Anca Serea şi Adi Sînă: petrecere în cinci
Un puşti simpatic foc care-şi doreşte un calculator (a repetat de trei ori), o mică prinţesă plină de energie, un bebeluş neobişnuit de cuminte şi zâmbitor, o mamă superbă şi-un tată cool. Pe scurt, o familie frumoasă. Cea a Ancăi Serea
Un puşti simpatic foc care-şi doreşte un calculator (a repetat de trei ori), o mică prinţesă plină de energie, un bebeluş neobişnuit de cuminte şi zâmbitor, o mamă superbă şi-un tată cool. Pe scurt, o familie frumoasă. Cea a Ancăi Serea şi-a lui Adi Sînă, care s-a mărit anul acesta cu micuţul Noah, de şase luni. Asta nu înseamnă că fiii din prima căsătorie a Ancăi, David (11) şi Sarah (5), nu-şi mai doresc şi-o surioară. Cât de curând, dacă se poate.
Cum schimbă venirea lui Noah obiceiurile voastre de Crăciun?
Anca O să fie un Crăciun special, cu atât mai mult cu cât Noah a venit aşa, ca un dar, şi ne-a îmbogăţit sufletele şi viaţa. Petrecem în familie, vom decora curtea şi căsuţa şi vom împodobi bradul. Iar eu cu Adi vom merge şi la schi cu copiii, la Poiana Braşov, unde vom sărbători Crăciunul.
Cine schiază de la voi din familie?
Adi Sarah...
Sarah Nu schieeez!
Schiază David şi Adi.
Bine, bine, sunt pricepută, dar puţin.
Sarah, e şansa ta acum să spui ce-ţi doreşti de la Moşu’.
De Moş Crăciun vreau o broscuţă de jucărie şi un porcuşor de Guineea. Adevărat!!!
Dar i-ai scris lui Moş Crăciun, cum află el ce-ţi doreşti?
I-a scris mami, nu-i aşa?
Da, Sarah a desenat şi mami i-a scris o scrisoare. I-am trimis-o deja de mult, de vreo lună. Am şi mers în magazine şi am fotografiat diverse obiecte ca să vadă Moşu’ mai bine.
Şi tu, David? Tu ce cadou îţi doreşti?
David Un calculator nou pentru gaming. Pentru că cel vechi nu prea este bun pentru jocuri. A rămas puţin cam în urmă, e cam bătrân.
Doar jocurile pe calculator îţi plac?
Nu, fac şi sporturi, înot şi handbal. Mai stau câteodată afară cu prietenii. Ne jucăm de-a v-aţi ascunselea şi prinselea. Şi Hitman.
Şi aţi fost cuminţi, meritaţi cadourile astea?
Da!
Mami ştie că au fost cuminţi. Şi Moşu’ la fel.
Anca, cum arăta Crăciunul în timpul copilăriei tale?
Eu am crescut într-un orăşel mic de provincie, Tecuci. Şi mama mea ne-a învăţat să punem preţ pe tot ceea ce înseamnă sărbătoare. Cam cu trei, patru zile înainte de Crăciun făceam o curăţenie generală, la care participam toţi. Făceam cumpărăturile, găteam. Tot timpul făceam cozonaci şi cornuleţe în casă. Împodobeam bradul întotdeauna, aşa cum facem şi acum, în ajunul Crăciunului. Mergeam la colindat, mergeam cu buhaiul, făceam bani, era o întreagă aventură.
Copiii tăi merg şi ei la colindat?
Da, dar merg mai mult în familie, aşa. Eu cu Sarah cântăm „Domn, domn să-nălţăm“ sau „Moş Crăciun cu plete dalbe“. David, mai puţin. El a avut multe serbări la şcoală, în care a colindat.
Adi, tu respectai obiceiurile de Crăciun când erai mic?
Da, pe toate. Crăciunul în Maramureş chiar este foarte frumos, iar eu, cum m-am născut acolo, îţi dai seama că am fost crescut în spiritul ăsta. Am fost la colindat în fiecare an.
Anul acesta o să colinzi probabil în concerte.
Concerte de Crăciun n-o să avem, pentru că, precum în fiecare an, am hotărât să stăm acasă de Crăciun. De Revelion o să cântăm.
Credeţi că Noah o să mai apuce aceste tradiţii?
Frumos ar fi să reziste aceste obiceiuri, iar noi să le transmitem mai departe. Mai ales că noi, românii, avem tradiţii frumoase şi costume populare deosebite. Şi cântece frumoase şi mâncare bună. Stă în puterea noastră să nu le lăsăm să piară.
Cum e Noah, vă ţine ocupaţi?
Avem noroc că Noah este un băiat foarte cuminte, după cum bine vezi şi tu. Acum este un pic mai agitat, că este în perioada aceea în care-i cresc dinţişorii.
Anca, pe tine te crede lumea că ai trei copii, dintre care doi mărişori? Că arăţi ca o adolescentă.
Eşti prea drăguţă! Nu am stat niciodată să mă gândesc. Cei care nu mă cunosc sunt surprinşi, bineînţeles, mă complimentează. Dar eu mă consider extrem de norocoasă, aşa a vrut Dumnezeu, n-am niciun merit special. Nu mănânc nici foarte mult, am o disciplină în alimentaţie, nu exagerez nici cu dulciurile, nici cu mâncarea nesănătoasă. În rest, puţin sport din când în când, masaj, nimic special.
Cum l-au primit pe Noah frăţiorii lui mai mari?
Nu mai aveau răbdare să-l aducă barza pe Noah. Au fost cu noi la maternitate. Erau foarte nerăbdători. Vorbeau tot timpul cu el când era în burtica mea. N-au avut sentimente de gelozie, pentru că viaţa lor nu s-a schimbat decât în foarte bine. Ei îşi mai doresc şi o surioară, chiar i-au zis asta lui Adi acum câteva săptămâni.
Că a venit vorba despre o surioară, este ceva programat?
Când va veni, va veni. Peste un an, doi, nu ştiu. Când o să fie... Nu, tati?
Da.
Ce-şi doreşte familia Sînă-Serea pentru anul viitor?
Nimic material. Mulţumim lui Dumnezeu, dacă vrem ceva material, muncim şi, dacă nu-i ceva prea exagerat, facem eforturi şi primim. Să ne iubim la fel de mult. Să fie copiii sănătoşi şi mama, şi noi. Şi...
Şi-o nuntă?
Nuntă, da, de ce nu? Dar nu asta ne dorim de la Moş Crăciun. Nunta oricum noi n-o vedem ca pe-o nuntă clasică...
Va fi ceva la Las vegas?
Nu, pentru că vor fi copiii alături de noi. Oricum va fi o semi-petrecere frumoasă, pentru că ia uitaţi-vă ce băieţi frumoşi am! Şi Sarah va fi îngeraşul care-o să arunce petalele. Şi cam astea sunt scenariile. Apreciem lucrurile mărunte şi amintirile cu care o să rămânem şi mai puţin numărul invitaţilor şi cadourile.
Dar s-ar putea să fie la anul, nu? Tu ce zici, Adi?
N-am stabilit nimic. Şi dacă va fi, va fi oricum ceva oarecum intim, adică nu vrem tam-tam. David zicea s-o facem la Saint Tropez.
Aş vrea, dac-ar fi, undeva în Saint Tropez sau în New York.
