Armand Assante, povestea unui ”italian bad boy”

Rolurile de gangsteri şi capi de mafie au fost parcă inventate pentru starul de 67 ani, prezent anul acesta la TIFF. În spatele acestei imagini, Assante are aceeaşi dârzenie a personajelor, chiar dacă a pierdut câteva dureroase lupte...

Am o viaţă foarte liniştită, deşi sunt un newyorkez greu de ucis“, spu­ne în glumă actorul care a reve­nit în România pe 4 iunie, la TIFF, pentru premiera mondială a pe­liculei fantasy horror filmată în România, The Wanderers, în regia lui Dragoş Buliga. Cu patru nominalizări la Globul de Aur şi un premiu pentru întreaga activitate artistică oferit de West­chester Film Festival în 2007, Assante are o relaţie specială cu România începută cu mult timp în urmă. Şi consolidată acum zece ani, când faimosul actor a fost capul de afiş al producţiei California Dreamin’ (Nesfârşit), a lui Cristian Nemescu. De atunci, a re­venit în ţara noastră de câteva ori. Până când cinefilii de la Cluj au ajuns să-l asemene cu… emblema ora­şului, Florin Piersic, fiindcă anul acesta, Assante şi-a făcut apariţia la TIFF în variantă blondă… „Îmi place ţara voastră din foarte multe motive, în special dato­rită generozităţii oamenilor de aici. Cunosc România de prin anii 2000, când am fost invitat atunci la un concurs de frumuseţe. De atunci încerc să conving oamenii să vină în România şi să investească în in­dustria cinematografică de aici. România este o ţară complexă, seamănă cu Italia. Temperamentul şi in­telectul românilor se aseamănă cu ale italienilor. Am găsit unele scrieri ale românilor foarte interesante, în special pe Cioran, care m-a uimit cu modul în care funcţiona mintea lui. Din punct de vedere istoric şi politic nu cunosc foarte multe despre România, dar uneori anii mulţi de asuprire le dau oamenilor o anu­me măreţie. Chiar şi Cristi Nemescu vorbea despre asta sub diferite forme“, a spus Assante la TIFF. Şi adevărul este că urmărindu-i interviurile, Assante menţionează de câte ori are ocazia România.

Cu peste 80 de filme pentru marele ecran şi pro­ducţii de televiziune, actorul a obţinut primul rol im­portant în filmul regizat de Sylvester Stallone, Para­dise Alley, din 1978. „Eram în L.A. pe atunci. Aveam un rolişor într-un episod din serialul la modă în acele vremuri Kojack. Era chiar primul meu rol la Hollywo­od. Norocul a făcut să dau peste Sly pe la filmări, iar el m-a invitat la o discuţie. Mi-a spus că face un film şi că i-ar plăcea să interpretez un personaj din el. Boom! Dintr-odată. Pentru mine a fost o intrare ex­traordinară în această industrie şi un rol fabulos. Sly a ştiut să aibă grijă de mine. N-am uitat asta nicio­dată. El e un om unic în acest business. Când ajungi să-l cunoşti, îţi dai seama ce talentat e. E un tip cata­logat greşit de mulţi.“

Au urmat Little Darlings şi mai ales Private Benjamin, amândouă din 1980, când Armand a făcut cu adevărat un pas în faţă ca un adevărat sex simbol. Cu rolul ginecologului francez care o cucereşte pe Goldie Hawn în Private Benja­min, Armand i-a făcut pe toţi producătorii de la Hollywood să se întrebe: „Cine este acest francez atât de sexy? Un posibil moştenitor al tronului lui Alain Delon!“. Doar că Armand nu-şi dorea acel tron. Şi nici nu prea era francez, în ciuda numelui său mic cu parfum de playboy parizian.

La TIFF

Născut în New York pe 4 octombrie 1949, a fost crescut în Cornwall, de mama Katharine Healy, poetă şi profesoară de muzică cu rădăcini irlan­deze, şi tatăl Armand Anthony Assante Sr., pictor născut la Roma. Cu un asemenea mediu artistic, Assante s-a îndrăgostit încă din copilărie de tea­tru şi muzică. La 17 ani intra deja la American Academy of Dramatic Arts, iar în 1969 primea

Premiul Jehlinger pentru cel mai bun actor, petrecând ani buni în teatru până la debutul în film. „Am o soră mai mare şi una mai mică. Cea mare a fost actriţă şi cântăreaţă. Iar eu am fost introdus în lumea teatrului încă de la vârsta de 4 ani“, povesteşte Assante. „Am fost cucerit de magia teatrului când părin­ţii mei m-au dus să văd spectacolul Peter Pan. Au continuat să mă ducă la musicaluri toată copilăria mea. M-am angajat în teatru de la 16 ani. Şi am muncit în acest domeniu aproape un deceniu până să pun piciorul pe un platou de filmare. Am lucrat aproape în fiecare teatru de pe Coasta de Est. Am fost norocos. Întotdeauna am fost genul de ac­tor căruia îi plac călătoriile şi explorările. Şi asta fiindcă actoria n-a fost niciodată o artă accesibilă pentru mine. Tot timpul am simţit nevoia să mă pregătesc, să studiez, să mă perfecţionez. Niciodată n-a fost de ajuns. Mai uşoară era muzica pentru mine. Băteam la tobe ca un profesionist în copi­lărie. Dar actoria nici acum nu e un proces uşor pentru mine…“

Cu Dyan Cannon

În ciuda modestiei sale, vocea lui incon­fundabilă şi trăsăturile exotice, cu accente rigide, l-au condus spre roluri cu care se identifică şi acum în memoria publicului. În 1987, l-a jucat pe Napoleon Bonaparte, alături de Jacqueline Kennedy. Iar în 1992 făcea o pereche incendiară cu Antonio Banderas în The Mambo Kings. În acelaşi an, l-a interpretat pe boss-ul mafia Carol D’Allesandro, în pelicula cu Jack Nicholson Hoffa. Era doar un personaj pregătitor pen­tru marele gangster John Gotti, din filmul omonim de televiziune, care i-a adus un Premiu Emmy în 1996. „Am studiat orice in­formaţie pe care am găsit-o despre Gotti“, spune Assante. „Am fost chiar la avocatul lui Gotti, Bruce Cutler. Patru dintre tipii care apar în film erau eliberaţi condiţionat, deci era destul de periculos să dezbatem cu­lisele mafiei. A fost genul acela de rol care îţi apare rar în viaţă. M-am îngrăşat 22 de kilo­grame pentru Gotti. Am stat de vorbă cu tipi care crescuseră cu el în Howard Beach şi cu alţii care l-au cunoscut. Doar la Gotti personal n-am ajuns. Dar i-am studiat înregistrările şi mai ales vocea“, povesteşte actorul.

Karen Assante

În ciuda amprentei de bad boy italian cu care s-a ales în urma look-ului, a numelui, dar şi a rolurilor de acest gen, Armand a dus mereu o viaţă discretă. O discreţie în nume­le căreia a şi părăsit L.A.-ul pentru New York. „Întotdeauna Los Angeles-ul mi s-a părut o aglomeraţie de informaţie obositoare, din care 95% sunt lucruri false. E uşor pentru oamenii din industriile creative să devină de­pendenţi de acel flow de informaţie. Dar aşa ajungi să uiţi, de fapt, ce-ţi place cu adevă­rat şi devii dependent de gusturile altora. Îţi pierzi personalitatea. Cel mai dificil lucru în L.A. este să-ţi păstrezi propria personalitate, fiindcă e al naibii de uşor acolo să aluneci în ceea ce e popular, marketizabil şi cool“, şi-a explicat el alegerea de-a pleca din Oraşul Păcatelor, preferând Orange County, New York, unde şi-a înfiinţat ferma de cai Camp-bell Hall. Mai mult, actorul a preferat şi să stea departe de bârfe şi paparazzi, mai ales atunci când viaţa lui a trecut prin momente grele. După o iubire de doi ani cu fosta so­ţie a lui Cary Grant, Dyan Cannon, a urmat o aventură cu actriţa Gloria Gifford. Marea iu­bire a venit doi ani mai târziu, în 1980 – Ka­ren McArn, cea cu care a şi ajuns în faţa al­tarului în 1982. După 12 ani, cei doi se duelau la tribunal. Din această căsnicie au rezultat două fiice, Anya şi Alesandra, cărora Armand spune că încearcă să le fie un tată cât se poate de bun. „Mi-am luat fiicele cu mine peste tot în lume. Au călătorit adesea cu mine. Le învoiam de la şcoală, pentru a menţine apropiată relaţia cu ele. Iar când sunt acasă, sunt un tată cât se poate de dedicat“, a povestit el.

Aici a locuit pe vremuri Assante

Opţiunile artistice pe care şi le-a susţi­nut cu încăpăţânare departe de Los Angeles n-au fost, însă, neapărat prolifice financiar. „Am încetat de mult să mai curtez Hollywoo­dul. Nu sunt înnebunit să joc în blockbusterele hollywoodiene. Niciodată nu m-am simţit bine în genul ăsta de filme.“ Aşa se face că în 2011, starul a fost nevoit să-şi declare falimentul, în urma unor datorii jenante pentru statutul său: 12.138 de dolari faţă de Screen Actors Guild şi 36.574 de dolari faţă de Fisc. În plus, în condiţi­ile de faliment, Assante a trebuit să declanşeze o luptă pe viaţă şi pe moarte, întinsă pe trei ani, pentru a-şi salva ferma de cai. Avocatul lui susţine că Assante a fost victima unei fraude. Chiar în 2005, pe când filma în România, unul dintre consultanţii săi financiari a deschis în numele lui o ipotecă pe 30 de ani, de 1,5 mili­oane de dolari, la banca Eastern Savings, cu o dobândă de 10%, dublă faţă de media naţională a dobânzii în SUA. Mai mult, avocatul lui spu­ne că banca s-a folosit de metode frauduloase pentru a mări dobânda, dorind, de fapt, să pună mâna pe ferma întinsă pe 650 de metri pătraţi, în valoare de 3,5 milioane de dolari. Finalmen­te, după o bătălie legală care l-a epuizat psihic, Assante a pierdut ferma pe care o construise împreună cu tatăl său, cu gândul de-a o lăsa moştenire fetelor lui, Anya şi Alessandra. După eşecul mariajului, acesta a fost cel de-al doilea mare eşec al vieţii sale…

Giselle Oliveira

Dar greutăţile financiare şi dezamăgirile nu s-au oprit aici. În 2012, fosta lui soţie îl dădea în judecată, pe motiv că starul îi dato­ra 1,8 milioane de dolari din pensia alimen­tară neplătită. Şi asta fiindcă în urma divor­ţului finalizat în 1997, i se cerea să-i vireze lui Karen lunar suma de 15.000 de dolari până când aceasta va împlini vârsta de… 59 de ani şi jumătate. Ciudată alegere a vârstei, însă cert este că Armand nu prea făcuse vira­mentele necesare. Şi mai stânjenitor pentru actor a fost când peste toate aceste neca­zuri, încercarea lui de a-şi reface viaţa s-a dovedit a fi un nou eşec, fiindcă se îndrăgos­tise de… o escroacă. În nefericitul an 2012, în mijlocul proceselor, Assante şi-a găsit alina­rea în braţele focosului model brazilian de 32 de ani Giselle Oliveira. Doi ani mai târziu, blonda latino ajungea la Curtea Supremă de Justiţie din Mahattan pentru cel mai ruşinos proces: era acuzată că furase din celebrul magazin Saks de pe Fith Avenue, scoţând antifurtul mai multor mărfuri în valoare de 10.000 de dolari. Mai mult, Oliveira reuşise să sustragă ilegal şi 40.000 din contul lui Josh Brolin, un alt nume cunoscut despre care nu ştim cum a aterizat în această po­veste. Dar care a făcut cu atât mai dezolant tabloul cuplului Assante-Oliveira. Un cuplu care, evident, n-avea cum să reziste unui asemenea scandal.

Crunt de dezamăgit, Armand s-a retras în muncă – terapie, dar şi soluţie pentru a-şi re­face finanţele grav afectate. Aşa se face că ac­torul se află cu siguranţă printre recordmenii acestui an ca număr de proiecte: nu mai puţin de 15 filme în 2017. Printre acestea comedia The Elephant Ride, în care o să apară alături de Seal, Escort Service, cu Rebecca de Mornay, Acre Beyond the Rye şi Minkow, ambele alături de James Caan. O listă solicitantă pentru un actor de 67 de ani. Dar Armand ştie să fenteze vârsta. „Am cel mai cool job din lume. Ce alt job te mai lasă să păcătuieşti, ştiind că vei fi iertat pentru asta?“, spune el glumind.