Theresa May, noua Doamnă de Fier

Este femeia care a împărţit Marea Britanie în două, după anunţarea Brexitului. Şi este cea care copiază cu succes modelul politic al lui Margaret Thatcher. Şi, asemenea predecesoarei sale, pendulează între rigorile jobului şi pasiunea pentru fashion.

E cea de-a patra femeie care a ocupat una dintre cele mari demnităţi de stat, după Margaret Thatcher, Margaret Beckett şi Jacqui Smith. Este şi ministrul de interne cu cea mai mare vechime din ultimii 50 de ani.

După ce l-a înlocuit pe David Cameron, în 10 Downing Street, Theresa May a devenit al doilea premier femeie al Angliei. Şi, la fel ca predecesoarea sa, Margaret Thatcher, şi-a început mandatul într-o atmosferă tensionată, cu opoziţia a jumătate dintre britanici, anume aceea care s-a declarat a fi împotriva politicii de scoatere a ţării din comunitatea europeană. Şi asta pentru că, deşi ea însăşi s-a poziţionat anti-Brexit în campania pentru referendumul din 23 iunie 2016, odată aleasă în fruntea partidului conservator Theresa May s-a angajat pe deplin în procesul de ieşire din Uniunea Europeană: „Brexit înseamnă Brexit şi vom face din el un succes“.

Omoloaga munte de ambiţie. Angelei Merkel. Destine similare, acelaşi stil de a face politică şi aceeaşi mână forte.

După primul ei discurs în forţă în care, asemenea lui Donald Trump în America, a promis că va face Anglia măreaţă, colegii din Parlament şi-au dat deja coate: „Theresa este o femeie a naibii de dificilă, dar noi am lucrat cu Margaret Thatcher!“, i-a spus fostul ministru de finanţe Ken Clarke colegului său de partid Malcolm Rifkind, într-o discuţie surprinsă de jurnalişti. Amuzată, May a dat o replică în presă prin care şi-a întărit poziţia de „noua doamnă de fier“: „Ken Clarke consideră că sunt o femeie a naibii de dificilă. Următoarea persoană care va afla acest lucru va fi Jean-Claude Juncker (preşedintele Comisiei Europene, n.r.)“. Şi, pentru a se face bine înţeleasă de la început, a anulat din start orice speculaţie cu privire la intenţiile ei: „Nu sunt un politician care vrea să fie în lumina reflectoarelor. Nu fac turul televiziunilor, nu bârfesc oamenii la prânz. Nu beau în barurile de la Parlament. Nu îmi pun inima pe tavă. Eu îmi fac treaba pe care o am de făcut.“ Asemuită adesea cu cancelarul german Angela Merkel, Theresa May are un parcurs fără greşeală, rectiliniu, programat, condus de ambiţie şi de muncă asiduă. Un ritm riguros, însuşit odată cu educaţia religioasă servită de tatăl său, vicar al Bisericii Anglicane. Şi, ce-i drept, ca singurul copil al familiei Brasier crescut în mica comunitate din Eastbourne, doar ieşirile în natură, pe plaja sălbatică, ori plimbările pe lungul ponton şi scurtele vizite la Brighton şi Hastings, unde părinţii ei erau invitaţi la ceaiuri, îi ofereau acele preţioase momente de joacă şi libertate.

Margaret Thatcher. Femeia care i-a „furat“ şansa de-a fi prima femeie premier.

După ce familia s-a mutat în comitatul Oxfordshire, a urmat cursurile unei şcoli de fete şi apoi ale internatului din Wheatley, Holton Park Girls Grammar School, cu profil umanist şi cursuri de teatru. Încă de-acasă avea o plăcere ascunsă pentru pantomimă – cu care tatăl ei îşi mai distra familia la cină –, dar totodată era interesată şi de politică, domeniu în care polemiza adesea şi despre care spunea că-l va schimba odată ce va ajunge prima femeie prim-ministru! O replică ce stârnea, de obicei, amuzamentul celor din jur, mai ales că la ora aceea nici măcar Margaret Thatcher nu era în cărţi pentru acest post. „Nu-mi amintesc să fi existat vreo zi în care Theresa să nu fi polemizat şi să nu fi avut ambiţii politice. Mereu spunea că vrea să fie prima femeie prim-ministru şi a fost de-a dreptul supărată când Margret Thatcher a fost numită în funcţie!“, povestea fosta ei colegă, Pat Frankland, în 2011 pentru BBC Radio 4, pe vremea când May ocupa poziţia de ministru de interne. Interesant este că, asemenea lui Thatcher, Theresa a fost studentă la Oxford, unde a studiat Geografia şi unde l-a întâlnit pe soţul ei, Philip May – la vremea aceea preşedintele organizaţiei studenţeşti Oxford Union, în care se spune că s-au format toţi liderii politici. Cei doi s-au cunoscut la o convenţie a conservatorilor prin intermediul lui Benazir Bhutto – o altă femeie cu ambiţii politice uriaşe, care a devenit prima femeie premier într-un stat musulman (a fost între 1988-1990 şi 1993-1996 prim-ministru al Pakistanului).

Philip May. Deşi se mulţumeşte cu statutul de „soţ“, e stâlpul pe care se sprijină acest Omoloaga munte de ambiţie.

Dar, în ciuda preocupărilor lor serioase, Pat Frankland ne asigură că le plăcea la fel de mult să socializeze şi că erau nelipsiţi de la toate chefurile unde se bea mult. După absolvire, Theresa s-a angajat la Bank of England, iar după alţi trei ani devenea doamna May, în septembrie 1980. Din păcate, anul următor a adus cu sine o mare tragedie: părinţii ei au suferit un accident rutier, în urma căruia tatăl şi-a pierdut viaţa, iar mama, rămasă imobilizată în scaun cu rotile, nu i-a supravieţuit decât câteva luni. Marele ei regret este că niciunul dintre ei n-a trăit suficient s-o vadă făcând politică, mai întâi din postura de consilier local în Merton (1986-1994), apoi ca prima preşedinte a Partidului Conservator (2002), ca Ministru de Interne şi Ministru al Femeilor şi Egalităţii (2010) şi, în final, ca a doua femeie premier al Marii Britanii.

Colecţia de pantofi. Cât mai coloraţi, cât mai decorativi şi atât de vânaţi de paparazzi!

Un alt regret este şi faptul că nu are copii – aspect exploatat din plin de contracandidata ei, Andrea Leadsom, care i-a aplicat o lovitură sub centură spunând: „Ea nu are copii. Eu am. A fi mamă înseamnă să ai o miză foarte reală în viitorul ţării noastre.“ Ulterior, Leadsom a fost nevoită să se retragă din cursa pentru şefia partidului conservator şi, implicit, pentru ocuparea fotoliului de premier şi şi-a cerut scuze public pentru afirmaţia făcută. Totuşi, chestiunea a săpat adânc în sufletul lui May: „Tot

timpul când vezi câte o familie, îţi dai seama că îţi lipseşte ceva“, a recunoscut ea într-un interviu acordat publicaţiei The Guardian. Însă, în ciuda faptului că nu le-a fost dat să fie părinţi, Theresa şi Philip au un mariaj solid de peste 35 de ani. Acasă, doamna May găteşte singură, preferă mersul pe jos şi are un abonament pe viaţă la revista Vogue. Mai mult, are un fetiş pentru pantalonii şi gecile din piele, dar şi pentru pantofii animal print sau în culori ţipătoare – ceea ce a adus-o şi în prim-planul presei mondene. De altfel, însăşi fotografa Annie Leibovitz i-a solicitat să realizeze un pictorial în exclusivitate pentru ediţia americană a revistei Vogue. Din păcate, recent a fost diagnosticată cu diabet de tip 1 şi face zilnic injecţii cu insulină.

Foto: Guliver/ Rex Features/ Splash News, Hepta