Anna Lesko, supărată pe cei ce nu îi apreciază goliciunea: '' Cât de grav este că m-am despărţit de tatăl copilului meu''
A fost o vreme când Anna Lesko “ardea în flăcări”, adică se lăsa dominată de pasiune, fără griji şi fără să respecte vreo regulă în mod clar. La început despre trăirile ei nu se ştia nimic, doar că venea din Chişinău şi avusese în trecut o legătură cu Irinel Columbeanu. Îşi trăia viaţa, nestigherită de nimeni şi nimic. Şi rebeliunea asta a durat câţiva ani, asta până când în viaţa ei a apărut Adi, DJ-ul care avea să îi dăruiască un copil.
Cei doi au devenit “Inseparabili”, aşa cum suna cântecul pe care solista îl lansase cândva alături de Marian Ionescu. Întâlnirea lor a fost de bun augur, iar Anna părea mai altfel ca niciodată. Iubirea o transformase. Nu mai lăsa sexualitatea să cânte pentru ea. Solista etala la televizor mai mult reţetele pe care le pregătea pentru Ayan decât lenjeria, iar rolul asta părea să o prindă de minune. Minunea şi amorul au durat însă câţiva ani. La un moment dat, Anna a redevenit cea dinainte, iar apariţiile ei tot mai forţate. Solista nu mai făcea show doar pe scenă, ci încerca să etaleze toate atuurile de la Mama natură pe Facebook sau Instagram. Motivul? Anna renunţase la cel care îi schimbase statutul şi o făcusese mamă, era din nou liberă pe piaţă şi dornică să jongleze cu dorinţele fanilor. “Ecapadele” ei online au fost însă amplu taxate. Lumea nu mai era obişnuită cu diva dominată de sexualitate, parcă nu mai era nici locul, nici timpul pentru astfel de artificii, ci cu artista care lupta să îşi contureze o familie şi îşi înconjura băieţii cu atât de multă dragoste.
Pentru toate astea, Anna are însă şi un răspuns.‘’Tu, hateriţa, sexualitatea îţi trezeşte teamă, nu eşti capabilă să te bucuri de extazul corpului tău, te apucă tabuurile şi neliniştea, restricţiile culturale şi familiale când vine vorba despre sex, când trebuie să îţi laşi corpul să vorbească. Eşti o femeie în captivitate, prinsă în capcana sexualităţii reprimate. Nu-i aşa că este cel mai simplu să arunci cu noroi ( curva, târfa, stricata, concubina,vrăjitoarea), decât să te confrunţi cu profunzimea îndoielilor tale personale.
Tu, femeie domestică, nu ai curajul să scoţi capul din ograda ta decât când este vorba despre o barfă şi de a jumuli pe vreo "curajoasă" care te orbeşte trecând strada. Eşti rea şi neagră în cerul gurii, latri toată ziua până şi la umbra ta. Ai uitat să te iubeşti pe tine,nu mai vrei de fapt să te mai placi. Dai vina pe copil pentru corpul tău dezordonat, învinuieşti bărbatul pentru depresiile şi complexele tale, cauţi oriunde motive pentru nefericirea ta, dar răspunsurile tot la tine sunt şi tot tu poţi schimba asta. Stai şi te complaci într -o situaţie sau alta, te acreşti pe zi ce trece, te constipi, îţi creşti copiii conform stărilor, iar bărbatul nu te mai suportă. Şi ghici ce?! Tu tot mai dependentă devii de el iar el drept răspuns te respinge. Tu supărată, ciufulită, umflată de plâns, molfăind cu gura plină de carbohidrat aşezonat cu un mezel, îndeşi mâncarea cu degetul arătator fără să conştientizezi sursa ta de disconfort emoţional, plină de reproşuri dar fără să cauţi soluţii te pui în faţa gadgetului să "navighezi" prin online şi îmi trânteşti câte o "scrisoare"electronică, bogată în morală, sfaturi cum să îmi cresc copilul, ce educaţie să îi dau şi cât de grav este că m- am despărţit de tatăl copilului meu.
Mă condamni întruna să fiu arsă pe rug pentru feminitatea şi sexualitatea din mine cu care am fost înzestrată şi pe care am cultivat- o în dealungul anilor. Evident că "boala" de care suferi nu te lasă să vezi altfel decât negativ explorarea feminităţii mele. Eu nu sunt vulgară. Sunt senzuală, cu un sex-appeal puternic, asumat şi cu un mesaj artistic dacă poţi să îl citeşti printre rânduri. Postările mele sunt presarate cu autoironie, puţin sarcasm, umor şi mult fun’’, scrie Anna pe un cont de socializare.
Solista admite că s-a despărţit de tatăl lui Ayan, dar spune că a avut motive serioase pentru a face asta. Anna crede că nimeni nu trebuie să se preocupe de sorta copilului ei. ”Nu îţi face griji pentru Adam, fiul meu, care primeşte o educaţie aleasă. Am mare grijă să îi insuflu importanţa familiei, rolul meu şi al tatălui sau în viaţa lui, chiar dacă nu mai suntem parteneri de viaţă, Adam este şi va fi puntea între noi, unde ne vom intersecta în interesul fiului nostru. Şi ca sa îţi răspund la întrebarea ta:”Ce o să zică fiul tău?”, Adam, dacă ar avea ocazia te-ar lămuri până şi pe tine de ce mami a lui este " bombă sexy", pentru că este o artistă, când va fi o contabila se va comporta ca atare. Îmi iubesc copilul mai presus de orice.
Mă transform într- o leoaică, sfâşii tot ce îmi stă în cale când vine vorba despre Adam. În trecut căsătoria era o instituţie mai pragmatică, dragostea era opţională. Femeile creşteau copii ş împărţeau cana cu făină şi zahăr, bărbaţii munceau şi se relaxau, dar nu în compania lor neapărat. Astăzi suntem liberi să fim cu cine vrem. Am ales să mă despart de tatăl copilului meu având motive temeinice. Da, sunt o mamă singură şi nu este uşor”.
