Eternele dive ale ecranului, atunci şi acum. Astăzi, Brigitte Bardot

În luna dedicată femeii, OK! celebrează şapte faţete diferite ale feminităţii. Şapte modele diferite de succes, de-a iubi, a câştiga şi a-şi asuma căderea cortinei, pierderile şi insuccesele. Şapte sex simboluri care continuă şi azi să fie surse de inspiraţie.

Brigitte Bardot (81)

Femeia pe care Paris Match o numea „imorală din cap până-n picioare“ în 1958 are 81 de ani acum. Considerată cândva cea mai frumoasă fe­meie din lume, BB a ales să se retragă în 1973, în culmea gloriei şi a frumuseţii. Asta după ce a reuşit să scandalizeze, dar şi să schimbe menta­lităţi. Pe 7 decembrie 1967, se îmbrăca în husar napoleonian la întâlnirea cu de Gaulle, şocând oficialii de la Palatul Élysée, pentru care, la acea vreme, codul vestimentar era foarte clar: doam­nele doar în fustă. Nu era ca şi cum nu ştia ce face. O ştia prea bine. Născută într-o familie burgheză, Brigitte crescuse într-o casă cu şapte dormitoare din arondismentul 16 atât de posh, nu departe de Turnul Eiffel. Studiase baletul trei ani, de la 13 ani – atât cât să-şi modeleze splendi­dele picioare cu care avea să cotropească lumea. De fapt, nici nu-şi terminase studiile de balet când a apărut pe coperta Elle, la 15 ani – iar din acel moment lumea n-a mai uitat-o.

Brigitte Bardot, la palatul Elysee, 1967

Azi, însă, sex simbolul care zguduia Hollywo­odul cu sexualitatea ei explozivă din Şi Dumne­zeu a creat femeia, regizat de soţul ei de-atunci, Roger Vadim, pare că vrea să fie uitată. „Chiar dacă ar vrea asta, nu poate. Ea va rămâne me­reu un icon. Iar Kate Moss îi datorează enorm. Şi Amy Winehouse i-a datorat“, punctează scri­itoarea Marie-Dominique Lelièvre, semnatara biografiei iconului. Un icon controversat, însă, tocmai prin încăpăţânarea de-a îmbătrâni ca o femeie normală, după ce a urcat pe soclul legen­delor. Spre deosebire de Catherine Deneuve, de pildă, ea a refuzat să recurgă la chirurgia plas­tică. „Nu s-a temut niciodată de imaginea ei în oglindă. Înfruntă timpul cu aplomb“, spune Ma­rie. Totuşi, înfăţişarea ei cu care sfidează nor­mele unei industrii a cărei regină a fost altădată spune ceva şi despre lumea ei interioară. Trăind retrasă la Saint-Tropez, ferindu-se să iasă în pu­blic pentru a evita hărţuiala presei, a dezvoltat ceea ce biografa ei numeşte „o viziune distorsio­nată asupra lumii“, concentrându-se doar asupra fundaţiei sale pentru protecţia animalelor. Aces­ta este preţul celebrităţii pentru cea care cândva bântuia visele erotice ale bărbaţilor. Cu uşurinţa cu care îi spunea „Bonjour, mon général“ lui de Gaulle, în­călcând eticheta şi purtând interzişii pantaloni, acum câţiva ani făcea declaraţii anti-musulmane, ajungând să plătească o amendă de 15.000 de euro. De fapt, Bardot a avut până în 2008 cinci procese pentru instigare la ură rasială. „A rămas şi acum la fel de spontană ca în tinere­ţe, doar că nici acum n-a înţeles ce înseamnă să fii Bardot şi cât cântăresc cuvintele ei. În multe privinţe, a rămas acea insolentă provocatoare din tinereţe“, spune Marie.

Alături de Bernard d’Ormale şi-a găsit liniştea.

A fost căsătorită cu Roger Va­dim, Jacques Charrier şi Gunther Sachs, susţinând că din 1992 şi-a găsit liniştea alături de cel de-al patrulea soţ, Bernard d’Ormale. După o viaţă în care se spune că ar fi avut peste 100 de amanţi – dar şi aman­te! – Bernard a adăugat şi el la controversele imaginii divei. Mai ales prin flirtul lui intens cu Frontul Naţional de extremă dreap­ta din Franţa. „Bernard e prieten, e adevărat, cu Jean-Marie Le Pen. Dar niciunul dintre ei nu este membru de partid. Bardot nu e rasistă şi nici ex­tremistă. De fapt, orice încercare de-a o încadra într-o categorie eşuează. Bardot e Bardot şi-atât“, o apără Lelièvre. Singura mare întrebare care ră­mâne este dacă în acest preţ al succesului a intrat şi eşecul ei ca mamă. Naşterea lui Nicolas, fiul ei şi-al lui Jacques Charrier, i-a provocat o depresie atât de profundă, încât a avut o tentativă de si­nucidere. Ulterior, BB şi Nicolas aproape că n-au păstrat legătura, băiatul fiind crescut de tatăl lui. Oare Bardot ar fi putut fi o mamă dedicată în alte circumstanţe?

Foto: photoland/corbis images, guliver/getty images