News

Ana Porgras: „Premiile se lasă aşteptate“

Ana Porgras: „Premiile se lasă aşteptate“

Aparent fragilă, gimnasta cu chip de păpuşă de porţelan este de-o tenacitate uimitoare. Dovada: medalia de aur pe care a adus-o României după nouă ani.

Vezi aici mai multe fotografii cu Ana Porgras

Pentru o campioană, fiecare minut este preţios, conform unui grafic bine sta­bilit de regimul aproape milităresc în care se „coace“ marea performanţă. Nimic nu se iroseşte, nici măcar acea jumăta­te de oră pe care tânăra care va împlini 17 ani luna viitoare ne-a acordat-o. Ana Porgras a fost punctuală la întâlnirea de la Complexul Olimpic de la Izvorani. Ni­mic surprinzător, graţioasa sportivă fiind de-un bun simţ pe care atenţia acordată de presă după Campionatele Mondiale de la Rotterdam nu l-a alterat. Are însă un of: „Au apărut multe articole despre mine care nu-şi aveau rostul. Cele legate de familia mea, care ar fi dezbina­tă. Contrar celor scrise în ziare, vorbesc des şi cu mama, şi cu tata. În plus, s-a mai scris că din sărăcie am devenit campioană. Poate că nu aveam acasă, la Galaţi, chiar toate condiţiile, dar am dus un trai decent.“

La şedinţa foto, cu greu am reuşit s-o convingem pe regina mondială a bârnei să se aşeze într-o poziţie relaxată. De cele mai multe ori, pentru Ana asta înseamna un şpa­gat „imposibil“ sau un picior ridicat la bărbie. Fata nu are timp de pierdut: după o medalie de aur urmează, logic, alta, iar pentru asta trebuie să se antreneze cu religiozitate: „Ne trezim la ora opt şi luăm micul dejun. La ora zece începem antrenamentele, apoi mergem la masa de prânz. După aceea, avem timp de odihnă până la ora cinci, când începem an­trenamentul de seară. Acesta durează până la ora 19.30. Apoi luăm cina, ajungem în cameră, facem duş şi tratamente, dacă e nevoie. Mai avem timp să stăm un pic şi pe internet“.

Ceea ce pentru o adolescentă avidă de distracţie pare frustrant, pentru Ana este firesc. Admiratori sau băieţi? „Nu“-ul hotărât al fetei ne confirmă că nu-i stă gândul la flir­turi. Chiar dacă legătura ei cu lumea se des­făşoară doar prin intermediul site-urilor de socializare sau în cursul plimbărilor de dumi­nică, Ana ştie că titlul de campioană olimpică vine cu preţul unor sacrificii. Iar acestea nu prea sunt răsplătite pe măsură. „Recompense­le se lasă aşteptate. O să primim un premiu de la Federaţia de Gimnastică şi, bineînţeles, unul de la club. Nu ştiu ce valoare au aces­te premii“, spune Ana. A auzit şi ea că autorităţile din Galaţi vor să-i ofere un apartament, dar nu este foarte încrezătoare în aceste pro­misiuni. „Ştiţi cum este, până nu vezi faptele, rămân doar vorbe.“

Foto: Bogdan Botofei

Modifică Setările