Simona Gherghe şi logica ei stranie

“Asta-i bună. Mă învaţă el să fac televiziune”. E replica pe care a dat-o când Lucian Viziru a declarat despre ea că e zero ca jurnalist. Nu ştiu dacă Simona Gherghe a luat vreodată în calcul că ar putea practica jurnalismul. Nu cred

“Asta-i bună. Mă învaţă el să fac televiziune”. E replica pe care a dat-o când Lucian Viziru a declarat despre ea că e zero ca jurnalist. Nu ştiu dacă Simona Gherghe s-a luat vreodată în calcul ca practicantă a jurnalismului. Apoi nu toţi cei care fac televiziune intră în definiţia jurnalistului. La fel cum nu toţi cei care apar la televizor fac televiziune. Cum nu toţi cei care aleargă pe un teren de fotbal devin fotbalişti. Ultima parte a replicii ei are o spectaculozitate infernală, în faţa căreia logica mea se predă derutată. “Fiecare să facă ce ştie mai bine, el muzică, eu televiziune”. Superb. Voi puteţi să evaluaţi capacitatea Simonei Gherghe de a considera că ceea ce face acolo e televiziune?

E o simetrie ideologică între declaraţia ei şi cea a unuia din spatele unei tarabe cu ziare. Ea este un om de televiziune, la fel cum cel care stă şi vinde ziare e ziarist. Pentru ea, televiziune înseamnă a sprijini un scaun şi-a discuta, ca-n faţa unei tarabe, de pildă despre buzele noi ale uneia, Simona Traşcă. Picior peste picior, stătea de vorbă cu celebra necunoscută şi singura diferenţă între ele părea a fi că una era cu întrebările şi cealaltă cu răspunsurile. Sau a discuta despre cum şi-a înşelat un lăutar soţia. Tot cu senzaţia că despre asta e televiziunea. Stă picior peste picior de vorbă cu Laurette. Face televiziune, nu? Discută despre planurile de viitor ale uneia, Iguana. Capacitatea de-a apărea în posturile astea, cu senzaţia că asta se numeşte a face televiziune e o abilitate specială. O recomandă pentru emisiunea “Românii au talent”. Bine, ea fiind şi autoarea unei alte declaraţii spectaculoase, pe care am un entuziasm în a o repeta de fiecare dată când vine vorba. „Eu ştiu că răul atrage şi că tentaţia de a vedea astfel de lucruri este foarte mare, dar unde e decenţa?! Pe mine, vestea morţii Mădălinei m-a şocat, dar ce a urmat m-a traumatizat. O să am nevoie de zile bune, poate săptămâni, ca să mă vindec sufleteşte... Să pot să dorm liniştită. Să nu-mi mai revină obsesiv, în minte, imaginea morţii şi a grotescului...”. E o declaraţie făcută pentru ziarul Ring. La o lună distanţă prezenta emisiunea „Acces Direct“, unde rudele Mădălinei Manole începeau circul.

Bine, ea joacă un rol acolo. Dacă o întrebaţi, aşa vă explică probabil. Nu produce foarte cursiv legătura între ficţiune şi realitate. De asemenea, e cea care, după ce se declară revoltată de felul în care cei de la CanCan au intrat în viaţa ei personală, discută vioi despre vieţile personale ale majorităţii celor care ajung subiecţi la ea în emisiune. Cam asta e harababura din logica Simonei Gherghe, un spectaculos om de televiziune. Nu?