Povestea lui Eduard Novak, ministrul care a câştigat o medalie de argint la Jocurile Paralimpice. "Eram considerat un talent"

Zece ani a fost campion naţional la patinaj viteză, dar un accident stupid l-a forţat să-şi încheie cariera. Astăzi, însă, el e chiar pe o treaptă mai sus în sport, chiar pe podiumul de la Tokyo.

Rar ne e dat să lăudăm un ministru, dar de această dată e fair play s-o facem. Şi asta pentru că Eduard Novak (44), actualul Ministru al Tineretului şi Sportului, a obţinut medalia de argint în proba de urmărire individuală 4.000 m din cadrul concursului de ciclism de la Jocurile Paralimpice de la Tokyo. Ar fi putut chiar să câştige aurul, fiind avantajat de un start bun, dar a fost întrecut de slovacul Jozef Metelka.

"Sportul înseamnă curaj, voinţă, ambiţie, respect, fair-play. Faptul că am concurat unul împotriva altuia nu şterge cu nimic admiraţia pe care o am pentru Jozef Metelka, nici simpatia pe care i-o port", a scris Novak pe pagina sa de socializare. "Legăturile cele mai frumoase între oameni se sudează în momentele grele, iar o competiţie de nivel paralimpic este locul unde se arată caracterele, nu doar pregătirea sportivă. Tot respectul meu pentru Jozef şi pentru Diego Duenas! M-am simţit onorat să impart podiumul cu ei", a mai scris Ministrul Tineretului şi Sportului, care a primit felicitări din partea premierului Florin Câţu şi a lui Kelemen Hunor.

Pentru Eduard Novak, dar şi pentru sportul românesc, aceasta este o performanţă notabilă. Şi e cu atât mai lăudabilă cu cât Novak este la conducerea unui minister căruia i s-au reproşat lipsa de implicare şi bugetele mici acordate cluburilor sportive. Este, în primul rând, un exemplu că se poate şi, mai ales, că şi un sportiv cu handicap îşi poate depăşi limitele.

Mai mult, după ce a fost primul ministru care participă la Jocurile Olimpice sau Paralimpice, Eduard Novak este şi primul ministru în funcţie medaliat în istoria Jocurilor.

Dar care este povestea sa de viaţă, cum a ajuns să aibă acest handicap şi, mai ales, să şi-l depăşească?

Eduard Novak este "sportiv de cursă lungă". S-a apucat de sport la începutul anilor ’80 şi a devenit în scurt timp campion.

“Am făcut patinaj viteză până la 20 de ani. Am fost campion naţional zece ani la rând. Am avut toate recordurile la juniori, au fost ale mele. Am ajuns pe locul 10 la Campionatul Mondial de Juniori. Eram considerat un talent la patinaj viteză”, a spus Eduard Novak.

Din păcate, un accident auto avea să îi schimbe radical viaţa. "În ’96, mergeam la un concurs în Italia şi a fost un accident destul de stupid, deoarece am lovit un parapet cu maşina, care era dinainte lovit şi a intrat în maşină şi mi-a retezat laba piciorului. Atunci a trebuit să-mi iau rămas bun de la cariera de patinator”, a povestit el.

„Eu nu mi-am pierdut doar laba piciorului drept, eram în lotul pentru Nagano la patinaj şi mi-a luat doi ani să-mi dau seama care este menirea vieţii mele. Poate asta a fost soarta mea, ca viaţa mea să se îndrepte către ciclism”, povestea Eduard Novak pentru digisport.ro.

Cu echipa a câştigat mai multe concursuri naţionale şi internaţionale la profesionişti. Singur deţine 4 medalii. Pe lângă argintul de la Tokyo, Eduard Novak mai are un aur în 2012, la Londra (ciclism - urmărire individuală, categoria C4), un argint în 2008 la Beijing (ciclism - contratimp, cat. LC2) şi un alt argint la Londra în 2012 (ciclism - contratimp, cat. C4).

Novak spune că şi-ar dori să participe în Turul Franţei, dar că este foarte greu. "Ai nevoie de o echipă puternică. Mulţi bani şi trebuie să mai fii şi invitat". Cât despre Lance Armstrong, cel de al cărui nume se leagă indiscutabil Turul Franţei, Eduard a spus pentru gsp.ro: "L-am admirat o singură dată, atunci când a câştigat o etapă pentru colegul său care a murit în cursă".

Destinul, însă, i-a mai dat un avertisment. Eduard Novak a mai fost la un pas să fie lovit de un automobil în Manchester, iar fiul său a fost în comă după ce a fost călcat de maşină, în timp ce era pe bicicletă. Impactul a fost atât de puternic încât băiatul lui a zburat efectiv câţiva metri şi a aterizat într-un şanţ de pe marginea străzii. Din fericire, copilul şi-a revenit complet.