Scriitorul Paul Goma a murit din cauza infectării cu COVID-19

Fost dizident anticomunist, autorul român s-a stins din viaţă într-un spital din Paris.

Pandemia face victime şi între scriitori, Mariana Sipoş, biografa lui Paul Goma şi confidenta disidentului în ultima parte a vieţii, a anunţat într-un comunicat remis G4Media.ro că Paul Goma (84 de ani) a murit în noaptea din 24 spre 25 martie din cauza infecţiei cu coronavirus. Scriitorul era internat într-un spital parizian.

"Fiul său, Filip Goma, după ce în urmă cu doi ani şi-a pierdut şi mama, este foarte tulburat şi îndurerat şi roagă să nu fie contactat. Conform indicaţiilor lui Filip Goma, respectând dorinţa tatălui său şi ţinând cont de restricţiile actuale în vigoare în Franţa, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirului Pére Lachaise din Paris", anunţă Mariana Sipoş în comunicatul său.

Paul Goma avea 84 de ani şi era stabilit în Franţa.

Paul Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învăţători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost reţinut opt zile la Securitate şi exmatriculat din toate şcolile din ţară, deoarece susţinuse în şcoală cauza unor persoane arestate şi anchetate sub acuzaţia de anticomunism. A reuşit să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraş, pe care l-a absolvit în iunie 1953.

În 1954 a susţinut simultan examenele de admitere la Universitatea din Bucureşti la filologie română şi la Institutul de literatură şi critică literară „Mihai Eminescu”. A reuşit la amândouă, dar l-a ales pe ultimul. Între timp Goma devenise membru al Uniunii Tineretului Muncitor (UTM). În toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii şi cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafiţa, Toma George Maiorescu, Mihail Novicov şi după înfrângerea revoluţiei maghiare din 1956, în luna noiembrie a aceluiaşi an, Paul Goma şi-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM, după care a fost arestat şi acuzat de „tentativă de organizare de manifestaţie ostilă”.

În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare, pe care i-a executat la închisorile Jilava şi Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan, la Lăteşti, azi Borduşani, din judeţul Ialomiţa, unde a rămas până în 1963.

Neputându-se reînmatricula în anul III la Institutul „Mihai Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la facultatea de filologie a Universităţii din Bucureşti.

Din cauza romanului „Ostinato”, amplu cenzurat în România şi publicat integral în Germania Federală, la editura Suhrkamp a fost propus în 1971 pentru excludere din PCR, în care se înscrisese în august 1968. Un an mai devreme, la Radio Europa Liberă fuseseră citite fragmente din romanul lui Goma Uşa (noastră cea de toate zilele).

În martie 1977, a publicat în revista „România literară” un scurt articol, „Pământ de flori”, în care se referă la urmările dezastruosului cutremur de pământ de la 4 martie 1977.

În ianuarie 1977, Goma a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 a cehoslovacilor, apoi o scrisoare deschisă lui N. Ceauşescu şi, pe 8 februarie, o scrisoare deschisă adresată Conferinţei de la Belgrad, semnată de peste 420 de persoane. Pentru aceste trei scrisori în care se cerea guvernului României respectarea drepturilor omului şi care au fost difuzate de Radio Europa Liberă şi de presa occidentală a fost urmărit, arestat şi maltratat de Securitate, dar eliberat la intrevenţiile din Occident, repertoriat de organizaţia neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International.

La 20 noiembrie 1977 lui Goma, soţiei şi copilului, le-a fost retrasă cetăţenia română şi au fost expulzaţi din România. Ajunşi la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma şi-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la Bucureşti şi a lui Nicolae Ceauşescu. A sprijinit înfiinţarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacţie la activitatea sa anticomunistă, a fost ţinta unei tentative de asasinat - unui atac cu colet-capcană - pusă la cale de regimul de la Bucureşti.

Paul Goma a fost exclus în 1977 din Uniunea Scriitorilor din România.