Richard Branson – Cum a devenit miliardar patronul de la Virgin

Pentru un om suficient de bogat să-şi îndeplinească orice vis şi suficient de excentric pentru a face posibile şi fanteziile altora doar cerul pare a fi limita. Dar şi el poate fi cumpărat!

Pentru un om suficient de bogat să-şi îndeplinească orice vis şi suficient de excentric pentru a face posibile şi fanteziile altora doar cerul pare a fi limita. Dar şi el poate fi cumpărat!

Dacă Jules Verne ar mai trăi, cu siguranţă ar fi gelos pe bafta lui Richard Branson, care este proprietarul unui submarin, al unei nave spaţiale şi al unei întregi insule din Marea Caraibelor. Şi cum să nu-l invidiezi pe cel care poate transforma atât de uşor „Cinci săptămâni în balon“, „De la pământ la lună“ şi „Douăzeci de mii de lege sub mări“ într-o joacă pentru adulţi, ruptă din cărţile de poveşti ale copilăriei noastre?!

În felul lui foarte personal, Richard Branson trăieşte un soi de copilărie perpetuă. Nimic nu pare prea mult, niciun vis nu e prea îndrăzneţ, iar „jocurile“ lui nu fac decât să reînvie pofta pentru aventură într-o lume care formează indivizi spectatori, mai degrabă decât protagonişti.

De timpuriu, Richard şi-a demonstrat caracterul atipic. Mereu curios, mereu pus pe „făcut bani”. Părinţii lui şi-aminteau cum, la o aniversare, îi făcuseră cadou o pereche de iepuri, pe care Richard nu i-a privit nicio clipă ca pe nişte animale de companie, ci ca pe un potenţial de afaceri. Când ajunsese să aibă 60 de iepuri, tânărul Branson era deja un mic antreprenor.

La şcoală n-a fost un elev strălucit şi nu ştim nici câte din cărţile lui Verne i-au căzut în mână, căci dislexia descoperită tardiv i-a creat mult timp probleme. Poate tocmai de aceea, cel mai mare copil al familiei Branson le-a dat mari bătăi de cap părinţilor când a decis să lase baltă învăţătura şi să se avânte precoce în lumea celor mari. La 15 ani, visa deja să înfiinţeze propria revistă, „Student Magazine“, care să aibă distribuţie naţională. La 16 ani, visul i s-a împlinit şi, prin intermediul publicaţiei, făcea reclamă celor mai populare discuri muzicale de la acea vreme.

Pofta crescândă a tinerilor pentru muzică l-a făcut să înţeleagă că e un domeniu din care poate câştiga lesne şi în care nu intraseră prea mulţi competitori. Şi iată cum, la vârsta de 20 de ani, Richard făcea următorul pas în micul lui business înfiinţând Virgin, un serviciu de expediere prin poştă a discurilor muzicale. Politica de dumping şi evitarea plăţii unor taxe şi impozite i-au pus în dificultate afacerea când a deschis primul său magazin de discuri pe Oxford Street, dar cu un ajutor financiar substanţial din partea părinţilor a reuşit să se repună pe picioare şi să deschidă şi un studio de înregistrări.

Cine ar fi crezut că într-o casă de ţară, în care funcţiona studioul de înregistrări, va vedea lumina zilei albumul de debut al lui Mike Oldfield, „Tubular Bells“ (1973), care a urcat imediat în topul celor mai bine vândute albume? Ori că, tot aici, vor înregistra formaţii controversate ale vremii, precum Sex Pistols? Toate acestea au făcut ca Virgin să devină una dintre cele şase companii de discuri de top din lume, având pe listă clienţi recunoscuţi la nivel mondial precum Genesis, Peter Gabriel, Simple Minds, Rolling Stones.

Brandul s-a dezvoltat rapid în anii ’80, odată cu apariţia pe piaţă a companiei

de transport aerian Virgin Atlantic Airway. Şi, deşi autenticul Richy Rich al vremurilor noastre

, numărând la ora actuală peste 400 de companii ce activează în mai mult de 30 de ţări de pe Glob, Branson rămânea cu o neîmplinire: la fel ca în copilărie, când fusese spectatorul mut al primilor paşi făcuţi pe Lună, privea spre stele şi spera să ajungă şi mai aproape de ele, gândind că experienţa spaţiului ar trebui să fie accesibilă tuturor.

Visul lui Richard de-a deschide prima afacere de turism spaţial a fost realizat odată cu lansarea Virgin Galactic. El a descoperit în Burt Rutan un vizionar la fel de excentric ca şi el, capabil să transforme tehnologia experimentală într-un mobil ce va duce pasageri în călătorii în spaţiul suborbital. SpaceShipTwo a efectuat primul ei zbor de probă în martie 2010, iar anul acesta a fost inaugurat primul spaţioport din lume în New Mexico, de unde vor decola, începând cu 2012, primele navete cu turişti spaţiali. Mândru ca un copil ce şi-a găsit sub bradul de Crăciun jucăria visată, Richard Branson a inaugurat clădirea aeroportului lansând spre zidurile acestuia o sticlă de şampanie, după ce a coborât de pe o terasă, pe o coardă, însoţit de câţiva acrobaţi.

Tot atunci, Branson a declarat pentru CNN că speră să lanseze prima navetă turistică în spaţiu peste un an. „Naveta este finalizată. Testele propulsoarelor sunt foarte concludente şi cred că ne îndreptăm spre o primă lansare, care va avea loc peste 12 luni. Ar putea fi începutul unei ere complet noi, cea a călătoriilor spaţiale comerciale“. Cine a spus că stelele nu pot fi atinse? În definitiv, spaţiul este ultima frontieră, iar Branson se gândeşte deja la cum va arăta primul hotel spaţial de pe hubloul căruia pământenii vor putea privi în tihnă Planeta Albastră.

Mai multe informaţii şi fotografii găsiţi în nr. 46 al revistei OK! România

Foto: The Guardian, Guliver/Getty Images/Wireimage/Splashnews, Hepta