Royals

Anul Nou în Familia Regală: concerte de muzică, invitaţii la bal şi cadouri pentru personal FOTO

Anul Nou în Familia Regală: concerte de muzică, invitaţii la bal şi cadouri pentru personal FOTO camera-retro icon Vezi galeria 12 poze

La fel ca sărbătoarea Crăciunului, Revelionul este sărbătorit şi la Palat. Iată cum arăta trecerea dintre ani la Curtea regală românească.

“Revelionul” este masa de familie de la miezul nopţii, la trecerea dintre ani, şi are origine catolică. Această tradiţie, iniţial cu caracter religios, s-a transformat în Europa în sărbătoare profană, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vremea în care Carol I venea ca Domnitor al Principatelor Române Unite.

Cuvântul “réveillon” are origine franceză, înseamnă „trezire“ şi defineşte obiceiul de a veni acasă, după slujba religioasă de la miezul nopţii, pentru a încheia postul cu o masă dătătoare de energie. Masa de la miezul nopţii adună, tradiţional, părinţii, copiii şi bunicii, fiind un ritual de ospitalitate intim, găzduit de căminul familial. Tradiţia era ca revelionul să fie o petrecere mai lungă, peste timpul obişnuit acordat unei cine. În unele ţări, tot “revelion” se numeşte şi masa din Ajun de Crăciun, care avea loc tot la miezul nopţii, în unele ţări.

Se poate spune că revelionul, ca şi Pomul de Crăciun, au fost adoptate de români, ca tradiţii, la mijlocul secolului al XIX-lea, epoca în care a fost fondată Familia Regală română.

Epoca lui Carol I şi a Elisabetei

Atmosfera sobră şi simplă de Anul Nou din casa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta era aidoma suveranilor, serioşi şi austeri, preocupaţi până la amănunt de mersul românesc, precauţi şi solitari, conduşi de simţul datoriei. Primii regi ai României, părinţii unei copile dispărute la vârsta de patru ani, au rămas până la capătul vieţii cu simţământul de neşters că sunt tatăl şi mama unui popor întreg.

Sărbătorile regale de sfârşit de an, de-a lungul anilor de domnie ai lui Carol şi ai Elisabetei, au fost organizate cu măsură, cu profesionalism, în respect pentru tradiţie şi cu simţ al datoriei. De la cele mai strălucitoare şi mai mari evenimente (precum marele bal de la Palatul Regal), până la cele mai private momente ale sărbătorii (cum ar fi rugăciunea din apartamentele regale sau cumpărarea cadourilor pentru familie şi colaboratori), toate au fost puse la punct şi înrădăcinate în tradiţie de meticulosul Carol I, un om destinat să fie rege al unei ţări în formare.

În noaptea de Anul Nou, Reginei Elisabeta îi plăcea să iasă la un concert de muzică clasică ori la o piesă de teatru. Regele Carol, mai singuratic, prefera să rămână acasă. Seara de 31 decembrie îl găsea pe Suveran scriind scrisori. În anul 1882, Regele a scris în noaptea de Anul Nou 25 de scrisori Suveranilor europeni, punând stiloul pe masă doar la ora 23.30.

Pe 31 decembrie 1892, Carol I scria Reginei Victoria a Marii Britanii: "Privesc cu recunoştinţă spre anul care a trecut şi în care am avut un succes atât de mare şi vreau să vă asigur personal de respectul şi consideraţia mea, pe care vi le pun la picioare. S-a împlinit dorinţa mea cea mai arzătoare, ca pe una dintre nepoatele voastre să le văd strâns legată de ţara şi familia mea. Din adâncul inimii vă sunt recunoscător pentru acest lucru, la fel şi pentru nenumăratele dovezi ale bunăvoinţei voastre. Implor Cerul să vă binecuvânteze mereu pe voi, iar dinastia voastră să domnească de-a pururi. Acum vă urez un an nou şi fără griji, aşa cum şi pentru noi a început atât de fericit. Cu aceste urări vă sărut mâinile cu respect şi vă rog să-mi acordaţi şi mai departe gândurile voastre prieteneşti. Carol I."

Carol I vorbea adesea, în scrierile lui, despre marele bal de Anul Nou, de obicei ţinut în seara de 1 ianuarie. Ţinut an după an, evenimentul a cuprins tot mai multe personalităţi. În 1882, la 16 ani de la urcarea lui Carol I pe Tronul României, balul regal de Anul Nou necesita trimiterea a 2.500 de invitaţii şi includea 260 de ofiţeri, convocaţi la Palat de suveran. La marele bal erau, de asemenea, chemate principalele personalităţi politice ale vremii. În numai zece ani (1872-1882), spune Suveranul în scrierile lui, societatea bucureşteană se dublase. Aşa se face că, pe 1 ianuarie 1895, Palatul găzduia o petrecere cu 2.000 de persoane.

Vremea Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria

Regele Ferdinand şi Regina Maria au avut o casă plină de copii. Căsătoriţi de foarte tineri (la 27 şi, respectiv, 17 ani), ei au sărbătorit Anul Nou cu viaţă, veselie, daruri şi căldură familială. Întreaga lor domnie a fost una a continuităţii dinastice şi a tradiţiei. După cumplitele greutăţi ale Primului Război Mondial şi perioada ce a urmat conflagraţiei, România a trăit o epocă de împliniri, în care au fost culese roadele “construcţiei” minuţioase şi vizionare, de jumătate de secol” a lui Carol şi a Elisabetei.

Sărbătoarea Anului Nou în vremea Regelui Ferdinand I se aşeza pe o tradiţie împământenită de cinci decenii de dinastie.

"Fiecare om de la Curte, începând de la cel mai mic şi până la cel mai înalt demnitar primea un cadou", povestea în cartea sa Eugeniu Arthur Buhman. "Şeful bucătar şi patiserul îşi adunau şi pregăteau din vreme toate bunătăţile. Ferdinand şi Maria vizitau cu zile înainte prăvăliile din Calea Victoriei pentru a cumpăra cadouri de distribuit. Preferaţi erau bijutierul Resch din Calea Victoriei şi magazinul O.H. Müller din Pasagiul Român. Şi la Palatul Regal se distribuiau cadouri de Anul Nou, dar numai personalului superior şi fără festivitatea pomului."