Sunt eu nebun?!

E bine şi cu teatralitatea. E bine şi cu Drăguşanu. E bine şi cu ratingul. Bă, dar un pic de logică nu ar fi important să existe?

O emisiune extraordinară. Superbă. Cu locuri spectaculoase. Cu emoţie. Cu intrigi. Cu filmări în slow motion. Cu patetism. Cu tot felul de regii. Cu joc actoricesc. Cu dramaturgie. Cu lacrimi. Cu leşin. Cu scandal. Cu scenarişti. Cu Monaco. Cu Botezatu. Cu muzică romantică. Cu rating. Cu necazuri. Cu povestitor. Cu de toate. Tare de tot. Îi lipseşte însă o chestiune esenţială. Adică cel puţin mie mi se pare importantă. Este vorba despre logică. E bine şi cu teatralitatea. E bine şi cu Drăguşanu. E bine şi cu ratingul. Bă, dar un pic de logică nu ar fi important să existe? Întreb, curios, ca un telespectator de emisiuni decisive, cum e aceasta. Mie aşa mi se pare. Adică poate fi altfel o emisiune în care Bianca Drăguşanu vrea să se combine?

E adevărat, toată existenţa ei e legată de asta. Cu cine s-a combinat. De cine s-a despărţit. Dar tocmai d-aia zic, asta e emisiunea în care se rezolvă treaba. Mă întorc la logica ei. Botezatu şi apoi băiatul acela, Burlacul cum ar veni, au ţinut publicul cu sufletul la gură, că urmează să-şi găsească partenera de viaţă. Niciunul nu a rezolvat nimic. Nu ştiu dacă aţi remarcat. Bine, nu asta contează în viaţă. Important e că, pe sistemul “azi o găsim pe Elodia”, publicul e implicat acum într-un alt caz. Cel al combinatului Biancăi Drăguşanu. O singură secvenţă am văzut. Suficientă. Sprijinitoarea unui scaun al emisiunii de mare anvergură “Un Show Păcătos”, într-un dialog cu Botezatu. Îşi explica nevoia ca partenerul ei să fie un tip inteligent, cu care să aibă ce discuta. Că e foarte important. În ideea asta evalua capacitatea intelectuală a concurenţilor, prin câteva întrebări. Şi-n cadrul acestei evaluări, s-a arătat deranjată de faptul că unii dintre concurenţi nu se comportă natural, dându-se exemplu pe ea. Care e perfect naturală. Băi, sunt eu nebun?! Să luăm şi asta în calcul.