Schema imbecilizării publice!!
Fiecare cameraman reprezintă o emisiune interesată de subiect. Băi nu vi se par cam mulţi? Există atât showbiz, cât să revendice atât de multe emisiuni?
La o lună distanţă, încă îmi aduc aminte de isteria cu Natalia Mateuţ pe aeroport. Îi mai ştiţi pe cameramanii ăia suprapuşi isteric? Pe reporterii mişcaţi în tot felul de strategii dinamice de a ajunge cu microfonul în dreptul megastarului Natalia Mateuţ? Cam aşa a fost când a venit prima dată Michael Jackson în România. Disproporţia dintre eveniment şi desfăşurarea de forţe era de un ridicol perfect. Oricum, a fost mult mai interesantă decât ştirea în sine. Îi ştiţi. Şi pe cameramanii alergânzi, şi pe reporterii frenetici. Îi ştiţi pentru că-i vedeţi în fiecare zi. Ba după Columbeanu. Ba după Zăvoranu. Ba după Vârciu. Isteria pe care aceste personaje o ambalează în jurul lor îmi determină o importantă întrebare. Fiecare cameraman reprezintă o emisiune interesată de subiect. Băi, nu vi se par cam mulţi?
Există atât showbiz în ţara asta ca să revendice atât de multe emisiuni? Avem atâtea vedete, încât să fie nevoie de atâtea spaţii alocate lor? Fac ăştia, câţi au devenit celebri, atât de multe, încât să fie nevoie de atâtea emisiuni în care să fie povestite? Sunt gesticulaţiile ăstora atât de ample, încât să fie nevoie de o analiză permanentă a lor în emisiuni TV? Au celebrităţile momentului atâtea treburi de spus? Băi evident, nu. Bun. Nu ştiu dacă e întâmplătoare. Nu ştiu dacă e momentană. O certitudine există. S-au creat mult prea multe forme, în timp ce fondul e spectaculos de mic. Distanţa dintre fondul existent şi forme e umplută zilnic cu isterice zbuciumate. Cu piţipoance împiedicate. Cu băieţei preocupaţi de vântul care le strică gelul în maşinile decapotabile. Cu tot felul de mărculeşti, care se fac spontan de râs zilnic. Cu tot felul de forme scutite de fond.
Toată povestea asta are o consecinţă imediată, nu ştiu dacă întâmplătoare: imbecilizarea iremediabilă a poporului. Subsecventă întrebării anterioare e următoarea: din ce trăiesc aceste emisiuni multe? Băi, unele dintre ele investesc imens. Niciodată nu-mi pot explica faptul că ar fi pe profit din vânzarea de publicitate. Suntem oameni serioşi. Priceputi la treaba aceasta. Facem reviste serioase. Încă mai găsim celebrităţi decente în ţara asta. Am ajuns la numărul 32 al revistei OK! România. Cu vedete de la Hollywood şi cu cele decente de la noi, vindem pe lună 46.000 de reviste. Cam cât vinde concurenţa noastră împreună. Să fim serioşi, românii nu sunt terminaţi de curiozităţile stârnite de vedetuţe de scări de bloc. Când au alternative decente... spre ele merg isteric, precum cameramanii când o văd pe celebra Natalia Mateuţ.