Reacţiile artiştilor şi oamenilor de media la vestea morţii lui Andrei Gheorghe

Avea darul de-a împărţi publicul în două. Unii îl plăceau, alţii îl contestau, dar mai toţi îl urmăreau. Era un model de urmat, dar mai ales de ascultat. Un guru al radioului, un profesionist de neegalat. Acum, un mare regretat. Iată ce spun cei care l-au cunoscut.

Liviu Mihaiu "Eram aceeaşi specie. Un rebel. Un timid tâmpit căruia i se cam rupea, păsându-i. Glumeam, fumam şi beam amândoi adesea. Ardea. Cu cea mai mare plăcere. M-a invăţat o altfel de abordare a ceea ce suntem de fapt. Poate una mai rusească, ceva mai mortală..Mi-am dorit intotdeauna să merg cu el in Rusia. Numai cu el aş fi cunoscut ţara in care s-a născut. N-am ajuns.. Nu eram intotdeauna pe aceeaşi lungime de undă, dar niciodată nu ne reproşam nimic, ceea ce era rar pentru noi doi. Era genul cu care plecai la drum aiurea. De dragul lui şi-al vieţii. Cu el de mână am sărit in aerul radioului de noapte. Mi-a fost ca un frate mai mare. De fapt, a fost inrudit cu Toţi oamenii de radio din România. M-a încurajat şi m-a făcut să mi se rupă şi mie de gnomii şi orcile pe care le infruntam zilnic... Quite a guy! The midnight killed him. Dumnezeu să-l odihnească! Rip, Bro"

"E o viaţă pe care el şi-a trăit-o aşa cum a dorit-o. Căutam oameni pentru PRO TV, am avut o discuţie cu Adrian Sîrbu. Şi-a păstrat unicitatea şi ingenuitatea. O voce aparte, un destin aparte, o asumare totală şi brută a ceea ce dorit el să facă, un om de cultură, un om învăţat, ascunzându-şi timiditatea sub această platoşă a îndrăznelii continue. Am avut destule discuţii în contradictoriu din care se năşteau idei. Chiar dacă vedeai în ochii lui că este de acord, forţa contrariile. Şi-a asumat asta."

"Într-o noapte eram în maşină către casă şi l-am auzit la ProFm. M-am dus direct în studioul radioului din Calea Victoriei să văd cum e omul din spatele acelei voci fascinante, din spatele acelui discurs atât de liber... Aşa l-am descoperit pe Andrei Gheorghe. Aşa a rămas până ieri. Dumnezeu să-l odihnească!"

„Dumnezeu să-l odihnească. Îmi pare tare rău. Am fost colegi timp de nouă ani şi după ce am plecat din Pro TV şi a plecat şi el din Pro TV, am ţinut legătura sau ne întâlneam întâmplător. Întâmplarea a făcut să locuim o perioadă de timp în aceeaşi zonă şi ne întâlneam cu copiii şi povesteam şi râdeam şi ne aduceam aminte. Era un om extrem de amuzant, cu un simţ al umorului rafinat, fiind un intelectual veritabil cum rar mai întâlneşti în ziua de astăzi. Îmi făcea mare plăcere să vorbesc cu el şi să glumim. Aveam glumele noastre, cinice, cu umor negru. Mie îmi plăcea umorul lui negru. Era un om foarte sensibil, deşi părea dur. A fost cel mai bun om de radio. Sunt foarte puţini oameni de radio, pe care să mi-i amintesc. Făcea cu pasiune totul.”

"Andrei, am comandat o cafea în acelaşi loc în care ne-am întâlnit acum o lună. Am râs, am glumit şi ne-am adus aminte de PRO şi de anii ăia faini şi liberi! Tot nu îmi vine să cred, Andrei..."

"Mi-aduc aminte că mi l-a prezentat Andrei Boncea. La Pro TV. Nu în persoană: avea o înregistrare cu el de la Constanţa. Şi-am rămas uluit: băi, se poate să fii inteligent şi să ai şi emisiune în România lui Iliescu! Se poate să fii cult şi să te asculte lumea. Se poate să fii arogant, pe merit şi cu o anume dulceaţă, şi să fii iubit. Ăsta era Gheorghe. Ce mi-a plăcut la el? Faptul că avea public, fiind ceea ce era. Asta a fost, după mine, cea mai bună veste din România anilor '90. Că mai aveam aici oameni dispuşi să guste umor deştept, satiră tăioasă, păreri diferite: produsul unei minţi libere. Unde sunt oamenii ăia acum? De ce nu mai avea România, la capătul vieţii, public pentru Andrei Gheorghe? Din acelaşi motiv pentru care mulţi ne-am pierdut speranţa. "Pentru că prostia câştiga, băh...!", ar fi spus, chiar el, făcând şmechereşte cu ochiul. Să sperăm că nu de tot, Andrei. Să sperăm că nu definitiv."

"“Nu fi bou! Nu mă mai chema!”, aşa mi-a refuzat ultima dată Andrei Gheorghe invitaţia de-a veni în show-ul meu! Eram în restaurantul Nobil din Chişinău, lucram amândoi pentru PrimeTV şi îl tot băteam la cap să vină invitat la “Blonde” împreună cu Vadim Tudor. Mă refuza mereu! Acolo, la Chişinău, când voia să nu pricep ce spune o rupea pe ruseşte cu cei din jur! Când a fost arestat pe motiv că ar fi consumat droguri, PRO TV nu s-a dezis de el, mai mult de atât, bossul Pro, Adrian Sarbu, l-a susţinut public. Cool, cu energie şi lumină, fără gânduri negre.

E ipocrită şi mizerabilă breasla mea! Îl omagiază azi în toate titlurile, dar de multă vreme l-a ignorat total! Când venea vorba de Andrei Gheorghe, i se punea eticheta “nu mai are public”! Prea deştept, liber şi citit pentru breasla asta, azi! Am vorbit cu Mile Cărpenişan, trist, doborât şi dat afară din breaslă, dar după moartea lui, aceeaşi breaslă îl punea pe prima pagina. Pe Iosif Sava l-au dat afară din TVR şi apoi, după moarte, i-au pus un bust pe coridoare. Mizerabilă şi ipocrită breaslă!"

"Salutare Naţiune! Pentru mine ziua de ieri a fost una dintre cele mai triste din viaţă. Nu ştiu voi cum simţiţi, dar eu am pierdut un om pe care îl credeam nemuritor. Pentru că a fost mentorul, inspiraţia şi modelul meu în a-mi urma cea mai arzătoare pasiune, ce mă mistuie neîncetat din 1995-RADIO. (...) Poate cea mai interesantă personalitate radio a acelor timpuri a fost Andrei Gheorghe. A venit din neant cu cultura lui, cu aroganţa lui, cu deschiderea lui şi ne-a spus nouă tuturor: „Cetăţeni, Gândiţi!”. Acum toată lumea îşi dă cu părerea, dar atunci, în vremurile acelea, părerea era un lucru foarte rar. Îţi trebuia curaj nebun pentru a îi face pe oameni să îşi susţina opinia. Să o argumenteze. Emisiunile "13-14" sau "Midnight Killer" asta au fost. Începuse timid Florin Călinescu cu „Duminicile celor singuri”, dar forţa omului de radio, justeţea gândirii coerente a avut-o Gheorghe. (...) Aşa că ieri am pierdut cel mai puternic reprezentant al mişcării „old school radio” din România. (...) Mergi cu bine Andrei! De ce dracu’te-ai grăbit aşa? Vorbeşte cu nenii ăia acolo să fie gata un studio pentru când ajungem noi, să reîntregim gaşca! Salutare Naţiune!"

"Cred că a fost cel mai bun om de radio din România. L-am cunoscut şi da, Andrei Gheorghe avea personalitate. Poate nu pe gustul meu atunci, dar era o personalitate. Ţin minte că l-am imitat, l-am făcut personaj în scenete, i-am imitat vocea. Cea mai bună voce din FM. Din păcate ne-a spus prea devreme: ”Salutare, naţiune”! Salutare, Andrei!"

"Andrei, ce puţin ai trăit... Dumnezeu să te ierte."

"Dumnezeu să-ţi odihnească în pace sufletul Andrei Gheorghe. Ai fost mentorul meu în televiziune, camaradul meu şi un intelectual de clasă. Am râs mult împreună, ne-am contrazis mult, iar acum ne despărţim definitiv. Suflet bun, sper să ne reîntâlnim într-o alta viaţă!!!"

"De astă noapte iau telefonul în mână să scriu ceva despre el. Şi văd cum curg regretele şi mă opresc. Dar nu mă lasă părerea de rău. L-am cunoscut ca militant pentru Eminescu la Mari Români. Era ludic, îngrozitor de deştept, pătimaş. Şi, aş zice, un mare timid. Acum vreo doua veri ne-am revăzut la un TedX. Era acelaşi, dar uşor mai trist. Şi mai resemnat. RIP, Andrei!"

"Gheorghe era băiat mişto, era cool, era deştept, era şocant. Gheorghe era Killer. Midnight Killer.

Gheorghe era unul dintre cei mai mişto oameni de radio pe care i-am cunoscut.

Gheorghe a murit. Gheorghe a murit aşa cum s-a lansat, a murit la midnight. Midnight Killer...

Păcat. Mare păcat. Radioul e trist.

Dumnezeu să-l ierte pe Gheorghe. Pe Andrei Gheorghe."

"Cool. Prieten. Puternic. Liber. Te iubesc 

Odihneşte-te în pace, Andrei. 

"

"Am sunat o singură dată din poziţie de ascultător la o emisiune de radio. Asta pentru ca 13-14 cu Andrei Gheorghe era o emisune-cult pentru generaţia mea. Am spus cred că trei prostii, pentru care culmea, n-am fost taxată, cu voce tremurândă şi cu creierul semi-paralizat de emoţie că vorbesc cu Andrei. La fel de tare tremur acum, când am aflat vestea... Dumnezeu să te odihnească, Andrei."

"“Andrei Gheorghe a murit” - încă-mi pare o glumă proastă... Îmi pare rău, prietene..."

"Acum o lună şi ceva îl întrebam pe Andrei Gheorghe dacă ar fi de acord să prezinte, alături de mine, “Femei de 10, Bărbaţi de 10”. În opinia mea, mintea sa sclipitoare, combinată cu afurisenia sa binecunoscută, ar fi încăput bine între hotarele formatului meu de televiziune. Andrei s-a bucurat, eu l-am “propus mai departe”, însă obiecţii au fost destule, sub diferite motive (inclusiv că “are dantura stricată”...). Am stat mult timp pe gânduri, până să-i comunic “verdictul”. L-a primit cu seninătate: “Mă aşteptam - mi-a spus. Îmi pare rău, aş fi avut nevoie de asta, ar fi fost un balon de oxigen pentru mine”... N-am înţeles atunci exact la ce se referea, am înghiţit în sec (chiar credeam în varianta aceasta de “coprezentator”) şi... am căutat în continuare.

Astăzi am fost şocată să-mi încep ziua cu trista veste a plecării lui Andrei. Sper, spre o lume mai bună, mai aşezată, cu care să nu aibă atâta de luptat... Îmi amintesc un crâmpei dintr-un interviu pe care Andrei - fiu al unei familii mixte - l-a oferit, cândva, unui ziar. Spunea ceva, de genul: “Când mergeam în Rusia, la bunici, cei de acolo îmi spuneau “român nesuferit”. Când mă întorceam acasă, în Romania, cei de aici mă faceau “rus împuţit”. Îl înţeleg atât de bine... Odihneşte-te în pace, Andrei!"

"O dimineaţă tare tristă pentru mine... Dumnezeu să-l odihnească pe colegul meu, Andrei Gheorghe! 

"„Sunt bătrân. Mi s-a reproşat asta. La Pro FM la greu! Probabil au şi ei dreptate. There is no country for old men!“

Asta spunea Andrei Gheorghe acum un an şi jumătate... Puţini au fost cei care s-au arătat public revoltaţi de scoaterea lui Gheorghe de la matinal... Azi, toată lumea îi evoca duritatea, inteligenţa, curajul asumării propriilor opinii, etc, etc... Eu l-am respectat mereu... Dar şi eu am tăcut atunci când i s-a reproşat că ar fi bătrân... Ăştia suntem noi, românii... realizăm importanţa unui om abia când nu mai este... Dar sunt ferm convinsă că Andrei Gheorghe, ca orice om inteligent, era conştient de propria sa valoare şi nu prea dădea doi bani pe ce spun sau cred cei din jur despre el. Un tip perfect vertical..."

"Sub aparenţa de misogin, Andrei Gheorghe avea un suflet de copil frumos şi feminin. De care eu m-am îndrăgostit la 16 ani cu inocenţă şi am beneficiat de toată protecţia lui fină şi masculină. Măştile lui de Gigi Duru mă amuzau, ca şi reacţiile celor care se loveau de ele. Îţi mulţumesc, Andrei, pentru privilegiul de-a mă fi lăsat să te VĂD. Nu pot să spun că-mi lipseşti pentru că faci parte din fiinţa mea de prea mult timp... te-am integrat pe veci... Abia aştept să te recunosc la noapte pe cea mai îndrăzneaţă stea! Drum lin!!!"

"Acum toţi îşi vor aminti de tine, cât de bun erai ce talent uriaş, bla bla bla... păi da, că nu şi-a mai găsit loc în niciun radio, nicăieri nu a mai fost loc pentru el. Da, m-a şocat vestea şi numai vreau să vorbiţi despre profesionişti la trecut, lume care nu-ţi păsa decât de cifre şi bani. Păcat, mare păcat, l-am pierdut şi pe Andrei Gheorghe..."

"Drum lin om senin... Rămâi printre atâtea altele sufletul inteligent al generaţiei din care fac parte... şi omul cu cea mai frumoasă glicină pe care am văzut-o vreodată."

"L-am avut invitat în emisiune de mai multe ori! Excepţional de fiecare dată! Ştia ce sa spună, când să tacă, exploda la momentul potrivit! Amplu, efervescent, dificil, corect, încăpăţânat, cinic, sarcastic, plin de sens! A murit la 56 de ani! Singur... Aşa pare să fi trăit în ultima perioadă! Suflet contorsionat, zbuciumat, de o timiditate greu de intuit... ascunsă sub platoşa rebelului de serviciu... Un om care nu a trecut neobservat! I-a plăcut să şocheze, să surprindă! A făcut-o şi acum! Călătorie lină printre ştiri, Andrei!"

"Tocmai astăzi vorbisem într-un interviu despre Andrei Gheorghe şi ideea lui să facă, în 2000, hit din “Lângă inima mea vine inima ta”. Şi a făcut-o. A lansat multe hituri sau artişti doar pentru că avea personalitate şi nu îi era teamă dacă alţii îl vor urma sau nu în difuzarea lor. A îmbunătăţit, nu doar a schimbat radioul românesc. Mulţumesc, Andrei, pentru că ai fost liber şi ai inspirat oameni."

"Ce păcat! Omul ăsta a avut curajul să difuzeze primul, in premieră, o melodie a unei trupe cu nişte băieti tineri şi neliniştiţi plini de entuziasm din Rep. Moldova, (O-Zone) din care fac si am facut şi eu parte, acest curaj a jucat un rol important pentru muzica si cariera noastra! L-am cunoscut personal şi am avut ocazia să inţeleg că era un om sincer, aşa cum îl ştim, fără alte măşti...

Mulţumesc, Andrei! Drum lin! R.I.P. Andrei Gheorghe"

"R.I.P Andrei Gheorghe! 

 Unul din oamenii care a avut încredere în proiectul K-pital! Mulţumim!"

"Cuvintele sunt de prisos acum. Zbor lin către cer, Andrei..."

"Gheorghe era fain de tot! 

 Deştept, cool, original :( Ce păcat!"

"A fost un om cu multă viziune, un om care a pus acid acolo unde nimeni sau prea puţini au avut curaj, un om care a dat multe şanse tinerilor. Mai ales în "acei ani" de fragedă Democraţie. RIP Andrei Gheorghe."