Stéphanie de Monaco - Prinţesa rebelă

4 noiembrie 2011 News

Îndepăratată de la Curte, pentru că nu se mai potrivea patternului de prinţesă, mezina prinţesei Grace şi a prinţului Rainier al III-lea de Monaco a învăţat ce înseamnă să fii nobil dincolo de rigorile Palatului.

Monaco, la orele amiezii. Prinţesa Stéphanie e încă în biroul ei amenajat la palat. A terminat de scris toate scrisorile oficiale şi pe fiecare plic s-a semnat cu litere rotunde: Stéphanie de Monaco. În spatele ei, pe perete, stă atârnat un plan al centrului deschis de ea pentru persoanele infectate cu HIV, „Maison de Vie“, pe care l-a inaugurat anul trecut, în iunie, la Carpentras. Restul camerei e tapetat cu fotografii personale: un instantaneu alături de Karl Lagerfeld, o suită de poze cu cei trei copii ai ei, cu mama sa, regretata Grace Kelly, cu tatăl său, Prinţul Rainier al III-lea de Monaco, ceva mai încolo tronează un afiş de pe vremea lansării ei discografice „Ouragan“ şi alte fotografii din timpul perioadei ei artistice.

Ca întotdeauna, prinţesa e prinsă între diversele acţiuni umanitare, festivaluri ale circului şi evenimentele oficiale la care e obligată să ia parte. Dar acum e mai preocupată de starea fiicei sale mai mici, care a luat gripă şi din cauza căreia n-a dormit în ultimele nopţi. Căci, deşi e mai mereu în lumina reflectoarelor, de câţiva ani şi-a reconsiderat priorităţile. Iar acum e, întâi de toate, mamă.

Era o vreme când şi ea avea o mamă pe care s-o ţină trează nopţile, nu doar din cauza unei răceli. Era cea mai frumoasă şi mai bună mamă. Graţioasă, tandră, perfectă. O adevărată prinţesă: actriţa Grace Kelly. La rândul său, Prinţul Rainier al III-lea îşi alesese una dintre cele mai frumoase soţii. Elegantă, rafinată, plină de talent. Un Oscar în familie. Aveau şi trei copii frumoşi: pe Albert, Caroline şi, la urmă, pe Stéphanie.

Era o vreme când palatul de pe culmea Monaco-ului era plin de râsete şi voie bună. O vreme în care domnea armonia şi înţelegerea. Soarta însă a vrut ca toată fericirea să le fie curmată de un accident ce i-a fost fatal superbei Grace Kelly, într-o zi senină de septembrie.

Practic, Prinţesa şi fiica sa, Stéphanie, pe atunci în vârstă de 17 ani, s-au prăbuşit cu maşina de pe un drum de munte din cauza unui accident cerebral suferit de Grace în timp ce se afla la volan. Deşi grav rănită, Stéphanie a reuşit să iasă din maşină, să-şi scoată mama de pe scaunul şoferului şi să iasă în drum, pentru a cere ajutor.

Din păcate, pentru Grace nu mai era nimic de făcut. Cea mai iubită prinţesă a Monaco-ului s-a stins din viaţă la 52 de ani, lăsând în urmă un soţ îndurerat, care şi-a jurat că nu se va recăsători niciodată, şi trei copii neconsolaţi.

Mult timp, s-a speculat că pe scaunul şoferului s-ar fi aflat, de fapt, Stéphanie, iar suspiciunea celor care o arătau cu degetul ca fiind autoarea accidentului a planat mulţi ani asupra ei. Fire rebelă şi impulsivă, mezina clanului Grimaldi şi-a susţinut la fel de vocal nevinovăţia, dar înşişi fraţii ei aveau dubiile lor. Sătulă de acuzaţii şi de lipsa de încredere a celor apropiaţi, Stéphanie a ţinut morţiş să-şi declare independenţa şi să se dezică de rigorile de Palat.

Aşa că, după terminarea liceului, Stéphanie a urmat un curs de pregătire iniţiat de Casa Dior, sub îndrumarea designerului Marc Bohan, un mai vechi prieten al mamei sale. După doar un an, mezina familiei de Monaco debuta ca model în suplimentul de haute-couture publicat de revista „¡Hola!“, apoi pe coperta ediţiei germane a revistei „Vogue“ şi într-un pictorial realizat de „Vanity Fair“. O altă ofertă a transformat-o în vedeta colecţiei elveţiene de îngrijire cosmetică „La Prairie“.

N-a trecut mult şi, dând dovadă de simţ estetic, ea

, pe care a prezentat-o într-un cadru select la Clubul Sportiv din Monaco, în prezenţa familiei ei. După încă un an, Stéphanie avea şi propriul ei parfum, iar la începutul anilor ’90 şi-a deschis o cafenea în centrul principatului, Replay Café, al cărei succes a convins-o să deschidă o nouă locaţie în Barcelona, în 1997.

În paralel cu moda şi cu micile ei afaceri, Stéphanie şi-a urmat visul de-a deveni cântăreaţă.

În februarie 1986, lumea o asculta pe cea mai tânără prinţesă a Monaco-ului cântând „Ouragan“ (sau versiunea ei în limba engleză „Irresistible“), un single ce avea să se vândă în două milioane de exemplare. Albumul lansat ulterior, „Besoin“, a înregistrat vânzări de 1,5 milioane de copii, dar următorul material discografic, „Stéphanie“, n-a mai avut acelaşi succes, iar tânăra speranţă a părăsit scena înainte de vreme.

Puţină lume ştie că tot ea este vocea feminină din spatele piesei

a lui

, pentru care prinţesa a înregistrat sub pseudonimul

Ca şi cariera ei muzicală, viaţa ei amoroasă a avut un repertoriu bogat, dar un show scurt.

A avut relaţii amoroase cu Jean Paul Belmondo (pe care Stéphanie îl alinta „micul Paul“) şi cu Anthony Delon, fiul cel mare al lui Alain Delon.

Apoi, în 1992, a avut o aventură cu bodyguardul său, Daniel Ducruet, căruia i-a dăruit şi doi copii şi care i-a devenit soţ, pe 1 iulie 1995. Dar, după numai un an şi jumătate de la căsătorie, prinţesa a intentat divorţ, ca urmare a publicării unor fotografii în care soţul ei apărea în compania unei stripteuze belgiene la marginea unei piscine de pe Coasta de Azur.

Ulterior, s-a dovedit că Ducruet căzuse victimă unui complot, dar Stéphanie era deja implicată într-o nouă aventură cu un alt bodyguard,

. Când, pe 15 iulie 1998, ea a dat naştere unei fetiţe, refuzând însă să mărturisească numele tatălui ei, Rainier al III-lea, înfuriat la culme şi făcut de ruşine în mod public, şi-a exilat fiica şi a scos-o din testamentul lui.

O vreme, nu i-a păsat. A umblat câteva săptămâni cu un barman, într-o staţiune montană. Apoi, a avut o aventură cu un bărbat însurat, un dresor de elefanţi angajat al unui circ. Ba chiar a şi locuit cu el şi cu cei trei copii ai ei în caravana circului şi a făcut înconjurul Europei alături de el. „A fost cea mai frumoasă perioadă, când copiii mei au crescut liberi şi ataşaţi de animale“, îşi aminteşte ea acum, păstrând însă gustul amar al despărţirii de încă un bărbat ce nu i-a fost sortit.

Poate tocmai de-aceea şi-a încercat norocul cu un bărbat liber, care părea s-o iubească, acrobatul portughez

. Au fost căsătoriţi doar un an de zile. O perioadă în care fiica ei cea mare,

, a învăţat să sară pe trambulină, iar acum, cu puţin noroc, dar şi cu multe antrenamente, e una dintre cele mai valoroase sportive în acest domeniu şi reprezentanta Monaco-ului la Jocurile Olimpice din 2012.

Deşi alungată din sânul familiei, Stéphanie n-a încetat să-şi iubească tatăl şi apoi să-l plângă, la trecerea lui în nefiinţă, în aprilie 2005. A fost unul dintre acele momente ce au zguduit universul unei prinţese atât de firave în interior, atât de dornică de afecţiune şi atenţie.

A fost momentul reîntoarcerii ei definitive la Monaco, ca mamă singură şi fiică dezmoştenită. Şi-a adus cu ea labradorul Vanille, iepurele, broaştele ţestoase şi peruşul ei verde de Guineea. În lipsa unui partener, a găsit alte resurse de echilibru: copiii ei şi oamenii pe care îi poate ajuta prin fundaţiile ei.

vezi aici mai multe fotografii

Să fi încheiat definitiv socotelile cu dragostea? Greu de crezut. Căci, Stéphanie păstrează încă pe chip trăsăturile fine ale mamei sale, iar în urmă cu doi ani şi-a ajustat chirurgical bustul. Iar, la 46 de ani, încă atrage privirile domnilor care mai speră la o partidă bună.