Ramona Păuleanu a născut prematur. Ce se întâmplă cu micuţii: "A fentat de trei ori moartea"

Un vis care putea fi atât de frumos s-a transformat în coşmar. Ramona Păuleanu a născut prematur o fetiţă şi un băieţel, pentru că “universul s-a grăbit”. A sperat până în ultimul moment că totul va fi bine, dar o bacterie luată din spital i-a făcut pe micuţi să se lupte cu suferinţa. Luca a fost cel mai afectat şi a trecut de trei ori pe lângă moarte

“Am tot amânat momentul asta sperând ca altfel va arata "întoarcerea" mea la voi. Dar iată ca timpul a trecut şi trece, iar ceea ce era dat ca sigur, nu e decât o dureroasa aşteptare şi incertitudine.

Am născut doi pui, o fata şi un băiat, mult mai devreme decât trebuia. Alexandra şi Luca.

Probabil ca aşa a fost sa fie. Universul s-a grăbit. Trebuie sa fi fost universul pentru ca, altfel, nici eu şi nici ei nu erau pregătiţi. Era intr-o joi, seara, după o zi ciudata, cand am fost dusa de urgenta în sala de operaţii. In sala aia, pe masa aia, a fost pentru prima data în viata când mi-au clantanit dinţii în gura de frica.

Erau prea fragili. Amandoi, dar mai ales Luca. Iar peste toată fragilitatea asta, o bacterie luata din spital, l-a destabilizat complet, luptând şi în momentul de fata sa se facă bine.

Sistemul asta l-a salvat şi l-a prăpădit.

Dar are o forţa si o tenacitate pe care nu le credeam capabile la o mana de om. Înţeleg ca asa sunt ăştia mici, mult mai puternici decât noi, dovada că a fentat de 3 ori moartea. Dar iata ca au trecut 5 luni si nu stiu câte vor mai trece pana îl voi vedea acasa, lângă mine, lângă sora lui.

Sper doar ca de primul lor Crăciun sa ii am acasă pe amândoi, lângă mine.

Nu va pot explica ce este în sufletul meu. Stiu doar ca, oricât de dur ar suna, nimic nu m-a apropiat şi m-a îndepărtat de Dumnezeu ca perioada asta”, povesteşte vedeta.

Ramona speră acum că fiul ei va fi bine.

“Ca as da orice sa-i pot lua suferinta.

Ca ochii lui mi s-au întipărit în suflet.

Ca m-as arunca deasupra lui, ca m-as transforma într-un scut uman ca sa-l ascund şi protejez de toate.

Ca am blamat soarta, sistemul, ca m-am autoblamat, ca n-am putut sa încetez sa ma întreb de ce eu.

Mare dreptate are cel care a spus ca orice, numai mama sa nu fii.

Si numai copil sa nu fii, as adauga, când în loc sa îl bucuram, sa îl facem sa zâmbească, sa îl ţinem în brate şi sa-l iubim, el este într-un spital, si nu cunoaşte altceva.

Am revenit sa va spun ca în toată durerea mea, în tot răstimpul asta, m-am gândit la toate mamele şi toţi parintii care îşi au puii bolnavi. Sa ne intărească Dumnezeu”.