Tot ce nu ştiai despre excentrica scoţiană, Tilda Swinton (54)!

Eleganta Doamnă D. din The Grand Budapest Hotel este cea mai recentă apariţie excentrică a scoţiencei de 54 de ani. Dar fiecare mişcare a sa e un statement cu ecou. Însă aerul ei atât de bizar şi misterios a născut tot felul de legende

Eleganta Doamnă D. din The Grand Budapest Hotel este cea mai recentă apariţie excentrică a scoţiencei de 54 de ani. Dar fiecare mişcare a sa e un statement cu ecou. Însă aerul ei atât de bizar şi misterios a născut tot felul de legende, cum ar fi că trăieşte într-un fericit ménage à trois!

Este cea mai originală figură androgină de la Hollywood. Chipul ei angular, cu tunsoarea masculină şic şi pielea de porţelan sparge barierele vârstelor, ale sexelor şi esteticii. Katherine Mathilda Swinton pare sculptată dintr-o ma­terie extraterestră şi teleportată pe pământ, unde şi-a gă­sit un frate geamăn în David Bowie. Nu e o glumă. „Când aveam vreo 13 ani, am cumpărat albumul lui, Aladdin Sane, dar atunci nu m-am gândit la muzică. M-a atras imaginea de pe copertă. Semăna atât de tare cu mine, încât îmi putea fi rudă. Părea că vine de pe aceeaşi planetă cu mine. M-a ajutat mult la acea vârstă să văd că mai e cineva cu ace­eaşi înfăţişare ca mine şi mai mult, că se şi mândreşte cu asta. Apoi, anul trecut m-am trezit cu un telefon de la un tip care s-a prezentat ca fiind David Bowie, iar eu mă tot ciupeam fiindcă nu-mi venea a crede“, povestea Tilda acum mai mulţi ani despre cum a început prietenia ei cu Bowie, care i-a cerut atunci să joace într-un clip de-ale lui. „Acum spunem că suntem veri. Sigur avem o legătură de sânge“, comentează Swinton, amuzată de faptul că e mereu com­parată cu un bărbat. „Mi se întâmplă asta des. Mai ales pe aeroport. Cred că ar tre­bui să port mai des ruj.“

Şi ce dacă e diferită? De la costumele din mătase ale lui Haider Ackermann la rochiile Lanvin, de la cămăşile masculine la kilturile Scoţiei natale, de la cardiga­nurile semnate Bella Freud şi pantaloni bărbăteşti, Tilda a reuşit să obţină cu look-ul ei diferit coroana de fashion icon fără o armată de stilişti în jurul său. Din­totdeauna a fost alfel. A fost singura fată într-o familie cu patru copii din înalta ar­tistocraţie a Scoţiei. Mama ei era, de fapt, australiancă, dar tatăl era un general cât se poate de autohton şi impunător, figura dominatoare a unui clan care avea arborele genealo­gic trasat până în secolul al nouălea. De fapt, Swinton şi clanurile Berkeley şi Arden sunt singurele familii scoţiene care-şi pot trasa arborii genealogici mai îna­inte de marea cucerire normandă. „Eu ar fi trebuit să mă mărit cu un Duce“, spune Tilda, care la vârsta de zece ani a fost trimisă la acelaşi internat ca Lady Dia­na. Acolo fetele erau pregătite pentru a deveni educa­tele soţii din înalta societate. Pentru ea, experienţa a fost, însă, un coşmar. „Colegele îşi băteau joc de mine, iar mie îmi era dor de casă. Cred că n-am vorbit deloc vreo cinci ani“, povesteşte actriţa care a ales alt drum în viaţă decât cel care-i fusese programat. După ce a studiat Literatura Engleză şi Ştiinţele Politice la Cam­bridge, a plecat la Londra pentru a deveni actriţă şi s-a înrolat în Royal Shakespeare Company. Nici în acest sistem nu s-a putut adapta, însă, alegând calea necon­venţională a regizorului gay Derek Jarman, cu care a legat o strânsă prietenie, jucând în mai multe dintre filmele sale. Iar înfăţişarea ei a ajutat-o să obţină şi ro­lul cu care s-a făcut remarcată, cel din Orlando (1992), în care a interpretat tocmai un personaj androgin.

„Am devenit celebră prin ceea ce sunt eu“, este ex­plicaţia Tildei, care a reuşit să treacă uşor şi graniţa dintre filmele de artă şi cele mainstream. Astfel, roluri precum cele din Constantine, The Chronicles of Narnia, We Need to Talk about Kevin sau Michael Clayton, care i-a adus premiul Oscar pentru cea mai bună presta­ţie într-un rol secundar, i-au crescut notorietatea. Şi odată cu notorietatea, a venit şi interesul pentru viaţa unei femei despre care, nu-i aşa, trebuie să ne închipuim, privind-o, că nu are cum să fie decât o ciudată… Iar când paparazzi au urmărit-o până în inima Scoţiei, pe dealurile ei verzi, acolo unde Tilda se refugiază în viaţa de zi cu zi, şi au văzut cum în casa ei intră în acelaşi timp doi bărbaţi, nu au găsit altă explicaţie decât a unui ména­ge à trois.

„E un mit. Realitatea este mult mai plic­tisitoare, e o realitate foarte mişto, dar mult mai plictisitoare decât ceea ce se spune“, explică Tilda, care în acea zi când a fost pozată se afla în compania pictorului Sandro Kopp, actualul ei partener mai tâ­năr cu 18 ani decât ea, şi a dramaturgului (şi pictor, de asemenea) John Byrne, azi în vârstă de 74 de ani, tatăl gemenilor ei de 14 ani. Pe Byrne l-a cunoscut în 1985, nu­mele lui fiind foarte popular în Scoţia pen­tru serialul creat de el,

, care a câştigat şase premii Bafta. Iar pe Sandro, un artist de origini germanice, care flir­tează şi cu actoria, l-a întâlnit pe platou­rile peliculei

, în 2004, când ea o juca pe Vrăjitoarea Albă, iar el interpreta un centaur.

Altfel spus, chiar şi la capitolul parte­nerilor, Tilda a spart orice barieră legată de preconcepţii. A iubit un bărbat mai în vârstă, cu care a făcut copii. Acum iu­beşte un bărbat mult mai tânăr, iar aerul ei magnetizant, care e un mix de mister, calm, forţă, sensibilitate, excentricitate şi multă relaxare, a făcut ca cei doi bărbaţi să se înţeleagă de minune în jurul ei. Se poate şi asta, în casa Tildei din apropiere de Inverness, acolo unde ea găteşte din legumele plantate de ea şi unde se trăieşte într-o uniune a stilurilor şi vârstelor. Desigur, o uniune în numele celor doi copii ai actriţei. Când Tilda pleacă să defileze pe la Hollywood pe vreun covor roşu cu Sandro, John rămâne cu copiii. Altfel, John s-a căsătorit după despărţirea de Tilda, are propria viaţă şi casă. „Vine la noi, iar asta e ceva obişnuit. Are un studio aproape de casa noastră şi o altă casă în Edinburgh. Copiii se duc şi ei uneori la el. De fapt, cu toţii ne du­cem acolo. Cu John n-am fost niciodată căsătorită, dar am rămas prieteni foarte apropiaţi după ce n-am mai fost un cuplu. Cred că oamenii sunt mai obişnuiţi să rupă relaţiile, să fie conflictuali, iar când văd exemple de indivizi care chiar rămân o familie pentru veşnicie, atunci se sperie“, explică Tilda.

„Când sunt acasă, nu mă interesează lucrurile ma­teriale. Nici măcar nu am un televizor. Banii nu con­tează acolo. Iar dacă mă întrebaţi cum de arăt aşa la vârsta mea… Poate şi datorită genelor, a faptului că mă bucur de natura din Scoţia, dar şi pentru că nu prea mă uit în oglindă când sunt acolo şi nu port make-up când nu am nevoie. Mă îmbrac aşa cum simt şi vreau şi am noroc că am prieteni designeri care îmi creează haine interesante. Dar acasă, în Nairn, mă transform din nou într-un dovleac. În ultima perioadă port mai mult hainele fiului meu, care acum e mai înalt decât mine!“ Cum vă sună acest stil de viaţă? Drept unul anormal pentru standardele Hollywoodului, unde chirurgia plastică se consumă precum aerul… Felul ei de-a fi îmi aminteşte de versiunea ei masculină, Dani­el Day Lewis, actorul care duce o viaţă retrasă într-un sat irlandez din County Wicklow, la 32 de kilometri de Dublin, unde îşi cultivă intens hobby-ul: acela de a face pantofi!

„Cum adică sunt diferită? Diferită de ce? Şi dacă sunt diferită, ce? Vive la difference!“, decretează ea. Dar diferenţa constă şi în preocupările ei atât de di­verse şi originale în lumea artelor. Tilda e femeia care a dormit vreme de o săptămână într-o cutie de sticlă la muzeul MOMA din New York, o reprezentaţie nu­mită The Maybe, cu premiera în 1995, la Serpentine Galley, din Londra. Tot ea defilează la Săptămâna Mo­dei de la Paris, dar nu purtând hainele, ci ţinându-le pe umeraş în faţa ei. Aceeaşi Tilda a mărşăluit recent cu un steag în culorile curcubeului prin centrul Mos­covei, pentru a susţine drepturile comunităţii gay. Şi tot ea este cea care a adus filmul în colţul ei de lume scoţian din Nairn, înfiinţând acolo propriul festival într-o veche sală de bal închiriată. Mai mult, o armată de voluntari care o adoră pe Swinton au montat un ecran pe platforma unui camion, cu care s-au deplasat pe dealurile din zonă, pentru ca localnicii să poată vi­ziona filme de artă. Bine spunea cineva că dacă Tilda ar fi cu adevărat vampir (rolul ei recent din filmul lui Jarmusch, Only Lovers Left Alive), ea chiar ar şti ce să facă cu nemurirea!