Woody Allen vs. Mia Farrow: eterna ură: „Miei nu i-a plăcut să crească copii şi nu a avut grijă de ei”

Cândva, regizorul şi actriţa s-au iubit. O iubire îngropată, însă, printr-un război interminabil. Şi azi se mai dau bătălii între ei, cea mai nouă fiind prilejuită de proaspăt lansata lui autobiografie.

Apropos of Nothing“, mult aşteptata carte de memorii a lui Woody Allen, a ieşit chiar în pandemie, o perioadă prolifică lecturii. Deşi Allen a mai vorbit până acum despre acuzaţiile care i s-au adus, publicul aştepta de multă vreme o confesiune extinsă a regizorului cu una dintre cele mai controversate vieţi de la Hollywood. Şi a avut ceva de aşteptat. Allen a publicat cartea la 84 de ani - după o saga care a erupt acum 28 de ani, în 1992 şi a fost reaprinsă în 2014, când Dylan Farrow, fiica adoptată de el şi Mia Farrow, a scris o scrisoare deschisă şi şocant de detaliată despre cum a fost agresată sexual de regizor. Un regizor căsătorit cu o altă fiică, cea adoptată de Mia şi crescută alături de el, Soon-Yi Previn. Peste toate, a venit şi puternicul condiment al articolelor semnate de fiul lor, Ronan Farrow, care şi-a pus la zid tatăl. Unul despre care oricum s-a tot spus că nu ar fi părintele lui biologic, Ronan semănând izbitor cu Frank Sinatra, cel cu care Mia a fost căsătorită înaintea lui Allen. Acestea fiind spuse, cartea lui Woody Allen, „Apropos of Nothing“ are destule... „nimicuri“ ca motiv de lectură. Cele mai dureroase pasaje din carte sunt cele despre... inamicul lui public nr.1, Mia Farrow.

Deşi recunoaşte că a fost corectă reacţia ei de furie atunci când a găsit pozele lui cu nudurile lui Soon-Yii, fiica adoptată, Allen continuă, explicând că nu a avut sens tevatura despre acest subiect. Pentru că el şi Soon-Yii au fost legaţi de o atracţie reciprocă irezistibilă. „Pur şi simplu nu ne puteam abţine să nu ne atingem“, scrie el. Cât despre acuzaţiile că a agresat-o sexual pe cealaltă fiică adoptată, Dylan - aici Woody susţine că aceasta a fost spălată pe creier de Mia Farrow, care a convins-o să creadă că a fost molestată de el. Iar Mia, în viziunea lui, s-a răzbunat astfel pentru faptul că el s-a îndrăgostit de Soon-Yii. „Mi-ai furat o fiică, îţi voi fura şi eu o fiică“, i-ar fi spus Mia lui Allen, potrivit povestirilor lui.

„Sunt oameni care cred că eu aş fi în stare să molestez un copil, la fel cum sunt oameni care cred că Obama nu e american“, concluzionează el, ridicând din umeri. Izbitoare este şi afirmaţia lui legată de paternitatea lui Ronan Farrow, fiul din mariajul lui cu Mia. „Dacă Mia a fost sinceră când mi-a zis că el este, de fapt, fiul lui Frank Sinatra şi nu al meu, atunci eu am fost grav escrocat“, scrie el, referindu-se la pensia alimentară pe care a trebuit s-o plătească.

În jurul tuturor acestor precizări, se aşterne şi o teribilă portretizare a Miei Farrow drept un monstru furios, care se răzbună inexplicabil pe el, şi o mamă îngrozitoare. În vârstă de 75 de ani, Mia a fost căsătorită cu Frank Sinatra doar 2 ani, din 1966 în 1968 - la data nunţii, ea având 21 de ani, iar starul, 50 de ani - asta „apropo de nimic“, nu-i aşa? Fără a ţine partea cuiva în acest război, nu puteam să nu remarc faptul că Mia l-a acuzat ani la rândul pe Woody de atracţia pentru fetele mult mai tinere, în vreme ce ea însăşi s-a aflat într-o astfel de relaţie şi chiar a recunoscut că a fost o adolescentă imatură imposibilă atunci când s-a măritat cu Sinatra. A urmat o relaţie cu compozitorul Andre Previn, începută pe când... el era căsătorit şi avea 42 de ani, iar ea avea 25. Şi interesant este că, după ce compozitorul a divorţat, fosta lui soţie, Dory Previn, a scris cântecul „Beware of Young Girls“, referindu-se la mult mai tânăra Mia, care îi stricase mariajul. Farrow şi Previn au fost căsătoriţi între 1970 şi 1979.

Cu Woody, Mia şi-a început relaţia în 1980, când el avea 45 de ani, iar ea, 35. Aşadar, în ciuda acuzaţiilor ei la adresa regizorului, era prima dată în viaţa ei când se afla într-o relaţie cu o diferenţă de vârstă atât de... să-i spunem mică. Şi abia în timpul acestei relaţii steaua ei a început să strălucească la Hollywood, jucând în 12 filme regizate de Woody. Niciunul dintre aceste argumente nu este, însă, menit să scuze comportamentul lui Allen, care oricum rămâne un subiect de dezbatere ce împarte Hollywoodul în două tabere... El şi Mia s-au despărţit în 1992, an în care a izbucnit teribilul război. Unul în care au fost prinşi emoţional şi copiii Miei - personaje mereu pierdute din vedere în tot acest tăvălug. Fiindcă pentru cei care nu ştiu, Mia a avut, de-a lungul timpului, nu mai puţin de... 14 copii, dintre care 10 adoptaţi şi 4 biologici (3 din mariajul cu Previn şi al patrulea, Ronan Farrow, cu paternitatea încă discutată). Nu toţi mai sunt în viaţă: Lark Previn, adoptată în 1973, a murit în dimineaţa de Crăciun a anului 2008; Tam Farrow, care era oarbă, adoptată în 1992, a murit în 2000, iar Thaddeus Farrow, venit pe lume în 1989, a murit în 2016.

Despre toate acestea, cuvintele din cartea lui Allen sunt greu de dus: „Miei nu i-a plăcut să crească copii şi nu a avut grijă de ei. Aşa că nu e de mirare că doi dintre copiii adoptaţi s-au sinucis (n.r. regizorul se referă la Tam, care s-a sinucis cu o supradoză de pastile, şi la Thaddeus, care s-a împuşcat). Al treilea a contemplat suicidul, iar al patrulea, o minunată fiică ce a fost diagnosticată cu HIV, a fost lăsată de Mia să moară singură de SIDA în spital, într-o dimineaţă de Crăciun“, scrie Allen.

Mai mult, faptul că Mia a împins-o pe fiica Dylan să-l acuze public de agresiune îl face pe regizor să se întrebe dacă fosta lui soţie nu încearcă, astfel, să-şi rezolve o traumă proprie - în cazul în care a fost, poate, ea însăşi agresată de tatăl ei. Pentru că familia ei este cel puţin suspectă, un fapt prea puţin menţionat de presă fiind acela că fratele Miei, John Villers-Farrow, a fost condamnat la închisoare în 2013 pentru că a molestat doi băieţi minori. Peste toate acestea, ceea ce şochează cititorul este, dincolo de conţinutul frazelor, şi tonul lor. Răceala incredibilă cu care Allen vorbeşte despre aceste situaţii, amorţeala emoţională în care a fost concepută cartea, regizorul punctând că nu îi pasă cum îşi vor aminti oamenii de el după ce moare...