News

Aventurile Marinei Almăşan şi ale lui Victor Socaciu

Acest superb cuplu trebuie promovat mai mult. Trebuie lăsat să se exprime mai des. S-a construit un tip de competiţie a tâmpeniilor între ei. Marina Almăşan a lovit spectaculos de 2 ori consecutiv. O dată cu Eurovisionul. Nici n-am ştiut când au făcut preselecţia. Am ocazia acum s-o felicit, pentru că este un concurs care construieşte în fiecare an o singură întrebare importantă: de ce mă înnebunesc ăştia cu imbecilitatea asta? Marina Almăşan a rezolvat treaba. Habar n-am când l-au ales pe ăla. A început să conteze abia când şi-a exercitat postura câştigătorului. Când a început să agaţe gagici ca reprezentant la Eurovision.

Marina Almăşan a continuat să reuşească să ascundă această competiţie. A dus în spate ridicolul concursului, scutindu-ne de banalităţile din jurul acestei participări stupide. Am încheiat-o pe locul 17. Ne-am ascuns perfect. Bine, apoi au început obligatoriile lamentaţii. Că nu s-a pus lumina nu ştiu cum. Nu de alta, dar să se ştie că s-a terminat concursul. Obligatoria concluzie de final că am fost sabotaţi. Că suntem o ţară mică. După care încep ochii daţi peste cap că dacă am fi câştigat, unde organizam. Că suntem incompetenţi şi nu ştiu ce. A câştigat înţeleg o ţară puternică şi serioasă. Cum era de aşteptat. A câştigat Azerbaidjanul.

A doua lovitură de imagine aplicată în competiţia cu soţul ei a fost cea în care a promovat-o puţin pe Elena Udrea într-o emisiune pe bani publici. Reuşita aici e importantă. A înţeles ce era evident. Că doamna e nu doar mai importantă decât turismul, ci e turismul însuşi. A fost o emisiune spectaculoasă, amendată ironic de oamenii de la CNA. Au amendat-o, că altfel n-am fi ştiut vreodată că s-a petrecut. Pentru că Marina Almăşan face totul într-o decentă linişte a absenţei ratingului. Soţul ei, celebrul Victor Socaciu, n-a mai rezistat. A venit năprasnic cu deja clasica lovitură. Că să traducem toate filmele. Să le dublăm. Cam ca pe vremea lui Ceauşescu. Eventual tot cu Irina Nistor. Bine, ăia de la Hollywood sunt nişte tâmpiţi când înţeleg importanţa vocii. Când plătesc milioane de euro ca actori mari să dubleze personaje de desene animate. Când stabilesc că o mare parte din prezenţa actorului o reprezintă vocea. Băi, da eu cred că trebuie mers mai departe! Hai s-o traducem şi pe Madonna! Muzica de ce nu se traduce? Hai să-l traducem şi pe Michael Jackson. Şi aş propune să facă treaba asta chiar el. Să-l traducă Victor Socaciu pe Michael Jackson. Mă înţelegeţi acum de ce îmi doresc ca acest cuplu să fie mai prezent? E de un umor nebun.