Exclusiv: Roxana Blagu & Andrei Badiu – Căsătorie în secret

S-au cunoscut în urmă cu câţiva ani, după ce fiecare trecuse printr-o separare dureroasă de fostul partener de viaţă. Nu s-au grăbit şi au suferit, mai întâi, împreună, pentru că fiecare a lăsat în urmă poveşti mai puţin fericite, iar acestea au lăsat goluri greu de umplut, chiar şi peste ani. Dar tocmai asta i-a unit şi i-a făcut mai puternici. Şi-au contruit povestea de iubire uşor şi nu s-au grăbit la altar, chiar dacă au o relaţie încă din 2011. Anul trecut, la Roma, Roxana a fost cerută de soţie, iar luna aceasta cei doi au decis să spună „DA!“ în secret.  Şi deşi cea mai mare dorinţă a Roxanei este ca fiica ei din primul mariaj să îi spună, din nou, „mama“, proaspeţii însurăţei se gândesc deja la un bebeluş al lor.

 Cum v-aţi cunoscut, cum a început povestea voastră?

Ne-am cunoscut în parc, într-o zi de august, ieşind cu copiii.

Şi cine a făcut primul pas?

Nu ştiu cine a făcut primul pas, amândoi am simţit că aşa trebuie să fie. Ne-au unit poveştile de până atunci şi faptul că ne-am fost alături unul altuia în fiecare moment dificil.

Îţi mai aminteşti ce ţi-a plăcut la Andrei atunci?

Este un tată extraordinar şi asta mi-a atras atenţia. Chiar dacă treceam prin momente dificile, el reuşea să-mi aducă zâmbetul pe buze. Asta face mereu, este cel mai bun suflet pe care l-am cunoscut.

Ce îţi place cel mai mult la relaţia voastră?

Că suntem noi, cu bune, cu rele, ne acceptăm şi ne iubim aşa cum suntem. Îmi place sentimentul de siguranţă pe care mi-l conferă.

Şi cum te-a cerut de soţie? Te aşteptai?

M-a cerut de soţie la Roma, anul trecut de ziua mea, de 1 aprilie. Mereu îmi face câte o surpriză de ziua mea. A fost un moment special, intim, pe terasa apartamentului în care eram cazaţi. Eram amândoi foarte emoţionaţi şi nici atunci nu am spus decât familiei. Mai târziu am spus apropiaţilor. Mă aşteptam să mă ceară, pentru că încă de la începutul relaţiei noastre vorbeam de căsătorie, dar mereu lăsam pe următorul an. Nu ni se părea aşa important acest pas. Dădeam vina pe anotimp sau pe faptul că suntem prea ocupaţi, dar, de fapt, cred că ne era frică de toată nebunia care s eva crea în juru acestui eveniment.

Şi v-aţi căsătorit în secret, într-o zi de noiembrie. Cum a fost ceremonia? De ce aţi ales să fie aşa intimă?

Am hotărât data cu foarte puţin timp înainte şi chiar ne bucuram că a fost aşa spontan şi rapid, pentru că a ieşit aşa cum ne-am dorit. Am fost foarte relaxaţi şi chiar am reuşit să trăim acel moment pentru noi cu adevărat, nu a fost nimic superficial.

Şi cine a luat parte la eveniment?

Au fost doar câteva persoane extrem de apropiate şi o mică parte din familie. Martori ne-au fost prietenii noştri buni, Monica şi Rareş, pe care îi simţim cu sufletul lângă noi.

Va exista şi o lună de miere sau aşteptaţi să faceţi nuntă în toată regula? Aţi stabilit data?

Eu chiar îmi doresc o lună întreagă de miere, dar cred că ce-mi doresc se va întâmpla abia în 2019. Cât despre „nuntă în toată regula“ nu prea ne caracterizează şi cu siguranţă vom face ceva spontan şi altfel. Data încă nu am stabilit-o, dar sperăm că anul viitor.

Spune-mi cum ţi-ai ales ţinuta, accesoriile, toate detaliile...

Am purtat o salopetă ivoire din dantelă, cu perle şi tafta. A fost creaţia mea şi realizată într-o zi. Cu cât te gândeşti mai mult la acest eveniment, cu atât nu te hotărăşti, asta am văzut la clientele mele. Dar eu făcând totul atât de rapid, n-am avut prea mult timp de gândire. Buchetul a fost comandat pe internet, mi=am dorit să fie roşu, cu accente specifice anotimpului şi a ieşit fix cum mi-am imaginat. Am purtat o tiara din cupru şi pietre pe care o am de câţiva ani şi care aştepta să fie purtată la acest eveniment. Pantofii au fost cei în care mă simt cel mai bine, o pereche de Christian Louboutin.

Fiecare dintre voi are câte un copil din relaţiile anterioare. V-aţi gândit că e momentul să faceţi şi voi un bebe?

Ne-am gândit şi când se va întâmpla, îl vom aştepta cu dragoste şi înţelepciune. Va fi extrem de iubit.

Care este, în prezent, cea mai mare dorinţă a ta?

Să-mi strând fetiţa la piept şi să o aud că-mi spune „mama“. Pentru mine, asta nu este doar o dorinţă, este o minune.