avut. Dar nu s-au vândut şi am zis să nu mai scriu. Am mai jucat în câteva seriale, au zis să mă resusciteze cumva, însă e mai greu, pentru că îmi e frică să nu greşesc în faţa camerei de filmat. Nu mai am nici casa cu grădină, am vândut tot pentru nepoata noastră, bolnavă de leucemie, însă nu am mai putut-o salva”, a povestit actorul

Asta este o nouă dramă care a măcinat sufletul îndrăgitului actor. În 2001, fratele lui Uritescu a descoperit că fiica lui, Oana Andreea, elevă în clasa XII-a, era bolnavă. “Am vrut să mă întorc la Vinerea (judeţul Alba), la locurile părinteşti, acolo unde am avut o casă, trei vii, patru livezi de pruni şi 12 hectare de pădure de brad, dar s-a întâmplat un lucru îngrozitor. Fratele meu, fiind profesor, nu a avut bani, spre deosebire de mine, care am câştigat foarte mulţi. Fiica sa, nepoata mea, a făcut leucemie galopantă atipică, pe care i-au descoperit-o în ultimul moment. Singura sa şansă era să meargă la o clinică privată din Paris, însă tratamentul era foarte costisitor. Când am auzit, i-am zis să vândă casa, să vândă tot. După o lună de tratamente la Paris, cu medicamentele care erau la vremea aceea, în stadiu de experiment, a murit în seara de Crăciun, la 18 ani. Aşa că nu mai am nimic la Vinerea, decât mormântul părinţilor, unde vreau să fiu şi eu îngropat, fără fiţe, în coşciug din lemn, ca mama şi ca tata”, a povestit Valentin Uritescu, în urmă cu ceva timp, pentru revista “Taifasuri”.

Anul acesta, Valentin Uritescu a primit „Premiul pentru Întreaga Activitate” la cea de-a XI-a ediţie a Galei Premiilor Gopo.

Valentin Uritescu