Andreea Berecleanu: „Când o să simt nevoia unei intervenţii estetice, probabil c-o să-mi fie la îndemână“

Ne-am întâlnit în cea mai fericită perioadă: cu pu­ţin timp înainte de aniversarea numelui ei şi de sărbătorirea postului TV la care lucrează (An­tena a împlinit 21 de ani). Dar şi într-o perioadă propice pentru

Este un tablou din care face parte, alături de copiii săi, Eva şi Petru, şi partenerul ei de viaţă, medicul estetician Constantin Stan. Atâta doar că el a lipsit de la această întâlnire, fiindcă în timp ce ei alegeau cadouri, el opera la clinica de la Bacău.

Ne-am întâlnit în cea mai fericită perioadă: cu pu­ţin timp înainte de aniversarea numelui ei şi de sărbătorirea postului TV la care lucrează (An­tena a împlinit 21 de ani). Dar şi într-o perioadă propice pentru cumpărăturile de Crăciun, când Andreea, Eva şi Petru s-au pierdut printre rafturile cu jocuri şi cărţi. Îmi pare că Andreea a avut puterea de a-şi reaşeza fru­mos şi elegant viaţa, într-un nou capitol, după divorţul de An­drei Zaharescu. Despre cum arată acum căminul ei, întemeiat alături de doctorul Constantin Stan, am vorbit la un ceai aro­mat, în buza ninsorii.

Ce planuri de Crăciun aveţi?

Andreea Păi să vedem... Crăciunul pică joi. Dacă e joi, e jurnal. Dacă era weekend, putea fi tot jurnal, fiindcă, de exemplu, de ziua Antenei sau când au fost alegerile, am prezentat şi în we­ekend jurnalul. Dacă e ajun de Crăciun, tot jurnal e, fiindcă e miercuri. Şi dacă e a doua zi de Crăciun, la fel. (zâmbeşte)

Şi copiii în grija cui sunt?

Îşi poartă de grijă unul altuia, Eva având 13 ani, Petru, 9. Se iubesc, se şi bat... Eu am fost singură la părinţi, deci nu prea ştiu cum funcţionează chestia asta. Însă am înţeles că aşa e relaţia dintre fraţi şi că, mai târziu, o să fie totul lapte şi miere. Acum unu-i hăis, altul cea. Când nu sunt eu acasă, Eva încearcă să-l convingă pe Petru că ea e mama lui. Şi i-am spus că nu-i corect. Dar ea vrea să fie o mamă mai mică. (râde)

Ce talente ai observat că au până la vârsta asta?

Amândoi sunt talentaţi. Orice sport încearcă să facă, le iese din prima. Schiază, înoată, patinează, joacă tenis de câmp, bas­chet, echitaţie, ping pong, biliard, şah, escaladă în aer liber sau în sală, dans, merg pe biciclete, skateboard...

Zona în care mama lor excelează îi interesează?

Nu ştiu în ce zonă excelează mama lor. (

)

Cel puţin într-o zonă: jurnalismul...

Eva e talentată la scris. Petru îşi manifestă creativitatea pe tabletă, poate rezolva tehnic orice problemă. Însă e mai comod când e vorba de lecţii, nu-i place rutina. Trag de el să-şi facă temele, aştept să se obişnuiască un pic cu ritmul pentru că asta este, nu facem doar ce ne place.

Cum se înţeleg cu partenerul tău de viaţă, Constantin?

Foarte bine. Ei au fost din prima clipă alături de mine. Când ziarele scriau verzi şi uscate, copiii au stat tot timpul numai cu mine. Din când în când, sigur, şi cu Andrei, până când el a ple­cat pe postul de consul general în Africa de Sud şi întâlnirile lor au devenit mult mai rare, distanţa fiind foarte mare.

Dar copiii se văd, totuşi, cu Andrei...

Au stat acolo toată vacanţa de vară. Vorbesc în fiecare seară pe Skype sau Facetime. Dar de întâlnit efectiv, cam o dată sau de două ori pe an, în vacanţele lor, când merg ei acolo.

Am văzut că şi invers e valabil. Şi tu te înţelegi bine cu fiica lui Constantin. Mi-au plăcut pozele de la nunta ei din vara asta, în care ea şi alesul ei au purtat costume populare.

Da, sigur, de ce nu? Este o femeie de 30 de ani minunată, stomatolog de profesie, un om discret şi foarte frumos. Ne în­tâlnim de câte ori putem. În timpul săptămânii mai rar, dar în weekend a devenit ca un ritual să ne vedem cu Andreea şi cu soţul ei, Radu. Dar şi cu părinţii mei, cu bunica mea, cu priete­nii. Am ţinut mereu ca familia să fie aproape.

În toată perioada asta în care ţi-ai reaşezat viaţa, te-a incomodat celebritatea ta?

Da! Au fos momente în care ziarele de scandal au scris lucruri complet neadevărate, protejându-l pe Andrei, fiindcă el avea o funcţie înaltă în stat. Nu e nimic anapoda în ceea ce spun, se ştie lucrul ăsta. Eu n-am fost protejată deloc. Eu le-am încasat direct. Eu şi victimele colaterale. Dar nu puteam să ripostez. Pentru că ziarele de scandal asta aşteaptă: un drept la replică, pentru ca povestea să nu se mai termine niciodată. Cu asta se hrănesc, din asta supravieţuiesc, ca şi emisiunile de divertisment. Eu nu dau explicaţii nimănui în afara familiei mele. Am dat, însă, un comunicat de presă când s-a produs separarea. Era un gest de bun simţ faţă de telespectatori şi faţă de cei care ne apreciau ca şi cuplu. Lor trebuia să le spunem că povestea s-a sfârşit. Dar motivele rămân în familie. Punct!

Important e că au înţeles copiii...

Da. Copiii au ştiut ce să înţeleagă. Cu ei am comunicat în per­manenţă. Dar toate ziarele care au exploatat incorect subiectul au primit o notificare. Nu mai aveau voie să-mi folosească ima­ginea sau numele nici de bine, nici de rău. Eu nu negociez când e vorba de familia mea, de părinţii mei, copiii mei, prietenii mei, persoana de lângă mine, expuşi fără voia noastră, în poze de paparazzi. Atunci când sunt de acord să-mi expun familia în­tr-o şedinţă foto, e altceva. Dar nu în poze de tip paparazzi.

Spuneai despre faptul că Andrei a fost protejat, fiind implicat politic. Pe tine nu te-a tentat niciodată zona politicului?

Eu am renunţat la zona asta când am intrat în jurnalism. Am mers în paralel, neadaptată fiind deontologic, cam jumătate de an. Până când Călin Popescu Tăriceanu mi-a bătut în geamul maşinii după o conferinţă de presă şi mi-a spus: „Păi, ce faci, Andreea?”. Eu eram atunci la Soti şi aveam legi­timaţia de partid în PNL nr. 6. O am şi acum. Am păstrat-o. Deci nu sunt ca alţii care s-au înscris ieri. Eram liberală, aşa cum au fost şi bunicii mei. Şi regalistă. Aşa cum sunt şi acum. Dar mi-am dat seama că sunt lucruri incompatibile şi am prefe­rat să rămână o opţiune personală, fără legătură cu profesia şi fără să mă intereseze vreo funcţie.

Dar nu există nicio tentaţie pentru care ai părăsi pupitrul Ştirilor?

Nu, am făcut o schimbare când am ales jurna­lismul în defavoarea Filologiei. Sunt 21 de ani, aproape 22, de când fac meseria asta şi cred că a fost cea mai bună alegere. Probabil c-o să părăsesc pupitrul Ştirilor într-o zi, dar ca să fiu jurnalist în spate sau pentru a face lucruri pe care le-am mai făcut, cum ar fi reportaje de călătorie sau radio. Ori pentru a dezvolta lucruri începute deja, cum este portalul www.esteticapremium.ro, la care am lucrat intens în ultimele opt luni alături de o echipă dedicată. Acum pregătesc şi o emisiune, dar e surpriză. Mai sunt campaniile Observato­rului, în care sunt direct implicată şi care mă bu­cură mult, pentru că ajută. Schimbă mentalităţi, schimbă legi. Deci nu stau, nu mă plictisesc...

Te pasionează domeniul esteticii. Dar având un partener de viaţă cu această specialitate, nu ai fost tentată să şi apelezi la astfel de metode?

Dar ştii că până să fiu cu Constantin nimeni nu m-a întrebat acest lucru?! Brusc, a apărut proble­ma asta. Se vede ceva schimbat pe faţa mea? Nu. Şi n-am înţeles de unde această insistenţă, mai ales la faţă, acolo unde nu aş avea nevoie. Dacă aş fi jur­nalist de presă tabloidă, aş zice: „Domnule, Andre­ea Berecleanu, cu un estetician de elită lângă ea, fiind o femeie de 40 de ani, care a trecut prin două naşteri şi alăptări, poate are nevoie de intervenţii estetice în altă parte, de la gât în jos. Dar nu de la gât în sus!”. Adică să-mi fie iertată lipsa de modes­tie, dar nu cred că aş avea sau aş fi avut nevoie la faţă. Probabil că atunci când o să văd ceva neplă­cut, nu voi sta pe gânduri. Nu e o problemă asta. Fiecare are libertatea de a face absolut ce vrea în sensul ăsta, însă nu sunt de acord cu liftingul până la vârsta de 50 de ani. Şi poate nici atunci... Dar de­pinde de bagajul genetic şi de viaţa pe care o duce fiecare. Ok, poţi recurge la un acid hialuronic, la un botox... Sau la ceea ce fac eu acum, adică o stimula­re mecanică, un masaj facial în vibraţie, mai intens faţă de cel cosmetic. Se numeşte mobilift şi este un aparat care stimulează colagenul, împrospătează tenul. Asta mi se pare adecvat pentru mine. Când o să simt nevoia unei intervenţii, probabil c-o să-mi fie la îndemână. Dar nu cred că trebuie să tră­ieşti cu un estetician ca să faci lucrurile astea. Este o treabă de opţiune. Şi în privinţa tentaţiilor, eu nu cedez până nu mă informez exact. Fiindcă văd fiecare operaţie în parte. Merg în sala de operaţie foarte des. Asta şi pentru site-ul meu, dar şi pentru că am o curiozitate de jurnalist.

Chiar ai intrat în sala de operaţii cu Constantin!

Da, am asistat şi la operaţii de reconstrucţie ma­mară. Am vorbit cu paciente. Totul e ultra-con­fidenţial, dar le-am sprijinit de multe ori pe cele care erau în aşteptarea operaţiei şi aveau nevoie de suport moral. Medicina estetică nu înseamnă pur şi simplu implant, augmentare mamară. Me­dicina estetică înseamnă retuşarea unor comple­xe. Iar Constantin vorbeşte foarte mult înainte de a hotărî împreună cu pacienta operaţia respecti­vă. E vorba de psihologie, e un domeniu care are mare legătură cu sufletul, dincolo de fizic.

Asta înseamnă că el are şi un fel foarte frumos de a comunica. Probabil că asta v-a şi apropiat. Înainte de toate a existat o prietenie frumoasă...

Da, dar nu pot spune că am avut o prietenie aşa cum am cu alţi amici, cum ar fi Adrian Oianu, cu care mă ştiu de 15 ani... Cu Constantin nu eram nici pe departe aşa. Eram cunoştinţe şi ne vedeam foarte rar. Cu siguranţă una dintre calităţile lui este felul în care comunică. Apropiat, cald, un tip de comunicare emoţională reală. Şi potrivirile...

O oficializare a relaţiei voastre ar schimba ceva?

Ştii cum e? M-am măritat devreme şi a durat 15 ani. Cred că oficializarea ar fi binevenită, mă simt perfect ca femeie măritată, dar şi ca iubită fără acte. Dar nu mă gândesc la asta acum, atât timp cât lucrurile merg ca într-o familie, adică suntem o adevărată familie. Încă de anul trecut locuim cu toţii şi Constantin se implică 100% în creşterea şi educaţia copiilor. De multe ori, vor să meargă nu­mai cu el în weekend. Se bat pentru atenţia lui, cu atât mai mult fiindcă le lipseşte, el ajungând seara destul de târziu, după operaţii.

Când au aflat Eva şi Petru cine e Moş Crăciun?

Poftim?! Cum cine?! L-au văzut de o mie de ori.

Păi vine la voi?

Da, sub foarte multe forme. Acum vine pe te­rasă, ca să ajungă în casă. Până acum venea prin curte, îl vedeam pe la geamuri...

Şi au obiceiul de a-i scrie scrisoare?

Da. Şi lui Moş Nicolae. Scrisorile conţin tot felul de dorinţe suprarealiste, dar Moşii le aduc mereu pijamale, hăinuţe, portocale şi dulciuri. Inevitabil. Inexplicabil. Intolerabil. Dar asta e situaţia. (

) Altele sunt momentele în care primesc tablete şi telefoane mobile care se schimbă cu viteza sune­tului. Dar nu de la Moşi. Ei trebuie să împartă cât mai multor copii şi nu pot dărui telefoane mobile, au resurse limitate.

Foto: sorin stana; vestimentaţie: Adrian oianu; mulţumim pentru sprijin librăria cărtureşti verona, str. pictor arthur verona 13-15, Bucureşti