Jennifer Grant, despre bisexualitatea tatălui său, actorul Cary Grant: „Nu poţi blama bărbaţii că l-ar fi dorit''. Cu cine s-ar fi iubit starul

S-a spus că adora bărbaţii şi femeile în egală măsură şi că îşi trata suferinţele cu droguri. Fiica lui Cary Grant mărturiseşte în cartea dedicată actorului că acestuia îi plăcea atunci când oamenii îl numeau gay.

Actorul a fost căsătorit de cinci ori, dar viaţa sa a fost adesea zguduită de zvonul că era bisexual. Fiica sa, Jennifer Grant, în vârstă de 45 de ani, spune că starului i-a plăcut de fapt misterul din jurul sexualităţii sale, deoarece asta le făcea pe femei să îşi dorească să îl descopere mai mult.

În cartea de memorii „The Good Stuff: A Reminiscence of My Father“, Cary Grant, Jennifer scrie: „Nu poţi blama bărbaţii că l-ar fi dorit şi nu ar aş fi fost surprinsă dacă tata ar fi flirtat la rândul lui.Tatălui meu i-a plăcut cumva să fie numit homosexual. El spunea că femeile îşi doreau să demonstreze că afirmaţia era greşită".

În anii ‘30, zvonurile despre aventurile cu Rock Hudson, dar şi despre strânsa prietenie pe care Grant o avea cu colegul său Randolph Scott, pe care l-a cunoscut pe platoul filmului „Saturday Saturday”,  deveniseră tot mai acerbe.

La scurt timp, cei s-au mutat împreună într-o casă pe plaja din Malibu. În cartea sa, Cary Grant: Grant's Secret Sixth Marriage, publicată în 2004, Marc Eliot a susţinut că Grant a avut o relaţie sexuală cu Scott.

Jennifer a venit pe lume când actorul avea 62 de ani şi era la patra căsnicie, cu Dyan Cannon, cu care se căsătorise în 1965 la Las Vegas. Căsătoria lor a fost de scurtă durată şi s-a încheiat doi ani mai târziu, după ce ea a ales să îl părăsească.

În carte Jennifer recunoaşte că a avut o slăbiciune pentru tatăl ei, “aşa cum am avut şi pentru Donny Osmond şi Jean-Paul Belmondo.” Despre relaţia părinţilor ei, ea spune: „Ceva din mine a simţit întotdeauna că s-au reunit pentru a mă face. Vanitate? Poate.' Jennifer mărturiseşte în cele din urmă că cei doi erau prea capricioaşi pentru a rămâne împreună, dar că se iubeau.

Totuşi, cartea abordează nu doar astfel de zvonuri, ci este mai degrabă o relatare detaliată a copilăriei sale cu Grant, care devenise „un tată fericit”, după nefericirile trăite.

Grant, născut Archibald Alexander Leach, şi-a petrecut primii ani ai vieţii într-o casă nefericită din Bristol, Anglia. La nouă ani, tatăl lui Leach i-a internat mama într-o clinică de bli mentale şi s-a recăsătorit curând, abandonându-l pe tânărul Archie în grija statului. Leach a fost exmatriculat de la şcoală la 14 ani şi s-a alăturat unei trupe alături de care făcea jonglerii. În 1920, la 16 ani, Leach şi trupa au părăsit Marea Britanie pentru un turneu american de doi ani, din care nu s-a mai întors niciodată. Grant s-a luptat toată viaţa cu depresia, semn al vieţii aspre pe care o dusese, asta după ce tatăl lui îl făcuse să creadă că mama lui părăsise această lume, când de fapt ea se lupta cu suferinţa într-o clinică.. Starul avea să afle adevărul abia la maturitate.

În efortul de a confrunta aceste probleme şi de a-şi restabili sănătatea mentală, el a început să ia LSD sub supravegherea medicilor, în 1963.

De fapt, Grant s-a simţit atât de recunoscător pentru modul în care drogurile l-au ajutat să se confrunte cu propriile probleme încât i-a lăsat 10.000 de dolari medicului care i-a supravegheat tratamentul.