Eugenia Şerban a învins cancerul şi luptă cu dependenţa fiului: "Ruşinea te bagă în mormânt, nu-ţi salvează copilul"

Invitată la podcastul lui Teo Trandafir, frumoasa actriţă a vorbit cu sinceritate despre dramele din viaţa sa, dar şi despre cum a găsit puterea de a merge mereu mai departe.

Actriţă talentată, vedetă de televiziune, femeie rafinată şi un om cu un suflet cald, dar greu încercat de viaţă. Eugenia Şerban este o doamnă remarcabilă şi o prezenţă de neuitat, un model de eleganţă, de fineţe, de cultură, dar şi de rezilienţă. După o cruntă luptă cu cancerul din care a ieşit învingătoare, actriţa a putut să-şi exprime în voie toate trăirile din lungul şi durerosul proces de vindecare, pe care şi le ascunsese de teama presiunii publicului. 

Eugenia Şerban: "Cine aude diagnosticul ăsta şi nu se gândeşte la moarte minte"

Când s-a aflat, "eu închinasem un pahar de vin în cinstea celor care mă îngropau în fiecare zi", i-a spus Eugenia Şerban lui Teo Trandafir la podcastul "Gând la gând cu Teo". Aşa-zişii jurnalişti (...) exagerează din foarte multe puncte de vedere. Au scris un titlu foarte "drăguţ" atunci, "Veste tristă pentru România. Eugenia Şerban a pierdut lupta cu nemilosul cancer". Păi, ce să înţeleagă omul care citeşte titlul ca ăsta? Decât că Eugenia Şerban e cu picioarele înainte, nu? Şi eu eram foarte bine, pentru că era exact ziua în care eu am ieşit public şi mi-am dat şi peruca jos şi am zis că am învins două cancere. Până atunci, nu aflase nimeni, de frica acestei presiuni, pentru că eu am considerat că am nevoie de linişte, de speranţa de viaţă, de dorinţa mea de-a trăi şi nu vreau să-mi distrugă liniştea psihicului titlurile din ziar. Motiv pentru care nici nu m-am dus la cel mai mare spital de oncologie din Bucureşti, ci m-am dus la Colentina, unde aveam prieteni şi unde nimeni nu mă identifica cu această boală intrând pe poarta spitalului. Au încercat să-mi facă poze chiar când eram la ATI, după operaţie, intrase la soţul ei o doamnă destul de tânără şi noroc că una dintre asistente era destul de vigilentă şi i-a smuls telefonul din mână, i-a spus că aşa ceva nu se face şi a poftit-o afară, după ce a şters şi filmarea. E dreptul meu la intimitate şi oamenii nu înţeleg că şi noi, persoanele publice, suntem oameni normali şi că avem nevoie de intimitate ca şi ei, că nu vrem să ne expunem în momentele grele şi critice."

"Cine aude diagnosticul ăsta şi nu se gândeşte la moarte minte. Trebuie să recunoaştem că, până acum câţiva ani de zile nu era un procent atât de mare de salvări, acum e un număr foarte mic de decese fiindcă studiile au avansat, tratamentele au avansat, medicina a avansat, suntem în secolul 21, nu mai suntem în secolul 19! Sunt foarte puţine forme care nu sunt 100% rezolvabile, foarte puţine şi rare. În rest, dacă sunt diagnosticate la timp... de-asta eu spun tot timpul că trebuie să mergem în fiecare an la control, femeile trecute de o anumită vârstă trebuie să meargă la un control anual, pentru că poate nu previi prin control, dar poţi să afli într-o fază foarte incipientă şi atunci şi tratamentul e mai uşor, şi speranţa de viaţă e 100% şi trebuie să privim această boală cu dorinţa de-a trăi şi cu zâmbetul pe buze."

De altfel, cea mai nouă veste despre frumoasa actriţă este că-şi face podcast inspirat din această experienţă: "Nu este un podcast numai al meu, este podcastul asociaţiei cu care mă identific de vreo 8 luni de zile, unde avem o echipă foarte frumoasă. Se numeşte Asociaţia Sursa, o asociaţie care se luptă pentru binele pacientului oncologic, pentru aparţinătorii lor şi pentru medicii din Oncologie. Şi aparţinătorii au nevoie de susţinere şi trec prin nişte traume, atunci când trecem şi noi. Noi ne luptăm să trăim, ei se luptă cu teama că ne pot pierde. Şi personalul medical are nevoie, pentru că ei se identifică, vor nu vor, din cauza empatiei, cu pacienţii lor; întâlnind atât de multe cazuri în fiecare zi, suferă câte un pic pentru fiecare, se consumă pentru fiecare şi, de cele mai multe ori, nu mai reuşesc să transmită linişte pacientului sau celor de acasă. Şi atunci şi ei au nevoie de acest suport", crede Eugenia Şerban, supravieţuitoarea unui cancer la sân.

Eugenia Şerban: "Frumuseţea e greu de purtat"

Întrebată dacă o mai enervează faptul că oamenii îi spun mereu cât este de frumoasă, Eugenia Şerban admite că "atunci când eram tânără, mă deranja foarte tare, pentru că lumea nu vedea decât aparenţa, persoana care intra pe uşă, nu mai apuca să vadă sau să încerce să cunoască şi ce e dincolo de ea. Şi, de obicei, frumuseţea e greu de purtat, pentru că trebuie să luptăm de zece ori mai mult ca să arătăm şi ce avem în cap".

Încă ne amintim de controversata scenă nud pe care a filmat-o în pelicula regizorului Andrei Blaier, "Dulcea saună a morții", despre care a vuit toată presa. "Eu am fost chemată în ultima zi de casting pentru acest film, trecuseră toate colegele mele pe acolo şi am dat probă cu Dinică. Eu eram avocat şi el era în puşcărie, aia era proba. A doua zi am fost sunată să mi se spună că am luat rolul, dar că trebuie să citesc de urgenţă scenariul, a doua zi fiind ziua mea şi aveam organizată o petrecere la restaurant şi mi-au adus scenariul la restaurant. După petrecere, am ajuns acasă şi am stat să citesc scenariul şi dimineaţă am sunat şi am spus: "Nu pot!". Era o scenă între două lesbiene, plus că mă dezbrăcam total în saună. Eu sunt o persoană destul de pudică, refuzasem inclusiv primul număr "Playboy" din România, care coincidea şi cu lansarea în şcoală a fiului meu, dar Andrei Blaier a reuşit să mă convingă în 10 minute: că n-o să fie nimic grotesc, că o să fie artă cu adevărat, avea dânsul un fel de a vorbi şi nu mi-a părut rău niciodată."

Un alt subiect la fel de dezbătut de presă a fost familia actriţei Eugenia Şerban. Mămică tânără, când nici nu împlinise 24 de ani, Eugenia a născut un băiat despre care spune că şi l-a dorit foarte mult şi că "cu cât mă supără şi cu cât m-a supărat în ultimii ani, el e un copil cu foarte multă sensibilitate - ăsta e şi motivul pentru care a căzut în patima în care a căzut, pentru că el a căzut şi s-a dezvoltat în perioada în care el a rămas fără tată, înainte să facă 18 ani. Întotdeauna trebuie să ne gândim de ce a călcat greşit, ce a avut în spate, a fost doar anturajul sau a fost o chestie de sensibilitate sufletească sau de neregăsire în societate?".

Din păcate, "tatăl lui s-a îmbolnăvit, noi eram divorţaţi, dar eram foarte buni prieteni. Era plecat din ţară ca să pornească un business în altă parte şi i s-a făcut rău, i-a crescut tensiunea foarte mult, s-a dus la spital şi l-au băgat direct pe dializă, pentru că făcuse un blocaj la rinichi. A luat un microb din spital, în perioada în care îl pregăteau pentru transplant, donator fiind fratele lui, şi când în sfârşit a scăpat de microbul luat de la dializă, a făcut o tromboză craniană, nu se mai putea face transplantul. Când a ieşit din comă după trei săptămâni, totul era mai complicat şi n-a mai durat mult. Avea 49 de ani, era în afară. Noi am vrut să-l mutăm în Israel, dar nu era transportabil... Laurence ştia totul şi nu era pregătit să-l piardă. Şi acum trăieşte cu această greutate pe suflet, că a refuzat să plece la el, ca să-l vadă şi să-i vorbească pentru ultima dată".

Drogurile, o realitate dură pentru familii

Puţină lume ştie că Eugenia Şerban a suferit şi un preinfarct în 2023, însă aceasta spune că "cel mai tare m-a afectat această problemă a băiatului, cu care eu nu sunt împăcată şi n-o să fiu niciodată împăcată până când n-o să-l văd foarte bine. El în momentul ăsta e binişor, dar nu e bine sau foarte bine. (...) Meseria asta de părinte nu vine cu manual de instrucţiuni şi al naibii de greu este că, în anii 2000, noi nu eram pregătiţi în niciun fel cu acest fenomen, cu acest flagel. Noi suntem, vezi Doamne, ţară de tranzit de 35 de ani. Nu, noi suntem ţară de consum de vreo 25 de ani minimum. (...) Ăsta e şi motivul pentru care avem peste 1 milion de dependenţi, de toate vârstele, de la foarte săraci la foarte bogaţi. Diferenţa este că drogurile sunt altele în funcţie de puterea financiară, dar dependenţi sunt cu toţii".

Ca mamă, "eram învinovăţită că Laurence este în această situaţie. Este o mare greşeală. Copilul meu n-a beneficiat de această libertate, dar societatea din jurul lui, vulnerabilitatea lui într-un moment foarte greu au făcut ca să cadă în acest păcat şi nu dau voie nimănui să mă judece, pentru că nu se ştie când va fi în situaţia mea. Iar eu am făcut multe în decursul celor 15 ani: l-am internat de foarte multe ori, a fost  bine perioade destul de lungi, a ajuns să gestioneze foarte bine situaţia asta, a fost plecat din ţară tocmai ca să nu mai fie în contact cu mediul social de aici şi când simţea că iar o ia pe arătură se ducea să se interneze singur în clinici private din România, până când a dat de nenorocirea asta aşa-zis legală, care e cea mai nenorocită, nişte prafuri care se găsesc la preţuri diferite, în funcţie de ce au în compoziţie, şi care-şi schimbă compoziţiile foarte des, tocmai ca să nu poată fi testate, dar care efectiv le ia minţile".

"Mi-aş dori ca mulţi părinţi să aibă curajul să vorbească, să nu mai trăiască cu ruşinea, că ruşinea te bagă în mormânt, ruşinea nu-ţi salvează copilul. Că ascunzi sub preş faţă de oamenii din jurul tău, faţă de cunoştinţele tale, faţă de şefii tăi nu-ţi salvează copilul şi nici măcar viaţa ta. Eu am noroc că Laurence nu a fost niciodată agresiv cu mine."  

Iată ce mai spune Eugenia Şerban în discuţia liberă avută cu Teo Trandafir la "Gând la gând cu Teo":

FOTO: capturi de ecran