Nicolas Sarkozy, umilit de propriul tată!

Cine credea că Nicolas Sarkozy a ajuns în cea mai înaltă funcţie publică fran­ceză graţie susţinerii de care a avut parte în sânul familiei s-a înşelat. Relaţia dintre el şi tatăl său n-a fost niciodată foarte apropiată. Iar Pál Sarkozy

Cine credea că Nicolas Sarkozy a ajuns în cea mai înaltă funcţie publică fran­ceză graţie susţinerii de care a avut parte în sânul familiei s-a înşelat. Relaţia dintre el şi tatăl său n-a fost niciodată foarte apropiată. Iar Pál Sarkozy n-a reprezentat acea figură paternă care l-a ghidat în carieră pe mai tânărul Nicolas.

Răsfoind un pic biografia fostului preşedinte, aflăm că tatăl său provine dintr-o familie aris­tocrată ungară din regiunea Szolnok. Pe nume­le său întreg Pál István Erno Sárközy de Nagy- Bócsa, acesta s-a refugiat în 1944 în Franţa, unde a pus bazele unei agenţii de publicitate foarte profitabile. Apoi s-a căsătorit cu avocata Andrée Mallah, fiica unui medic evreu sefard, originar din Salonic, şi au avut trei copii: pe Guillame (62), Nicolas (59) şi François (58).

O vreme, au locuit în casa tatălui lui Andrée, în arondismentul 17 din Paris. Apoi, familia s-a mutat într-o grandi­oasă vilă din Neuilly-sur-Seine, una dintre cele mai bogate zone din Île-de-France. Însă, odată cu prosperitatea, seniorul Sarkozy începuse să aibă şi unele metehne, ca alcoolul şi femeile, care au dus, în final, la divorţul de Andrée. Ulterior, aces­ta s-a recăsătorit de trei ori şi a mai avut alţi doi copii – un model de viaţă pe care, fără să se mân­drească cu asta, l-a copiat şi juniorul său, care are patru copii din trei mariaje!

În atare condiţii, e firesc ca Nicolas să susţină că nu tatăl său, ci bunicul, Benedict Mallah, a avut o mare influenţă asupra educaţiei sale şi a formării lui ca individ. Un bărbat destoinic, cu profunde principii catolice şi care îl admira pe Charles de Gaulle.

Cartea lui Émilie Lanez, Même les politiques ont un père, lansată recent în Franţa, redes­chide, cumva, această rană, aducând în faţa cititorilor un Pál Sarkozy complet dezinteresat de traseul extraordinar al fiului său. Un părinte care se poticneşte de statura scundă a băiatului său şi o compară cu cea a celorlalţi copii ai săi, a căror înălţime depăşeşte 1,85 m. Şi, ca să poten­ţeze acest defect din naştere, n-are nicio reţine­re în a-i spune autoarei că: „Pentru a face politi­că, trebuie să ai unele complexe, iar Nicolas are destule...“. Singura calitate pe care i-o găseşte e aceea de-a se fi căsătorit cu Cécilia, pe care o ad­miră... tocmai pentru că l-a părăsit. „Pe mine nu m-a părăsit niciodată o femeie“, spune el semeţ, de parcă persoana cu care a intrat în compara­ţie îi e duşman, nu fiu.

Dar ce-ar mai fi de spus despre un om care a povestit că în acea zi din mai 2007, când băiatul său ajungea preşedinte, şi-a serbat ziua de naştere, chefuind cu Johnny Hallyday? Nici măcar nu era ziua lui atunci! Şi, chiar dacă se spune că actuala soţie a lui Nico­las, Carla Bruni, i-a ajutat să se împace, rămâne scris în cartea lui Pál, Tant de vie, că, ori de câte ori îşi vede fiul, îl sfătuieşte să nu mai candideze la preşedinţia Franţei.