Vedete

Ana Georgescu, după ieşirea din concursul Exatlon: "Acum mă recuperez după o intervenţie chirurgicală"

Ana Georgescu, după ieşirea din concursul Exatlon: "Acum mă recuperez după o intervenţie chirurgicală" camera-retro icon Vezi galeria 8 poze

Concurentă în echipa Faimoşilor, în cea de-a doua ediţie a concursului Exatlon, sportiva a decis să se retragă din concurs din motive medicale. Iată ce spune despre participarea ei, prieteniile pe care le-a legat acolo şi planurile ei de acasă.

Ana Georgescu, fostă campioană la gimnastică ritmică şi actualmente Master Trainer Zumba, ne-a oferit un interviu "la cald" despre motivele retragerii sale din concursul Exatlon şi cu ce urmări s-a lăsat încăpăţânarea ei de-a rămâne în competiţie.

OK!: Cum te-ai reacomodat cu ritmul de acasă, după revenirea de la Exatlon?
Ana: Mi-a luat câteva zile să mă reacomodez cu ritmul de acasă, mai ales dacă vorbim despre fusul orar. Însă revederea cu toţi oamenii dragi, programarea vizitelor medicale şi apariţia la câteva emisiuni mi-au ocupat destul de rapid agenda şi m-au ajutat să îmi reintru în ritm mai repede decât aş fi sperat.

Ce ai ratat de acasă în cele două luni şi jumătate cât ai fost plecată?
Cât am fast la Exatlon am luat o pauză de la călătoriile internaţionale, evenimentele şi trainingurile de formare instructori pe care obişnuiesc să le predau. Deşi îmi iubesc cariera mai mult decât aş putea explica în cuvinte, am considerat că participarea mea la acest show poate fi de bun augur în promovarea activităţilor fizice şi jocurilor sportive noii generaţii.

Continui să urmăreşti prestaţia foştilor tăi colegi? Ţi-e dor de cineva anume de acolo?
După cele 9 săptămâni petrecute în concurs este foarte greu să te detaşezi brusc de tot ce se întâmplă acolo, mai ales că fiecare minut petrecut la Exatlon este trăit la intensităţi ameţitoare. Aşadar, bineînţeles că încă urmăresc prestaţia colegilor mei. Sunt atentă la detalii, gesturi şi expresii pentru a-mi da seama de toate problemele pe care le înfruntă foştii mei coechipieri. Abia aştept să se întoarcă toţi acasă, cât mai aproape de final, însă cu siguranţă cel mai dor îmi este de cele două gimnaste rămase în concurs, Monica Roşu şi Cristina Nedelcu, cu care mă leagă o prietenie specială.

Câtă vreme ai fost în febra concursului, era ceva ce îţi repetai mental, poate vreun sfat de acasă?
Cred că cel mai mult m-am rugat ca durerea de genunchi apărută în urma accidentării să fie cât mai suportabilă şi să nu se agraveze. Înainte de fiecare joc, sunt o mulţime de gânduri, gesturi şi superstiţii ce devin o rutină în acel mediu.

Ce crezi că ţi-a lipsit de acum ai ajuns pe banca spectatorilor?
Dacă ar trebui să răspund pe scurt, aş spune simplu: sănătatea. Poate un moment de neatenţie sau un calcul greşit ce au dus la accidentare. Am cântărit mult timp alegerea de a părăsi concursul şi nu regret că am făcut-o. Am participat mai mult decât ar fi fost recomandat de medic, până în momentul în care nu mai aveam cum să îmi ajut echipa. Performanţa mea sportivă a fost încetinită, iar sănătatea piciorului meu afectată, aşadar transferul meu pe banca spectatorilor a fost unul necesar.

Din păcate, Exatlonul ţi-a lăsat amintiri dureroase. Acum ai ajuns la operaţie… Ai mai reveni într-o astfel de arenă dacă ai mai avea ocazia?
Este adevărat, acum mă recuperez după o intervenţie chirurgicală. Totuşi, nu regret şi sunt de părere că totul se întâmplă în viaţă cu un motiv. Mi-am depăşit limite pe care nu credeam că aş fi capabilă să le depăşesc, am învăţat lecţii importante despre mine, am legat prietenii şi am trimis un mesaj necesar publicului Exatlon. Sportul ar trebui practicat cu respect, eleganţă şi fair play, indiferent de condiţiile şi de scena pe care se desfăşoară.

De-a lungul carierei tale sportive, câte accidental majore ai avut?
În mulţii ani de gimnastică practicaţi putem vorbi despre o mulţime de accidentări, iar ceea ce face o accidentare majoră poate fi relativ, însă pentru mine 4 ar fi cele mai dureroase şi cele care m-au scos din pregătire pentru perioade notabile de timp.

Întotdeauna ţi-ai forţat organismul sau au fost şi momente în care ţi-ai spus “STOP! Acum trebuie să mă opresc”?
Sportul înseamnă sănătate! Însă nu şi sportul de performanţă, din nefericire. Nici eu, ca marea majoritate a sportivilor de performanţă nu am fost ferită de momente în care a trebuit să îmi forţez organismul, însă bineînţeles au fost şi momente în care a trebuit să îmi pun sănătatea pe primul loc şi să mă opresc.

După cât timp crezi că vei putea să îţi reiei activitatea de antrenor de fitness?
După spusele medicilor şi după cum decurge recuperarea, în luna Ianuarie ar trebui să fiu gata de a-mi relua activitatea fizică la capacitate maximă. Sunt foarte nerăbdătoare!

Acasă cine ţi-a mai dus dorul în afară în afară de părinţi şi prieteni?
Bineînţeles întreaga familie, prietenii şi iubitul au fost susţinătorii mei cei mai înfocaţi, însă m-am bucurat să observ la întoarcerea în ţară că am avut alături o foarte mare parte din comunitatetea instructorilor şi iubitorilor de fitness şi foarte mulţi fani care mi-au trimis mesaje de încurajare şi mai ales gânduri bune pentru o recuperare cât mai rapidă. 

Ai deja planuri pentru acest sfârşit de an?
Mai presus de orice încerc să mă recuperez din punct de vedere medical cât mai rapid cu putinţă. Nu ştiu încă unde voi petrece sărbătorile de iarnă, însă cu siguranţă vor fi în compania persoanelor iubite.