News

Au vândut-o!!!

Ţara aceasta demitizează ipostaze pe care altminteri n-ai putea să le priveşti decât cu consideraţie. De la cea de preşedinte până la cea de jurnalist. Pe rând au fost îmbrăcate de oameni despre care nu înţelegi care-i treaba cu ei acolo. Acum am compromis şi postura de părinte. Mai mare decât drama Mădălinei din timpul vieţii văd că devine cea de după. Ăştia s-au împărţit pe tabere. Tabăra “soţul” şi tabăra “părinţii”. În discursuri, fiecare dintre ele a explicat într-un fel sau altul cum cealaltă a “sinucis-o” pe Mădălina. Senzaţia era de balamuc. Oricum povestea era inevitabilă. Nu sunt convins că nu s-a discutat problema şi în cadrul rubricii meteo. Într-un deznodământ neaşteptat, taberele s-au împăcat şi aveam senzaţia că rezolvarăm cazul.

Până săptămâna trecută, când m-a lăsat fără replică tatăl Mădălinei Manole, ca-n bancul cu aşa ceva nu există. Făcea promo emisiunii Simonei Gherghe. Că numai acolo îi putem urmări. Că vor face declaraţii incendiare. Şi treaba asta te lasă cumva prostit. Adică un om intrigat de felul în care fiica lui a murit găseşte totuşi resurse să înregistreze un promo mic. Un fel de teaser aşa. Şi aici mai vine o problemă. Ce s-a întâmplat de când rezolvarăm cazul şi se împăcară până acum, când văd că o luăm de la capăt?! Păi teoretic ştiu sigur. Practic, o spun ca ipoteză de lucru. Au luat părinţii nişte bani de la emisiunea “Acces Direct”. Aşa cum a procedat şi Pro TV-ul cu transsexualul acela, care s-a dovedit a fi mult mai puţin interesant decât părea. Pentru că revenirea lui Măruţă a făcut un rating mai mic decât debutul Simonei Gherghe. Acestor părinţi siniştri li s-a părut că nu va părea nimic dubios. Că oamenii sunt suficient de proşti încât să nu înţeleagă despre ce e vorba. Au semnat contract de confidenţialitate cu Antena 1. Ce sinistru!

Şi în final, dincolo de simpatia şi crezul că Simona Gherghe are tendinţa să fie una dintre prezentatoarele interesante ale ţării, dincolo de asta stă totuşi o declaraţie a ei, după ce a murit Mădălina. Am citit-o în ziarul Ring. „Eu ştiu că răul atrage, dar unde e decenţa?! Pe mine, vestea morţii Mădălinei m-a şocat, dar ce a urmat m-a traumatizat. O să am nevoie de zile bune, poate săptămâni, ca să mă vindec sufleteşte... Să pot să dorm liniştită. Să nu-mi mai revină obsesiv, în minte, imaginea morţii şi a grotescului”.

Comentarii

Articole asemănătoare

News

Sânii de la Clejani

Caut entuziast limitele caraghioslâcului. Ca preocupare a omului timpului acesta. Mă uitam acum câteva zile la Happy Hour. Că la ce să te uiţi la ora aia? Şi cum mă uitam eu

News

Cum devenim un popor imbecil

Am să mai fiu o dată sincer. Am uneori senzaţia de vânzător de nimicuri. O recunosc. Pare că iau uneori nimicul prea în serios. Rar. Dar am senzaţia asta. Rar, pentru că nu e aşa. Nu e aşa pentru că a te ocupa de celebrităţi doar pare un demers frivol.

News

Cum au ajuns celebre astea?

Am fost dintr-o curiozitate, mai demult, într-o şedinţă de sumar a unui tabloid. La un moment dat, vine rândul celui care se ocupă de monden.

News

Lecţie de logică pentru Mihai Bendeac!

Aşa m-am săturat de toţi ciumpalacii care aderă stupid la senzaţia că deschiderea la minte începe cu deschiderea la şliţ.

News

Asediul rromilor la televizor

Şi totuşi, nimic nu s-a comparat cu ce am văzut ieri pe Acasă TV. Deci aşa ceva... Oamenii ăştia şi-au pierdut de mult controlul şi logica. A fost o nuntă de rromi în cartierul Dămăroaia. Esenţială cumva. Cred că cei de la Acasă au câştigat după negocieri grele drepturile de transmisie în exclusivitate. Cei implicaţi nu erau nici celebri. Nici ieşiţi din comun de bogaţi. Nimic altceva decât o nuntă ţigănească, unde s-a blocat o stradă, a fost prezentă o vrăjitoare celebră şi a cântat Salam. În demersul meu de a-mi explica logica în care funcţionează aceşti oameni de la televiziuni iau în calcul şi că ăştia plătesc să apară. O iau recapitulativ cu câteva porţiuni din spectaculosul reportaj căruia una din primele cinci televiziuni ale ţării i-a alocat un spaţiu de peste 10 minute.

News

Cum ar fi să nu vă mai bateţi joc de români?

Am obiceiul să cred că românii, chiar şi-n numărul lor mare, nu sunt imbecili. Dar în ritmul acesta devin. Dacă întruna ţi se spune că eşti, băi, până la urmă ajungi! Îmi povesteau oameni care au fost ieri la meciul cu Franţa. Domne, ce public civilizat. Cam de câte argumente e nevoie pentru a reuşi în final să tragi o concluzie banală?

News

A suporta sau nu prostia

Am scris ieri un editorial în care explicam faptul că talentul e relativ. În relaţie cu toată ţara, câştigătorul e doar un băiat simpatic. Dacă-l compar cu Puya sau cu cei de la Paraziţii, pare ridicol.

News

Să vă fie ruşine!

Am dificultăţi importante în a-i mai suporta pe cei care îşi pun neputinţa pe seama publicului. Sunt repetitiv în ideea asta ca să ţin ritmul cu ei. Cum sesizează câte unul mizeria pe care o adună în jurul lui, cum povesteşte spontan că dă publicului ce vrea. Băi, au ajuns oamenii să se disculpe jenaţi că m-au văzut la televizor. Că nu

News

Deci, ce vrea publicul?!

Că oamenii se uită. Dăm publicului ce vrea. E una dintre teoriile tâmpe pe care le suport cu mari dificultăţi. Marile succese au fost cele care au surprins, nu cele care au venit că la asta ştia mulţimea să aplaude. Publicul nu ştia că vrea Coca-Cola până n-a apărut. Dincolo de asta, e o tâmpenie să explici că publicul le