Legendara Olivia de Havilland împlineşte azi 99 de ani. Iată povestea ei

Rivala lui Scarlet O’Hara din „Pe aripile vântului“ are ambiţia de-a atinge centenarul. Iar asta ar însemna o nouă victorie repurtată în faţa surorii ei, la fel de celebra Joan Fontaine, care s-a stins din viaţă acum doi ani.

Rivala lui Scarlet O’Hara din „Pe aripile vântului“ are ambiţia de-a atinge centenarul. Iar asta ar însemna o nouă victorie repurtată în faţa surorii ei, la fel de celebra Joan Fontaine, care s-a stins din viaţă acum doi ani.

Cine este Olivia de Havilland?

E cunoscută pentru rolurile din „Pe aripile vântului” (1939) şi „Moştenitoarea” (1949). De 65 de ani locuieşte la Paris.

Născuta în Japonia, în 1916, din părinţi britanici (actriţa Lilian Fontaine şi avocatul Walter Augustus de Havilland), Olivia de Havilland ajunge în California în 1919, unde, la fel ca sora sa, celebra Joan Fontaine, va avea o carieră strălucită în cinematografie.

Relaţia dintre cele două a fost mereu conflictuală, sub amprenta unei continue rivalităţi, aşa cum a povestit Joan Fontaine în autobiografia sa, „No Bed of Roses“,descrisă drept „otrăvitoare“.

Rivalitatea dintre Olivia de Havilland şi Joan Fontaine

Se detestau de mici (Olivia, preferata mamei lor, a devenit prima actriţă, iar Joan a fost nevoită să-şi inventeze alt nume de scenă), s-au întrecut pentru acelaşi bărbat (Errol Flynn flirta cu Olivia, dar era dispreţuit de Joan; Howard Hughes se iubea cu Olivia, dar o vrăjea cu promisiuni de nuntă pe Joan), au concurat la Oscar în acelaşi an (1942; Joan a câştigat) şi s-au bătut pentru aceleaşi roluri (cel al lui Melanie Hamilton Wilkes din „Pe aripile vântului” a fost câştigat de Olivia, în defavoarea surorii sale; cel al eroinei din „Rebecca” a mers la Joan).

Interesant a fost episodul din 1940, când ambele surori au fost nominalizate la Oscarul pentru cea mai bună actriţă, Olivia pentru rolul din „Hold Back the Dawn“, de Mitchell Leisen, iar Joan pentru personajul din „Rebecca“, o adaptare după romanul lui Daphne du Maurier. În timpul ceremoniei care o consacra pe Joan Fontaine, rivalitatea dintre cele două surori a fost evidentă.

„Am îngheţat. Am privit la celălalt capăt al mesei, unde stătea Olivia. «Urcă acolo», mi-a şoptit cu autoritate. Toată ostilitatea pe care o simţeam una fatţă de alta când era copii, totul a revenit în imagini caleidoscopice. Am crezut că Olivia va sări peste masă şi mă va lua de păr“, povestea Joan despre sora ei, care avea să ia primul Oscar abia şase ani mai târziu.

Totodată, Joan Fontaine povestea că Olivia a respins încercarea ei de-a o felicita, în 1946. „Mi-a aruncat o privire, a ignorat mâna întinsă, a luat Oscarul şi a plecat“.

Culmea e că, şi la 90 de ani, cele două au continuat să se urască, conflictul fiind alimentat de un alt eveniment. Olivia primea de la preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, medalia Legiunea de Onoare în cadrul unui eveniment desfăşurat la Palatul Élysée, la care au fost prezenţi câţiva membri ai familiei acesteia (inclusiv fiica ei, Gisele), dar nu şi Joan.

De altfel, cele două surori nu şi-au mai vorbit din 1975, când Fontaine a susţinut că nu a fost invitată la înmormântarea mamei lor din acel an. Testamentul le-a lăsat destule copiilor Oliviei şi nimic fiicei lui Joan.

„M-am căsătorit înaintea Oliviei, am câştigat Oscarul înaintea ei, deci dacă mor prima va fi, fără îndoială, furioasă că am bătut-o!“, afirma Joan Fontaine, care a decedat în decembrie 2013, la 96 de ani.

Viaţa Oliviei de Havilland

În 1946, Olivia s-a căsătorit cu romancierul Marcus Goodrich, căruia i-a dăruit în 1949 un fiu, pe Benjamin Briggs Goodrich.

A divorţat în 1953 şi s-a recăsătorit doi ani mai târziu, în Franţa, cu jurnalistul Pierre Galante. Au avut o fiica, Giselle, născută în luna iulie 1956 – care mai târziu a devenit jurnalistă – când Olivia a împlinit 40 de ani.

Şi-a dedicat viaţa familiei, apărând mai puţin pe scena. Dupa divorţul din 1979, de Havilland şi Galante au rămas apropiaţi, Olivia fiindu-i alături până în ultima clipă, când acesta a murit de cancer.

În 1962, a publicat cartea „Every Frenchman Has One“, o reconstituire a vieţii din Franţa, care a devenit best-seller, şi a continuat să joace până la sfârşitul anilor ’70, interpretarea din „The Fifth Musketeer“ (1979) fiind considerată ultima apariţie pe marele ecran.

Cariera în televiziune a continuat până la sfârşitul anilor ’80, când a primit premiul Gobul de Aur şi o nominalizare la Emmy pentru interpretarea Împărătesei Maria, din miniseria „Anastasia: The Mystery of Ana“ (1986).

După o luptă lungă cu boala Hodgkin, fiul ei Benjamin – devenit matematician – a murit în 1991.

Foto: pagina oficială, independent.co.uk