În plin centru al Parisului, un cunoscut fotograf a murit, fără să-i pese nimănui
Fotograful René Robert a murit în indiferenţa semenilor săi, nu în câmp, ci în plin centru al Parisului.
Bietul om a fost ignorat de trecători şi a agonizat pe stradă timp de câteva ore, iar într-un final, cel care a chemat salvarea a fost un om al străzii. Povestea este cutremurătoare, dar totodată, o radiografie corectă a societăţii în care trăim.
Fotograful René Robert, în vârstă de 84 de ani, a stat întins pe caldarâm mai bine de nouă ore, până să îi fie chemate ajutoare. În noaptea de miercuri spre joi, 20 ianuarie, bărbatul a murit în mijlocul străzii după nouă ore de agonie, în urma unei căzături obişnuite. Niciun trecător nu l-a ajutat pe bătrân, care între timp, a intrat şi în hipotermie.
René Robert a fost un fotograf franco-elveţian, devenit cunoscut pentru fotografiile sale cu dansatori de flamenco. Octogenarul a căzut în timp ce se plimba lângă casa lui, rue de Turbigo.
Moartea artistului a fost anunţată pe Twitter, de jurnalistul şi muzicianul Michel Mompontet. René Robert obişnuia să se plimbe des şi să observe oamenii, aceiaşi care au picat testul omeniei atunci când bătrânul chiar a avut nevoie de ajutor.
Când pleacă de acasă pentru plimbarea săptămânală după cină, René Robert pleacă spre République, rue de Turbigo. Un cartier cunoscut pentru aglomeraţia sa în orice moment al zilei. "Îi place aerul rece, trecătorii, se uită la oameni şi apoi se amestecă în noapte. E micul lui obicei", spune Michel Mompontet într-o rubrică omagiu adus prietenului său.
René Robert se prăbuşeşte, fără putere să se ridice. "Un om care cade, în mod normal se observă. Pe trotuar, cu trupul îndoit, trecătorii au trecut şi l-au evitat fără să se aplece spre el."
Când salvarea ajunge la faţa locului, alertată de o persoană fără adăpost, este ora 6:30 dimineaţa. Fotograful a stat mai bine de 9 ore în frig, singur, în ciuda numeroşilor trecători.
Serviciile de urgenţă îl aduc pe octogenar la spital în hipotermie extremă. Din păcate, el nu poate fi resuscitat. Motivul căderii sale este încă necunoscut.
Michel Mompontet constată amar tragedia întâmplată, dar spune că e ceva ce nu ar trebui să judecăm, ci ceva care să ne pună pe gânduri. Noi ce am fi făcut? Câţi oprim când semenii noştri au nevoie?
"Ne grăbim, ne este frică, avem vieţile noastre şi apoi privim în altă parte. Şi ceea ce spune acest sfârşit tragic de viaţă este un lucru total hidos despre comportamentul nostru şi despre solidaritatea noastră cu aproapele nostru."
Foto: Twitter