Vitali & Vladimir Kliciko - Despre ascensiunea, renunţările şi iubirile celor supranumiţi Pumnul de Fier şi Ciocanul de Oţel

Din ringul de box, în arena publică şi acum în teatrul de război din Ucraina, cei doi fraţi ucraineni au aura unor eroi din filmele hollywoodiene.

Legendarii fraţi Klitschko, care au făcut istorie în lumea boxului, au revenit în atenţia internaţională, după ce s-au alăturat voluntar trupelor care apără Kievul în faţa invaziei militare ruseşti. Foşti campioni mondiali la box, la categoria grea, Vitali (50) şi Vladimir (45) Kliciko au vrut să dea şi un exemplu celorlalţi compatrioţi, chemaţi la arme peste noapte.

Cei doi fraţi, a căror mamă era profesoară de ciclu primar şi al căror tată a fost ofiţer în armata sovietică, sunt obişnuiţi de-o viaţă cu disciplina şi restricţiile, ei fiind născuţi şi în două foste state sovietice: Vitali în Kârgâzstan (19 iulie 1971), iar fratele său mai mic, la diferenţă de cinci ani, în Kazakstan (25 martie 1976).

Vladimir Rodionovich Kliciko, pilot cu grad de general-maior şi ataşat militar pe lângă Ambasada Ucrainei din Estul Germaniei, le-a insuflat de timpuriu fiilor săi respectul faţă de uniforma militară şi datoria faţă de patrie. După relocarea familiei la Kiev, în 1985, chiar el a participat activ la eliminarea consecinţelor dezastrului nuclear de la Cernobîl din 1986, deşi, prin expunerea la radiaţii, şi-a afectat ireversibil sănătatea, decesul lui survenind în 2011, în urma unui cancer. Şi pentru Vitali, Cernobîlul a însemnat o schimbare forţată de peisaj, el fiind mutat cu tot cu colegii lui de şcoală într-o tabără de pionieri de lângă Marea Azov, unde a stat departe de familie timp de patru luni – pentru a fi „curăţat“ de radiaţii.

Până şi hobby-ul comun al băieţilor, şahul, are la bază tactica „paşilor mărunţi“ şi le-a dezvoltat o gândire logică şi analitică, ce le-a servit în anii de antrenament în sălile de box. Primul care a păşit într-o sală de sport a fost Vitali, la vârsta de 14 ani, urmat după trei ani de fratele său, care era iniţial atras de artele marţiale. Băieţii aveau acelaşi antrenor, pe Vladimir Alekseevich Zolotarev, şi-i admirau evoluţia lui Mike Tyson, la acea vreme star în ascensiune. Mutaţi la un club din Polonia, noul antrenor de la Guardia Varşovia avea să spună despre ei că „ne dărâmau la pământ toţi băieţii“.

Vitali a avut nevoie de doar şase ani pentru a ajunge la nivelul unui maestru internaţional al sportului, devenind, timp de trei ani la rând, campion al Ucrainei. Iar Vladimir venea tare din urmă, luând titlul de campion european şi cel de vicecampion mondial la juniori, pentru ca în 1996 să ia aurul la Olimpiada din Atlanta. Şi, tot în 1996, ambii fraţi au trecut la boxul profesionist, devenind cunoscuţi prin tehnica lor de-a câştiga prin knock-out, uneori chiar în runda a treia.

La un moment dat, germanii le-au analizat numele şi au dat peste o asociaţie interesantă: cuvântul „klitsch“ în germană înseamnă „lovitură“, iar „ko“ din finalul numelui e similar acronimului sportiv K.O. (knock-out). Şi fanii le-au dat porecle celor doi, Vitali fiind cunoscut ca Pumnul de Fier, iar Vladimir drept Ciocanul de Oţel. Dar niciodată n-au acceptat să lupte împotriva celuilalt! Şi, ca o coincidenţă cu aceste asocieri, primul job a lui Vitali a fost la o fabrică de unelte din Kiev.

Cert e că, de-a lungul carierei, Vitali a câştigat de douăsprezece ori titlul mondial WBC, iar Vladimir, cu cele cinci centuri de campion mondial al greilor (WBA, IBF, WBO, IBO şi The Ring), este considerat a fi unul dintre cei mai buni boxeri ai tuturor timpurilor, dar şi cu cea mai puternică lovitură de knockout din istorie. Amândoi au diplome de licenţă şi doctorate în sport (deşi lui Vladimir i-ar fi plăcut să fie iniţial medic ORL), amândoi au predat cursuri tematice şi, după ce au înfiinţat Fundaţia Klitschko, prin care au oferit sprijin şi acces la educaţie copiilor defavorizaţi, au fost numiţi, în 2002, „Eroii copiilor“ – un titlu onorant acordat de fundaţia UNESCO, urmat de alte asemenea distincţii.

Cum era de aşteptat, ambilor li s-a oferit şansa să locuiască peste hotare. O vreme au stat în Hamburg, Germania, unde le-a fost publicată şi biografia, „Între fraţi“ (2004), după care Vitali s-a întors în Kievul natal. „Germania m-a adoptat, iubesc cu adevărat Germania, dar nu sunt german“, spunea cel care, din 1996, era şi cap de familie, fiind căsătorit cu Natalia Egorova, fostă tenismenă şi model, care i-a dăruit trei copii: pe Yegor-Daniel (21), Elizabeth-Victoria (19) şi Max (16, botezat după fostul campion mondial la categoria grea Max Schmeling).

După ce a părăsit lumea boxului, Vitali s-a lansat în politică şi a devenit, în 2010, liderul Alianţei Democratice Ucrainene pentru Reforme (blocul politic al fostului preşedinte Petro Poroşenko) şi, în 2012, Deputat în Parlamentul Ucrainei. Susţinător al mişcării EuroMaidan, în 2014, când a fost tentat să candideze la preşedinţie, a fost ales şi primar al capitalei Kiev, acum fiind la al treilea mandat consecutiv.

Vladimir, în schimb, s-a simţit ca acasă în Germania şi s-a lansat într-un alt sport, golful, devenind chiar ambasador pentru Ryder Cup 2018. El oricum avea o viaţă mai mondenă decât cea a fratelui său mai mare şi, pentru că mariajul lui cu Alexandra nu a durat decât doi ani (1996-1998), a devenit unul dintre cei mai râvniţi burlaci, în 2006 primind titlul de „Bărbatul anului“ din partea prestigioasei publicaţii „GQ“. În 2010, părea să se aşeze din nou la casa lui, după ce a confirmat relaţia cu actriţa americană Hayden Panettiere. Dar, deşi s-au logodit în 2013, iar în 2014 au devenit părinţii unei fetiţe, pe nume Kaya (7), cei doi nu au mai ajuns la altar. După despărţire, fetiţa a rămas în grija tatălui ei, însă, potrivit unor informaţii recente, ea nu s-ar afla în Ucraina, unde s-a întors tatăl ei să lupte. „Este în siguranţă şi nu se află în Ucraina“, a confirmat Hayden într-un răspuns dat pe Instagram unui admirator care şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la familia lor.

Ce-i drept, siguranţa este prioritară, zilele acestea, pentru ambii fraţi Kliciko, înrolaţi în armata de rezervă a Ucrainei şi implicaţi în transmiterea de mesaje mobilizatoare. Mai mult, situaţia lor este critică după ce publicaţia „The Times“ a făcut publică o nouă „listă neagră a lui Putin“, cu numele a 23 de „ţinte“, printre care şi ale lor. Alături de preşedintele Volodimir Zelenski, cei doi ar fi vizaţi de grupare de mercenari Wagner, care ar fi primit ordin de la Kremlin să-i execute.

FOTO: Profimedia, Getty Images