Vă amintiţi de Doina şi Ion Aldea Teodorovici? Piesa lor era nelipsită de la celebrarea lui Mihai Eminescu

Unul dintre cele mai iubite cupluri de artişti basarabeni a dat repertoriului românesc melodia emblematică pentru rememorarea marelui poet naţional.

Dacă tot ne-a amintit Jandarmeria Română de piesa lor, se impune să ne amintim şi noi de Doina şi Ion Aldea Teodorovici, cei doi artişti basarabeni atât de iubiţi în România. Melodia lor, "Eminescu", a devenit emblematică pentru cinstirea poetului Mihai Eminescu, fiind ascultată, după Revoluţie, fie pe 15 ianuarie, când celebrăm data naşterii poetului, fie pe 15 iunie, când ne amintim de trecerea lui la cele veşnice. Ba chiar piesa a fost interpretată de soţii Teodorovici şi pe scena Festivalului Cerbul de Aur din 1992.

Din păcate, în acelaşi an, în octombrie, Doina şi Ion Aldea Teodorovici îşi pierdeau vieţile într-un tragic accident auto, în timp ce se întorceau în Republica Moldova. În noaptea de 29/30 octombrie 1992, maşina lor a intrat într-un copac în apropierea localităţii Coşereni, la 49 de kilometri de Bucureşti. Doina era însărcinată şi aştepta o fetiţă. Iar drama este cu atât mai mare cu cât cei doi au lăsat în urmă un băiat orfan, Cristofor, născut pe 5 august 1982.

În cei 26 de ani care s-au scurs de la moartea lor, accidentul a ridicat de nenumărate ori multe semne de întrebare. Unele teorii încearcă să convingă faptul că totul a fost o întâmplare, în timp ce altele vorbesc despre o moarte premeditată, întrucât mai multe detalii de la locul tragediei indicau că ar fi fost vorba despre o crimă. Cum ar fi cele sesizate într-un articol din ziarul „Adevărul”, din 2 noiembrie 1992: "Ceea ce nu se înţelege este cum a fost posibil să se lovească în spate, atât de puternic, automobilul. Oricât de mare ar fi fost viteza cu care circula, ar fi trebuit să se sfărâme partea din faţă. Ori aceasta a rămas intactă. Lăsând la o parte speculaţiile potrivit cărora accidentul s-ar datora şi altor cauze decât viteza excesivă, nu putem să nu ne întrebăm şi noi dacă o asemenea tragedie putea fi premeditată?”

Indiferent de cauzele reale, moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie naţională. Înmormântarea lui Ion şi Doina Aldea Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central Ortodox din Chişinău, la care publicul a participat în masă. Potrivit publicaţiilor din Republica Moldova, "o asemenea mulţime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenţei."

De ce se vorbeşte despre o teorie a conspiraţiei în cazul morţii celor doi? Ei bine, Doina şi Ion Aldea Teodorovici nu erau doar simpli cântăreţi, cât militanţi pentru alipirea Basarabiei de patria mamă. Pe modelul poetului şi politicianului Adrian Păunescu, care promova ideea de naţionalism şi spirit patriotic prin lucrările sale şi prin celebrul Cenaclu Flacăra, Doina şi Ionn Aldea Teodorovici au fost primii artişti de peste Prut care în anii 90′ au avut curajul de a cânta despre limba română, despre Eminescu, militând pentru revenirea la limba română şi grafia latină şi cântând pentru suveranitate şi independenţă la Marea Adunare Naţională din 27 august 1991. De altfel, în mai 1992, împreună cu poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, au cântat în faţa luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul, la 300 de metri de tancurile şi lunetele inamicilor.

Povestea artiştilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici se scrie în Basarabia. Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată lui Ion Teodorovici (n. 7 aprilie 1954) de către mama sa, care în anul 1961 l-a înscris la Şcoala de Muzică din Chişinău, unde lua lecţii de clarinet. În anii '70, s-a înrolat în Armata Sovietică şi a rămas încorporat până în anul 1981. Doina Marin (n. 15 noiembrie 1958), viitoarea doamnă Teodorovici, s-a născut tot în Basarabia, în familia unor intelectuali. Pasiunea pentru muzică i-a inspirat copilăria, la vârsta de 14 ani fiind cooptată să susţină concerte în mai multe republici unionale, dar şi în ţări precum Mongolia, Algeria, Germania sau Cipru.

Duetul Doina şi Ion Aldea Teodorovici a fost lansat la o seară de creaţie a poetului Grigore Vieru în 1981. A fost, iniţial, respins la Radio şi Televiziune, dar Ion şi-a luat chitara în braţe şi a pornit, împreună cu soţia sa, Doina, să cutreiere satele Basarabiei ocupate de sovietici. Ion Aldea-Teodorovici a scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Participînd la toate evenimentele ce au marcat procesul de renaştere naţională în Republica Moldova, lansând cântece de un profund patriotism, precum „Suveranitate„, „Sfântă ni-i casa", „Mănăstirea Capriana" şi altele, cântăreaţa Doina Aldea-Teodorovici a devenit simbolul Basarabiei.

”Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pămînt, iar noi, la rîndul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har. Artistul nu poate inventa bucuriile, nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion. Ei n-au inventat nimic, ei, pur şi simplu, au ars în cântecul lor”, scria poetul basarabean Grigore Vieru la moartea lor.