Minciunile Chinei despre Coronavirus continuă? Dispariţii suspecte şi cenzură totală la Beijing

Care este adevărul despre situaţia din China? Este întrebarea pe care şi-o pune o întreagă omenire, după ce iniţial, regimul comunist de la Beijing a vrut să muşamalizeze focarul din Wuhan, iar recent au anunţat zero cazuri noi de Coronavirus.

La jumătatea lunii ianuarie, doctorul Li Wenliang din Wuhan trăgea semnalul de alarmă despre cazurile de infectări cu noul virus, care depăşeau capacităţile spitalelor - iar guvernul l-a arestat atunci pentru răspândirea de zvonuri false. Bolnav el însuşi de coronavirus, Wenliang murea pe 7 februarie, chiar în timp ce presa chineză aservită statului raporta faptul că situaţia este perfect ţinută sub control.

În săptămânile ce au urmat, am înţeles cu toţii că lucrurile nu stătuseră deloc aşa. Şi totuşi, în această situaţie cu totul nouă şi alarmantă pentru întreaga omenire, controlul totalitar al statului chinez asupra populaţiei li s-a părut unor occidentali aur curat. Iar când China a raportat săptămâna trecută zero cazuri noi de COVID-19, mulţi au aplaudat disciplina poporului chinez care a dat rezultate - versus lipsa de disciplină care a dus la dezastrul din Italia.

Dar care este realitatea? Vorbim despre un guvern în disperare de a-şi recupera imaginea după ce a provocat o pandemie cu un virus pe care unii îl numesc virusul partidului comunist... Şi despre un regim care îşi continuă campania de intimidare, cenzură şi muşamalizare.

Pe 12 martie, 452 de utilizatori de internet de pe teritoriul Chinei au fost pedepsiţi  pentru răspândirea de ştiri false despre coronavirus. Autorităţile au operat arestări şi în cazul unor persoane care doar au pomenit de cazuri suspecte la spitale din mici localităţi. Mai mult decât atât, trei jurnalişti chinezi au dispărut de la izbucnirea crizei provocate de coronavirus - iar ipoteza cea mai vehiculată despre ei este că au fost arestaţi după ce au postat clipuri pe social media despre realitatea pandemiei în China. Unul dintre dispăruţi: jurnalistul chinez Li Zehua, un tânăr care ducea o viaţă perfectă. Absolvise una dintre cele mai bune universităţi din China, devenind prezentator la unul dintre posturile TV deţinute de stat, CCTV.

Cu o popularitate în creştere şi o viaţă prosperă, Li respectase mereu regulile impuse de regim şi o făcuse fără mari eforturi, fiindcă vorbim despre o tânără generaţie chineză care nu cunoaşte foarte bine faţa cea mai neagră a comunismului, nu ştie despre atrocităţile comise din 1949, nu ştie foarte multe nici măcar despre masacrul din Piaţa Tiananmen din 1989. Pentru ei, problema s-a pus mai degrabă sub forma unui contract social oferit de comunism: libertate limitată în schimbul stabilităţii şi prosperităţii. Criza coronavirusului - şi, mai mult, moartea Doctorului Wenliang - a zdruncinat însă fundamentul acestui contract. 

Poveştile despre spitalele intrate în colaps şi despre omenii infectaţi care au fost nevoiţi să meargă şi o oră pe jos căutând ajutor, dar care au fost întorşi din drum fără a primi tratament, au schimbat percepţii în rândul celor mai îndoctrinaţi tineri. Tineri care au rămas în minte cu vorbele doctorului Wenliang înainte să moară infectat cu coronavirus: "O societate sănătoasă nu ar trebui să aibă o voce singulară". Aşa a gândit şi Li Zehua, care şi-a dat demisia şi a plecat laWuhan, de unde a postat pe internet filmări din care se putea vedea că localnicii nu primeau nici cantitatea promisă de dezinfectanţi, nici alimente suficiente.

Pe 26 februarie, Zehua a postat o filmare pe Youtube în care cerea ajutorul, spunând că este urmărit pe şosea de o maşină în Wuhan (foto jos: Li Zehua, în timp ce făcea livestreaming pe Youtube din maşina lui, atunci când a observat că este urmărit). Ajuns acasă şi simţind că va fi arestat, Li a realizat o ultimă filmare în care spune că este sănătos - în cazul în care autorităţile ar pretinde că a fost pus în carantină şi că a murit de coronavirus.

Iar cazurile de dispariţie continuă şi cu nume sonore. Pe 15 martie a dispărut mogulul chinez Ren Zhiqiang (foto jos), cu o avere colosală din imobiliare, cunoscut ca un vehement critic al partidului comunist - din rândurile căruia, de altfel, provine. Ren era urmărit de 37 de milioane de localnici pe blogul său - un blog evident într-o sferă virtuală controlată de statul chinez. Dispariţia lui a survenit după ce a postat un articol în care îl numşte un clovn pe preşedintele chinez Xi şi denunţă guvernul de la Beijing pentru felul în care a manageriat situaţia coronavirusului. "Fără o presă care să reprezinte interesele populaţiei publicând informaţii reale, vieţile oamenilor sunt distruse atât de virus, cât şi de boala acestui sistem", a scris el. "Mulţi dintre noi îl căutăm în cotinuare", a declarat pentru Reuters Wang Ying, o apropiată a lui Ren.

Pe 17 martie, Beijing a expulzat toţi reporterii rămaşi în China de la The New York Times, The Wall Street Journal şi The Washington Post - asta şi ca răspuns la acţiunile administraţiei lui Trump împotriva reporterilor chinezi. Ce se întâmplă, aşadar, în China? Dacă Beijing ascunde în continuare un adevăr urât despre situaţia coronavirusului, cât poate ascunde?! Pentru că finalmente, ca şi în cazul Doctorului Li, lucrurile se află... Şi mai ales ar risca guvernul o nouă demascare, după eforturile de reconstrucţie a imaginii cu campaniile umanitare pentru celelalte popoare afectate de COVID-19?

Foto: Getty Images, Profimedia, Youtube