Recunoşti personajul? O vezi zilnic la TV, e o cunoscută prezentatoare

Anii copilăriei nu poţi fi daţi uitării, iar Amalia Enache le simte parfumul şi astăzi, dar alături de fetiţa ei. Ştirista a trăit într-o familie în care superstiţiile nu existau.

“Sunt doua lucruri pe care eu le-am aflat abia cand am crescut mare si-am plecat de acasa: ca exista superstitii pe lume si ca ma poate preocupa daca ploua sau nu maine. N-am auzit in familia mea sau in juru-mi, in comunitatea in care am crescut, ca 13 e o zi altfel decat celelalte, ca nu vrei sa vezi o pisica neagra doar pentru ca e neagra sau ca daca te intorci din drum inseamna altceva decat ca, vai, ai uitat ceva si mai faci niste pasi in plus. La fel cu vremea. Era asa cum era, viata si toate ale ei mergeau inainte daca era soare sau ploaie. Serios! Cand copilaresti la tara nu umbla nimeni cu umbrelute dupa tine si nici nu ramai in casa, pentru ca aoleu, ploua! Natural, pui ghetele prin care nu intra apa sau cizmele de cauciuc, o pelerina, si duci vaca sa pasca, ca doar trebuie sa manance. Am petrecut atat de multa vreme in ploaie, imi sunt atat de impregnate inca mirosul si senzatia de iarba uda si m-am jucat atat de mult in padure, indiferent de vreme, incat nici astazi nu-mi schimb niciun plan doar pentru ca se anunta… vreme instabila”, le mărturisea ştirista prietenilor virtuali.

Vremurile acelea par acum parcă desprinse din poveşti. ”Exact prin fata casei in care am copilarit trece un parau, dincolo de care se ridica brusc un munte impadurit, in spate e un deal unde aveam noi prunii, merii si nucii. Stiu in padurile de jur imprejur unde cresc viorelele cand e vremea lor, unde cresc galbiorii, pitoancele (hribii) si unde sunt toate izvoarele cu apa grozava. Unul e chiar in fata casei mele. Imi e frica de vipere, stiu sa ma feresc de ele, stiu cum arata toate soiurile de flori de camp de vara si m-am intalnit atat cu caprioare cat si cu mistreti. Pana la 14 ani mi-am spalat fata si parul numai cu apa de izvor sau de ploaie”, poveşte Amalia.