Starurile anilor ‘20. Al Capone

Oamenii vremurilor Marelui Gatsby sunt legendele zilelor de azi. Învăluiţi în mister, incitanţi, intriganţi, eroi negativi, dive dificile sau cuceritori exotici, cu toţii alcătuiau un mix al pasiunilor trăite între primejdie şi lux, asemenea romanului lui F. Scott Fitzgerald.

Oamenii vremurilor Marelui Gatsby sunt legendele zilelor de azi. Învăluiţi în mister, incitanţi, intriganţi, eroi negativi, dive dificile sau cuceritori exotici, cu toţii alcătuiau un mix al pasiunilor trăite între primejdie şi lux, asemenea romanului lui F. Scott Fitzgerald.

Al Capone

El a dat naştere stereotipului gangsterului: bărbatul spilcuit, la costum cu dungi, cu fălci lacome şi împănate, sub pălăria fedora, cu un trabuc statement între dinţi. În spatele figurii: Alphonse Gabriel Capone, născut în Brooklyn din imigranţi italieni şi îmbogăţit ilegal din băutură şi femei. Cine mai era ca el în anii ’20? Cu figura lui rotundă, plesnind de bunăstare ilicită, cu o privire hrăpăreaţă, dar parcă lipsită de inteligenţă (doar aparent), Al reu­şea să lege două lumi: cea subterană, a contrabandei cu alcool din vremea Prohibiţiei şi a bordelurilor, şi cea mondenă, cât se poate de vizibilă, în care se introdusese făcând consistente donaţii organizaţiilor caritabile.

Semnele viitorului Capone s-au mijit încă de când era elev la şcoa­la catolică, de unde a fost exmatriculat la 14 ani după ce i-a tras un pumn în faţă unei profesoare. Nu s-a mai întors la şcoală: a preferat strada, sluj­be care mai de care mai ciudate şi mentoratul lui John „Papa Johnny“ Torrio, cel care pusese umărul la ridicarea imperiului mafiot Chicago Outfit, pe care Capone avea să-l conducă mai târziu. Prin el a şi ajuns Al din New York în Chicago, asta după ce, la doar 19 ani, o lăsase însărcinată pe Mae Josephine Coughlin, o femeie cu doi ani mai mare decât el, cu care, în urma acestui „scandalos incident“ a şi fost forţat să se însoare. În Cicero, o localitate satelit a oraşului Chicago, Capone a devenit mâna dreaptă a lui Torrio. Iar în 1925, după un conflict cu o altă bandă foarte puternică din zonă, North Side Gang, Torrio a fost arestat, dar şi serios rănit. Ulterior eliberat, Torrio i-a predat conducerea organizaţiei lui Al şi s-a întors în Italia.

Aşa începea era Capone, care în vremea Prohibiţiei ajunsese să câştige din alcool, jocuri de noroc şi prostituţie 100 de milioane de dolari pe an. Cu primarul Chicagoului mituit gras lângă umărul lui, Ca­pone acţiona nestingherit de intruziunea mâinii legii. Sediul lui central era la Hotelul Lexington, poreclit de-atunci Castelul lui Capone. Avid de publicitate în acelaşi timp, gangsterul devenise totdată un veritabil mon­den, ce se declara „om de afaceri“. Dar vechii rivali din North Side Gang îl pândeau din umbră, Al fiind de câteva ori ţinta unor atacuri. Crunta lui răzbunare a fost şi piatra lui de moară: în 1929, în ziua de Sfântul Va­lentin, a ordonat uciderea a şapte oameni din North Side Gang, în Parcul Lincoln. Capone sfida deja legea peste măsură şi scăpase de sub control. Şi, cum se întâmplă adesea în cazul gangsterilor, a scăpat basma curată pentru Masacrul de Sfântul Valentin, dar a ajuns să fie condamnat, după un lung proces, în 1932, la 11 ani de închisoare, cea mai mare pedeap­să posibilă atunci pentru acest cap de acuzare, ajungând la Alcatraz, pe atunci proaspăt inaugurată. Anul următor, Prohibiţia era anulată şi, oda­tă cu asta, puterea lui Al scădea simţitor. Eliberat condiţionat în 1939, Capone nu mai era, însă, decât umbra gangsterului de altădată. Nu doar din cauza influenţei spulberate, dar şi a sănătăţii precare, căci în puşcărie simptomele sifilisului contractat la unul dintre bordelurile sale avansa­seră. A murit în 1947 în Florida, fără să-şi mai poată relua activitatea de mafiot, căci regresase la capacităţile mentale ale unui copil de 12 ani. Dar a rămas gangsterul original – cel mai faimos al secolului XX.

Foto: guliver/getty images