Să vă fie ruşine!

Am dificultăţi importante în a-i mai suporta pe cei care îşi pun neputinţa pe seama publicului. Sunt repetitiv în ideea asta ca să ţin ritmul cu ei. Cum sesizează câte unul mizeria pe care o adună în jurul lui, cum povesteşte spontan că dă publicului ce vrea. Băi, au ajuns oamenii să se disculpe jenaţi că m-au văzut la televizor. Că nu

Am dificultăţi importante în a-i mai suporta pe cei care îşi pun neputinţa pe seama publicului. Sunt repetitiv în ideea asta ca să ţin ritmul cu ei. Cum sesizează câte unul mizeria pe care o adună în jurul lui, cum povesteşte spontan că dă publicului ce vrea. Băi, au ajuns oamenii să se disculpe jenaţi că m-au văzut la televizor. Că nu se uită de obicei, dar nu ştiu ce... Concluzia la îndemână e că sunt ipocriţi. Concluzia cinstită e că a ajuns o ruşine să te uiţi la televizor. Aşa cum ăştia se scuză primitiv, aşa publicul simte nevoia să se disculpe. Principalul umor involuntar e acela că o televiziune atât de mult preocupată de talent e atât de puţin preocupată de lipsa lui.

Între atâţia vânzători rudimentari de curiozităţi şi curiozitate, încă se mai strecoară stingheri vânzătorii de emoţii. Vorbeam mai demult cu Marius Tucă. Mi-a explicat o treabă pe care nu pot s-o contrazic. Pot doar s-o argumentez. Oamenii vor poveşti. E o poveste spre care privesc acum cu admiraţie. Am montat emisiuni minuţioase. Ştiu ce înseamnă atenţia pentru detaliile unei emisii de o oră! Tot maldărul de cretinitate cu care mă înconjoară televiziunea acestor ani mă face atent la talent.

Îmi place emisiunea prezentată de Carmen Avram. E un fel de “România, te iubesc” puţin mai bună. Formatul e ”60 minutes” de la CBS. Dar ce mi se pare important să constat e că ăştia sunt oamenii talentaţi ai televiziunii. Că mai important decât să câştigi e cum câştigi. Mai important decât salariul e ca atunci când te uiţi în ochii alor tăi, să nu fie nevoie să le explici că dai publicului ce vrea. Mai important decât salariul e, când te uiţi în oglindă în ochii tăi, să nu-l vezi pe unul călărit de vremuri şi justificări. Mai important decât salariul e ca atunci când pleci de acasă, să poţi să ai în minte ce mi-a spus Mihai Gâdea, odată, că a învăţat de la părinţii lui: că viaţa e pentru a face lucruri importante. Sunt 20 de oameni care fac o emisiune superbă. Se numeşte „În Premieră“. E importantă pentru că e făcută de nişte povestitori teribili. Succesul ei îmi spune că nu suntem atât de tâmpiţi pe cât părem la televizor. Emisiunea asta a fost la prima ediţie lider de audienţă, în prime time, pe un post de nişă. Normal, le-ar fi ruşine celor care dau publicului ce-şi doreşte.