O săptămână fără Prince. Totul despre bărbatul din spatele simbolului

Am putea să-l plasăm pe Prince, fără să gre­şim, la nivelul rivalului Michael Jackson, şi el plecat prea devreme dintre noi, la 50 de ani. La fel ca Regele Pop, minionul superstar de doar 1,58 m, născut în acelaşi an precum Jackson, 1958, îşi trăia apusul vieţii într-un semi-ano­nimat, singuratic şi înconjurat doar de anga­jaţi, în fizicul lui emaciat ghicindu-i sănătatea şubredă. Avea doar 57 de ani când a fost găsit inconştient într-un lift din complexul reziden­ţial în care locuia, într-o suburbie a oraşului Minneapolis. S-a vorbit iniţial despre o gripă severă, însă speculaţiile ulterioare ne duc că­tre o cauză atât de frecventă în decesele VIP: supradoza de droguri. Cea mai recentă speculaţie, apărută astăzi, îl dă pe Prince bolnav de SIDA, diagnostic primit acum şase luni, după ce acesta ar fi fost infectat în anii '90. Artistul ar fi refuzat să primească tratament, fiind convins să se va vindeca cu ajutorul rugăciunilor, iar gripa contractată recent i-a fost fatală.

Suntem reticenţi că vom afla adevărul despre ce l-a ucis cu adevărat pe Prince, căci cel care a fost un maestru al fuziu­nii unor curente muzicale grele precum funk, rock, R&B şi pop a reuşit să-şi creeze o aură de mister în jurul lui, ce n-a putut fi străpunsă într-o carieră de 40 de ani.

Cine a fost, până la urmă Prince sau „The Artist Formerly Known As Prince“? Simţea ca un negru sau ca un alb, era gay sau hete­rosexual, un extrovertit care o ţinea numai în petreceri sau un timid fără prieteni adevăraţi? Ce ştim cu siguranţă este că a fost o legendă a muzicii, una cu un stil flamboaiant, în salo­petele lui cu vedere la pieptul păros şi ghetele cu toc ostentativ, care încălca adesea, pe sce­nă, limita dintre senzual şi porno. Dar şi una care a vândut mai mult de 100 de milioane de discuri în toată lumea, a câştigat şapte premii Grammy, un Golden Globe şi chiar şi un Oscar pentru coloana sonoră din filmul Purple Rain (1984), în care a şi jucat. Nu ne ajung pagini­le pentru a înşira hiturile acestui ultim mare performer, dar nu putem să nu-i oferim recu­noaşterea pentru hituri cu care am crescut. Au fost Purple Rain, Kiss, 1999, When Doves Cry, Cream, The Most Beautiful Girl in the Wor­ld şi altele, şi altele.

Şi a fost Prince Rogers Nelson, Prinţul Muzicii Pop, năs­cut şi crescut în Minneapolisul pe care nu l-a părăsit nici până în ultima lui zi de viaţă. Legendarul artist a văzut lu­mina zilei într-o familie de muzicieni, care s-au despărţit când micuţul Prince avea doar 10 ani, lăsându-i pe el şi pe sora sa mai mică, Tika, mai mult pe drumuri. Apropierea lui Prince de muzică s-a datorat nu doar backgroundului artistic, ci şi încercării lui de a scăpa de hărţuirea la care îl supuneau colegii de clasă, din cauza fizicului fragil şi bolnă­vicios, cauzat şi de desele crize de epilepsie. Prince, căruia i se spunea în oraşul natal „Micuţul“, a vrut să se răzbune pe colegii răutăcioşi devenind cât de ostentativ şi de gălăgios a putut. Şi a putut!

unul ale cărui piese se auzeau ca şi cum ar fi fost cân­tate de o întreagă formaţie. În realitate, era doar Prince, la toate instrumentele. Mărirea „Micuţului“ din Minneapolis a fost una rapidă, iar după un al treilea album cu o copertă la limita cenzurii, pe care Prince poza în chiloţi tanga (

), a urmat celebrul

, vândut în peste trei milioane de copii. Vorbim de discul care l-a propulsat pe talentatul muzician până la statutul la care l-am regăsit azi, cel de su­perstar. Apogeul l-a cunoscut odată cu lansarea albumului

(1984), unul dintre cele mai bune din istoria mu­zicii, vânzările fiind pe măsura succesului: 22 de milioane de copii. Dar fostului copil bolnăvicios, batjocorit de băieţii de la şcoală, îi plăcea să şocheze şi o făcea cu mare măiestrie, aşa cum promisese în copilărie. A mers până acolo încât a pozat gol pe coperta discului

(1988) sau a scris un cântec despre masturbare, care a supărat-o atât de tare pe soţia vice-preşedintelui Gore, încât a cerut monitorizarea rimelor pornografice. Lucru care a dus, într-un final, la eti­cheta cunoscută azi sub denumirea de

.

Coperta albumului Dirty Mind

Coperta albumului Lovesexy

Prince era excentric şi în acţiuni, nu doar în imagine şi în textele pieselor sale. Tonkins Anderson, un coregraf ameri­can care a lucrat cu artistul pentru proiectele lui muzicale, Vanity 6 şi Apollonia, îşi aminteşte: „La începutul carierei, Prince obişnuia să angajeze nişte muzicieni, mergea cu ei în turnee, aveau un mare succes, apoi, când se întorcea aca­să, îi concedia pe toţi şi angaja alţii“. Dar aşa era Prince şi aşa îi plăcea lui să apară în ochii celor care îl venerau: bizar, lasciv, obscen, obsedat de culoarea mov, identificându-se cu nişte simboluri imposibil de pronunţat, preferând un look efeminat, cu machiaj intens care includea întotdeauna cre­ionul de ochi şi genele false. Prince ştia să seducă şi să se joace cu minţile fanilor săi, fie că era vorba despre femei sau bărbaţi. Dar cu femei, şi încă cu unele foarte frumoase şi-a trăit Prince pasiunile din afara scenei, deşi gesturile lui, ca să nu mai vorbim de acea imagine lipsită de masculinitate, trădau o afinitate pentru bărbaţi. Până la urmă, Boy George a declarat că s-a culcat cu el…

S-a vorbit despre iubiri cu Kim Basinger, Madonna, Sheri­lyn Fenn sau Carmen Electra, însă cele două frumuseţi care au avut onoarea să devină doamnele Nelson nu răspundeau la nume celebre. În 1996, s-a căsătorit cu dansatoarea şi back-up vocalista sa, Mayte Garcia, cea care i-a dat naştere, mai târziu, unui băiat, Boy Gregory. Un copil care a trăit doar o săptămână, decedând din cauza sindromului Pfeiffer, o ano­malie genetică a craniului. După încă o sarcină care nu a mai ajuns la bun sfârşit, Prince şi Mayte au divorţat, în 1999, iar muzicianul nu a mai avut vreun copil. După divorţ, Garcia a mărturisit că relaţia lor a fost ciudată. Astăzi, însă, tonul ei este schimbat: „L-am iubit atunci, îl iubesc acum şi-l voi iubi mereu. Este cu fiul nostru acum“.

Kim Basinger şi Prince, circa 1988

Cu prima soţie, Mayte Garcia

A doua soţie a artistului, Manuela Tessolini

La doi ani distanţă, în 2001, Prin­ce făcea pasul spre altar a doua oară, alături de femeia de afaceri canadiană Manuela Testolini, o frumuseţe bru­netă cu 19 ani mai tânără decât el. Au divorţat şi ei amiabil, cinci ani mai târ­ziu, în 2006. Manuela a descris şi ea mariajul cu Prince ca fiind un roller-coaster. „De fapt, sunt foarte normal“, s-a apărat el într-un interviu, acum zece ani. „Puţin cam irascibil, dar ni­mic ieşit din comun. Deşi s-au scris atâtea despre mine, lumea nu ştie ce e adevărat şi ce e este fals. Şi eu prefer să-i las în ceaţă.“ Cine s-ar fi aşteptat ca un astfel de artist să renunţe dintr-o dată la stilul acela de viaţă rock’n’roll, atât de scandalos, pentru a deveni adeptul cultului religios Martorii lui Iehova, în 2001? Mai mult, câţi dintre vecinii lui din Minneapolis s-ar fi aşteptat să-l vadă pe legendarul artist la uşa lor, cu propunerea de a vorbi despre credinţă?

Ultimul concert, din 14 aprilie, în Atlanta

În ultimii ani, viaţa lui Prince s-a redus la complexul Pai­sley Park, reşedinţa cu exterior neprietenos în care trăia şi înregistra materiale noi. Acolo, artistul plecat dintre noi în aceeaşi zi în care Regina Elisabeta îşi aniversa cei 90 de ani, obişnuia să ţină concerte exclusiviste, pentru care vecinii lui plăteau circa 40 de dolari. Cu toate acestea, acest public ales pe sprânceană nu avea garanţia că Prince va apărea în faţa lor, să le cânte. Câteodată, fanii îl aşteptau toată noaptea, de­geaba. Odată cu trista zi de 21 aprilie, este sigur că artistul nu le va mai cânta vreodată live…

foto: guliver/getty images, instagram