Samuel L. Jackson: ”Trebuie să fiu de zece ori mai curajos ca să fiu egal cu alţii“
Unul dintre cei mai fervenţi activişti pentru drepturile comunităţii de culoare a reuşit să schimbe mentalităţi mult mai paşnic, ascultând de sfaturile lui Morgan Freeman.
A intrat în Cartea Recordurilor ca cel mai profitabil actor din istorie, după ce filmele care l-au avut protagonist au strâns în total 7,4 miliarde de dolari. Numai Star Wars a adunat 2,4 miliarde de dolari, iar Jurassic Park a generat alte 914 milioane de dolari. Din această sumă, doar 170 de milioane au ajuns în conturile lui. Şi ironia face ca, dintre cele peste 100 de roluri ale sale, doar pentru unul să fi fost nominalizat la Oscar, pentru cel din Pulp Fiction (1994), care a fost inclus de celebra revistă Premiere pe lista celor mai bune 100 de interpretări din istorie. Totodată, Jackson mai are un record personal, acela de-a fi singurul deţinător al unui premiu oferit la Cannes pentru cel mai bun actor în rol secundar – o categorie care, până în 1991, când a impresionat cu prestaţia din Jungle Fever al lui Spike Lee, nu exista. Samuel Leroy Jackson, astăzi în vârstă de 67 de ani, a fost dintotdeauna un actor extrem de activ, având o medie de patru filme lansate în fiecare an. Iar în 2016 e angrenat deja în şase proiecte cinematografice şi figurează în alte trei anunţate pentru 2017 şi 2018. Asta după solicitantul The Hateful Eight (care a reunit şase actori „fetiş“ ai lui Quentin Tarantino, dar n-a reuşit să ia decât Oscarul pentru coloana sonoră semnată Ennio Morricone) şi SF-ul mai puţin reuşit Cell.
E genul de actor care joacă cu uşurinţă roluri de dur, de indivizi care înjură excesiv sau de personaje rebele, cu caractere greu digerabile, dar cu IQ ridicat. Puţină lume ştie, însă, că în copilărie era de-o timiditate rară şi că se izola adesea din cauza faptului că era... bâlbâit. Un defect de vorbire peste care a reuşit să treacă în momentul în care a învăţat să înjure. Şi, din nefericire, avea şi multe motive s-o facă. Căci traiul în Chattanooga, Tennessee, unde se mutase cu mama sa după ce tatăl alcoolic dispăruse din peisaj, s-a dovedit a fi extrem de greu. Rasismul încă făcea legea în acel loc uitat de Dumnezeu, de la discriminarea la angajare şi până la stabilirea unui program special pentru persoanele de culoare care voiau să vadă filmele la cinematograf. Iar copiii încă mergeau la şcoli segregaţioniste şi erau încurajaţi să „stea în banca lor“. Şi, ca orice „good boy“ („băiat cuminte“), Samuel a intrat în orchestra şcolii, cântând vreme de opt ani la corn francez şi trompetă. Un „after school“ mai mult autoimpus, pentru ca băieţii din şcoală să nu-l mai şicaneze şi să-l lase în pace. Acasă, ura faptul că, pentru a pune o pâine pe masă, mama lui trebuia să muncească pe rupte la fabrică ori să aprovizioneze cu hrană căminul de nebuni. Iar el visa să ajungă cercetător în biologie marină – pentru care a şi dat examen la Colegiul Morehouse din Atlanta.
Familia. Un dur ca Samuel a fost îmblânzit de două doamne: de fiica Zoe şi de soţia LaTanya.
Aşa se face că, în ’68, când avea 20 de ani, era acolo când Martin Luther King Jr. a fost asasinat şi a rămas să asiste la înmormântare. Apoi, a zburat la Memphis pentru a se alătura marşului de protest împotriva inechităţii sociale. „N-am fost şocat de asasinat, cât înfuriat la culme. Şi am ştiut că asta va genera mişcare, schimbare“, avea să declare el într-un interviu pentru revista Parade. De fapt, acesta a fost şi declicul care l-a determinat să fie unul dintre cei mai fervenţi activişti pentru drepturile comunităţii de culoare. Şi, împreună cu câţiva colegi de la facultate, avea să sechestreze consiliul universitar în campus şi să ceară reforma curiculei şcolare şi introducerea persoanelor de culoare în conducerea instituţiei. În urma acestei acţiuni, colegiul şi-a schimbat politica faţă de studenţii şi profesorii de culoare, dar Jackson, laolaltă cu ceilalţi activişti, s-a ales cu o amendă substanţială şi cu o suspendare de doi ani.
Un răstimp în care nici vorbă să se fi liniştit. Căci, înfierat de decizia universităţii, el a intrat în rândul militanţilor Black Power din Atlanta, care-l făceau să se simtă puternic şi important. „Toată lumea ştie de Ku Klux Klan, dar să-i ucizi cuiva sufletul puţin câte puţin, zi după zi, e mai rău chiar decât să-l linşezi“, spunea el în aceeaşi publicaţie
, povestind cum devenise periculos să facă parte din Black Power, când membrii au ajuns să pună mâna şi pe arme. Numai că, fiind luat în vizor de FBI şi lovindu-se de insistenţele mamei lui, care-i cerea să părăsească grupul până să devină victima unui conflict armat, Samuel a plecat la Los Angeles şi a încercat să-şi schimbe destinul, bătând la porţile faimei. La propriu, căci iniţial s-a angajat ca portar la un complex de locuinţe de lux din Hollywood! Şi cine ar fi crezut că, după rebeliunea lui, se va întoarce pe băncile facultăţii Morehouse, va juca în piese de teatru, îşi va lua diploma în biologie marină şi apoi o va coti spre arhitectură? Însă cele câteva ore de dicţie şi oratorie aveau să-i decidă, într-un final drumul. Şi, după un deceniu petrecut pe scena de la Yale Repertory Theater din New York, se şi vedea debutând pe Broadway. Doar că se afla în faţa unui nou obstacol: alcoolul şi cocaina, care-l ajutau să scape de trac, îl făceau să fie neglijent şi uituc, astfel că şi-a pierdut rolurile în favoarea altor debutanţi, Charles S. Dutton şi Anthony Chisholm.
Pe lângă faptul că l-a adus pe drumul cel bun, Morgan Freeman, de care-l leagă o trainică prietenie, l-a inspirat să se alăture echipelor de producţie ale canalelor Discovery şi National Geographic, cu care a colaborat pentru filme precum King Lion Wild Nature.
Şi tocmai când părea că toate uşile i s-au închis iar, a luat câteva castinguri pentru nişte roluri minore în televiziune, care l-au adus în preajma lui Morgan Freeman, devenit peste noapte mentorul său. Tot atunci avea s-o cunoască şi pe producătoarea LaTanya Richardson, cu care s-a căsătorit pe 14 ianuarie 1980 şi care i-a dăruit anul următor o fiică, pe Zoe. „Practic, mi s-a dat o nouă şansă la viaţă. Puteam fi cine mi-am dorit să fiu dintotdeauna. Şi cel mai bun sfat pe care l-am primit de la Morgan a fost că trebuie să fiu de zece ori mai curajos şi mai politicos ca să fiu egal cu alţii. Şi aşa am fost“, a povestit cel care a decis să se interneze de bunăvoie într-o clinică de dezintoxicare şi care a reuşit să-şi învingă dependenţa, culmea, cu două săptămâni înainte de a i se propune să-l joace pe Gator Purify din Jungle Fever. Procesul de purificare a continuat cu trecerea la alimentaţia vegetariană, de la care a luat o pauză momentan, pentru a nu pierde rolul din pelicula Tarzan. „Am decis să devin vegan pentru că voiam să trăiesc veşnic. Apoi, producătorii m-au ameninţat că mă vor concedia din distribuţia noului film din seria Tarzan dacă nu mă voi îngrăşa zece kilograme. În schimb, eu am slăbit 18 kilograme. Aşadar, am decis să mănânc din nou carne, iar acum nu mai sunt vegan. Mănânc proteine animale de două-trei ori pe săptămână şi am un regim vegetarian în celelalte patru zile ale săptămânii“, a dezvăluit actorul într-un interviu acordat cotidianului britanic Metro.
Jucător de golf. Jackson obişnuieşte să petreacă multe ore pe gazon şi a jucat o partidă chiar şi cu temutul Donald Trump, despre care a spus că nu-i place să respecte regulile. În replică, Trump a scris pe Twitter că „Nu-l cunosc pe Samuel L. Jackson şi n-am jucat golf cu el. Cred că apare în prea multe reclame TV, este plictisitor, nu sunt fanul lui“. Oare cine minte?
Dar cu tot elanul lui profesional, n-a renunţat la activismul politic, chiar dacă tonul lui a devenit mai moderat. „Barack Obama reprezintă tot ce am fost învăţat că pot deveni. Şi da, l-am votat pentru că este negru ca mine. Cine n-ar fi făcut-o?“ Acum, că se apropie alegerile din noiembrie, n-a spus încă pentru cine va vota. Dar cu siguranţă nu pentru Donald Trump!
Text: Ana Maria Şimon. foto: guliver/rex features/getty images, photoland/album/corbis images/age fotostock, www.cinemagia.ro