News

Anamaria & Tudor Ionescu: ”Ne-am împărţit clar rolurile în privinţa Ilincăi”

Anamaria & Tudor Ionescu: ”Ne-am împărţit clar rolurile în privinţa Ilincăi”

La sfârşitul anului trecut, Ilinca era doar un vis frumos pentru Tudor de la Fly Project şi soţia lui, Anamaria. Nici nu cred că bănuiau ei că visul va deveni, aşa curând, realitate...

Ne-am reîntâlnit chiar la un an de la in­terviul în care îmi spuneau că sunt pregătiţi să devină părinţi - de data asta în formulă de trei, în căminul lor, unde reguli­le le face acum fiica lor, Ilinca. Pe Tudor l-am regăsit cu 20 de kilograme mai slab. Pe Ana foarte aproape de aceeaşi formă fizică de di­nainte de-a rămâne însărcinată. Pe Ilinca am descoperit-o între o sesiune de alintat şi una de alăptat, cu o privire albastră care te topeş­te... Dar căreia Tudor îi rezistă eroic atunci când vine vorba de schimbat scutecele. Ce a rămas neschimbat şi asta m-a bucurat foarte tare: poate că Anamaria şi Tudor sunt acum mai obosiţi, fiindcă un copil în primele luni de viaţă îţi stoarce lesne energia, dar felul lor atât de cool, plin de umor, cumva neconvenţional de–a fi în cuplu, a rămas acelaşi. Ilinca se va distra de minune cu ai ei.

Ce făceai, Tudor, în dimineaţa zilei când Ana a adus pe lume minunea voastră?

Tudor Era să nu fiu acasă.

Anamaria Eu am făcut cezariană programată, întrucât copilul era neîntors. Chiar dacă mi-aş fi dorit n-aş fi putut naşte natural. Însă ironia sorţii a făcut ca, fix în ziua aceea, fetiţa noastră să dorească să vină pe lume. Cu o seară înainte de a merge la spital mă apuca­seră contracţiile. Şi doctorii mi-au spus: «Dacă nu eraţi progra­mată, oricum năşteaţi». Mi s-a părut foarte tare.

Tudor Eu eram în turneu. Şi am zis că, dacă naşte cu o zi înainte, nu sunt. N-aveam cum să ajung sub nicio formă, pentru că eram în Kazakhstan.

Ai avut emoţii?

Nu.

Anamaria Păi, nu el era operat, nu el era tăiat.

Ai filmat?

Tudor Noroc cu prietenul nostru, regizorul Alex Ceauşu, el s-a ocupat de asta.

Anamaria Cel mai entuziasmat din toată po­vestea asta a fost Ceauşu. Parcă el era tatăl. Când m-au adus de la sala de operaţie, Ceauşu era cel mai fericit.

Tudor El n-a prea văzut bebeluşi la viaţa lui şi de-asta... (râde)

Anamaria Ceauşu zicea: „Este cea mai frumoa­să fetiţă pe care am văzut-o în viaţa mea...“ Şi Tudor: „Nu e măi, e cam urâţică, tu n-ai văzut-o? Înfăşată toată, nu e frumoasă, zi adevărul.“ Dar Ceauşu om bun, noroc cu el.

V-aţi dorit amândoi fetiţă?

Tudor Nu, eu mi-am dorit. Pen­tru ea n-a contat. Dar eu voiam fată neapărat.

Anamaria Toată lumea era sigură că vom avea băiat. Inclusiv eu. Doar Tudor a ştiut că va fi fetiţă. Dacă-i spuneam că e băiat se enerva. Maică-sii i-a închis telefonul de două ori. „Nu mai spune că e băiat!“ şi buf, i-a închis te­lefonul.

Dar tu de ce ţi-ai dorit o fetiţă aşa tare?

Tudor Păi, încă un bou ca mine?! Nu, frate, nu!

Anamaria Are dreptate.

Tudor M-ai făcut bou?! Nu, frate, să fie fată, delicată, frumoasă. Încă un băiat ar fi însem­nat încă unul ca mine. Mai rău de-atâta nu se poate.

Anamaria Nici tu nu te suporţi pe tine, frate! Acum îmi dau seama...

Ce fel de tată o să fii? Cum te vezi? O să trânteşti uşa-n nas băieţilor?

Tudor A, nu cred. Aici vorbim despre viaţă per­sonală. Aş fi un dobitoc să fac chestii de genul „Las’ că mă duc să-mi iau puşca“. Astea sunt povestioare de adormit copiii. Dar eu o să ţin foarte tare la educaţia ei. Şcoală înainte de toate! Multă. Toată. În rest, o îmbracă mă-sa...

Ana Maria De restul o să mă ocup eu, da. Încă nu ne-am gândit în profunzime la toate astea. Deocamdată ne chinu­im cu... Mă rog, nu ştiu de ce vorbesc la plural. Mă chinui cu alăptatul, cu trezitul, cu sta­tul în braţe, pentru că e deja o răsfăţată, trebuie să recunosc asta. Mi-am dorit foarte tare să alăptez, chiar dacă e destul de greu, dar nu-mi imaginam că e atât de greu. La început m-am confruntat şi cu o furie a laptelui destul de urâtă, am făcut febră şi credeam că n-o să reuşesc să alăptez pentru că cea mică nu prea sugea. Eu nu mai aveam răbdare. Îmi era şi rău. Operaţia la mine a avut mici complicaţii, peste care am trecut cu bine. Şi iată că, într-un sfârşit, am reuşit să alăptez.

Dar prima baie cine i-a făcut-o?

Tudor Nu te uita la mine. Prima şi următoarele i le-au făcut maică-sa cu bunică-sa.

Anamaria Într-o seară a trebuit să merg la me­dic şi a rămas Tudor acasă împreună cu mama mea. Ei doi şi cu fata. Şi era ora băiţei, iar Tu­dor a ajutat-o pe mama s-o spele. I-a făcut şi el băiţă într-o seară. M-am şi mirat. Şi bucurat, în acelaşi timp.

Concret: Tudor, cu ce participi la creşterea Ilincăi?

Anamaria Cu bani în casă. (râde)

Tudor Ne-am împărţit clar rolurile în privinţa Ilincăi. Eu o mai plimb... Mă ocup de momentul avionului, când o ridic în aer... Sunt povestito­rul. Dacă aveţi nevoie de un voice over pentru bebeluş, sunt aici.

Anamaria Îşi îngroaşă vocea şi Ilinca e foarte atentă.

Dar tu ai şi fost plecat foarte mult...

Tudor Păi da, îţi dai seama că m-am întors aca­să din turneu şi ea nu ştia cine sunt. Dar e nor­mal să nu ştie, la câteva luni.

Unde ai fost în turneu?

Olanda şi Turcia. Şi mai urmează nişte con­certe în România şi în Kazakhstan. Ştii cum e capitala Kazakhstanului? Dubai. Am fost şi în Tajikistan, Kurdistan, au fost bifate toate cu „stan“. (râde)

Aţi avut un superhit în vara asta, Get Wet, pe care am alergat foarte bine.

Super! Dacă vrei, facem o emisiune de fitness.Eu voi fi cu cântatul. Că de alergat...

Păi, de ce nu? Pentru că ai reuşit să slăbeşti destul de mult. Cum ai făcut asta?

Anamaria Eu m-am speriat. I-am zis: „Măi, tu eşti bolnav şi nu vrei să-mi spui...“. Noi sun­tem de 13 ani împreună şi niciodată nu a avut ambiţia asta să slăbească atât. A mai slăbit el 2-3 kilograme, pe care le-a pus la loc sau le-a dublat.

Dar pe tine ce te-a motivat: că ai văzut că, în sfârşit, a luat ea în greutate?

Tudor Nu, frate, a venit ziua aceea când n-am mai suportat ce vedeam în oglindă la duş. Dacă eşti gras nu înseamnă că eşti şi chior.

Care e regimul pe care-l urmezi?

Mănânc absolut orice, în afară de carbohidraţi. Acum, la 20 de kilograme în mi­nus, îmi mai permit un sandwich. Dar şi ăsta o dată la lună. Deci fără pâine, orez, paste, car­tofi...

Şi când ai de gând să te opreşti? Vrei să ajungi la greutatea...

Anamaria ...de altădată.

Tudor Care altădată? Am fost vreodată altfel?

Hai că erai slab când te-a cunoscut!

Anamaria Aveai 75 de kile când te-am cunos­cut. De-aia m-am îndrăgostit de fizicul tău im­presionant, de pătrăţelele tale de Velea...

Tudor Ţie, de fapt, îţi plăcea de Velea, dar ai zis „hai că-l iau pe ăla de la Fly Project, totuşi“.

Sport faci?

Nu fac niciun sport. În afară de înot, nu-mi place niciun sport. Aş minţi să spun că aş face, dar n-am timp. Dacă aş face sport, aş face aca­să singur. Pot să fac trei flotări... De fapt, nu cred că pot să fac.

Anamaria Două şi jumătate. (râde)

Hai să auzim şi o versiune normală despre slăbit. Tu ce ai făcut, Ana, ca să slăbeşti? Ai pierdut deja zece kilograme după naştere.

Da, le voi da jos şi pe celelalte care au rămas. Nu fac foarte multe, pentru că trebuie, totuşi, să mă hrănesc ca să pot alăpta. Iar Tudor a vă­zut el că a slăbit 20 de kilograme şi acum îmi zice el mie: „Dar tu când mai slăbeşti?“. Măi, eu toată viaţa mea am fost slabă.

Tudor Păi, nu aşa mi-ai zis tu toată viaţa mie? „Dar când slăbeşti?!“ Acum mi-a venit şi mie rândul!

Anamaria Acum o iau şi pe partea cealaltă: ai slăbit, o să vină toate admiratoarele pe capul tău.

Tudor Sanchi! Deci?

Anamaria Băi, deci stai puţin, că acum avem o problemă. Te urmăresc eu!

Cine te ajută cu creşterea Ilincăi, Ana?

Mama. Dacă nu era ea... Eu nu credeam în depresia postnatală. Nu înţelegeam asta. Când îţi doreşti un copil mult timp, de ce să fii de­presiv? Nu pricepeam. Ei, uite că am trecut şi eu prin asta, din fericire într-un stadiu light şi mi-a trecut repede, iar asta pentru că m-a aju­tat mama. Şi, din păcate, au fost cazuri mult mai grave printre vedetele noastre...

Ţi-e dor de televiziune?

Da. Nu mi-a fost, pen­tru că m-am concentrat pe sarcină, însă în ulti­mele luni mă gândesc tot mai des la asta. Mi s-a făcut dor de activi­tate, eu fiind o persoană superactivă înainte. De aproape un an, din de­cembrie anul trecut, de când mi-am dat demisia, a trebuit să stau mai mult pe acasă, cu sarcina. Iar acum simt că e timpul să mă întorc la treabă.

Deci îţi doreşti să revii...

Mi-am propus să alăp­tez cel puţin şase luni. Apoi voi reveni cumva. Nu ştiu deocamdată cum, unde şi în ce fel, dar de revenit voi reveni. Dacă nu neapărat la TV, în branşa asta cumva voi fi, am nişte idei şi aş vrea să le pun curând în practică.

Tu ce pregăteşti pentru la anul, Tudor?

Tudor Ne-am mutat studiouri­le, ne-am făcut altele noi, mai mari şi mai frumoase. Ne-am mărit şi echipa. Şi ne bazăm foarte mult pe producţia pen­tru alţi artişti. Am fost şi la Amsterdam Dance Event, care este cel mai mare eveniment de music business industry din lume. Vrem să vindem muzică produsă de Fly Records pe plan internaţional mai mult decât există deja cântată de Fly Pro­ject.

Nu v-am întrebat a cui a fost ideea numelui Ilinca?

Anamaria: A amândurora.

Tudor: Te bat! A mea a fost ide­ea! Tu ai fost de acord.

Anamaria: Ce tot zici aici? El a vrut Smaranda.

Tudor: Da, Smaranda mi se pare nume boie­resc.

Anamaria: Eu i-am zis să ne mai gândim şi am căzut de acord că Ilinca e cea mai bună vari­antă.

Ce-aţi vrea să moştenească Ilinca de la voi?

Tudor: De la mine, părul, culoarea ochilor şi stai aşa... Doar fizic mă întrebi? Că dacă vorbim în general, îmi e greu să zic.

Anamaria: Eu ştiu. De la mine aş vrea ambiţia şi perseverenţa, pentru că mi se par primordiale în viaţă. Şi să semene la fizic unu la unu cu... mine! (râde)