Bai Ling: ”Richard Gere mă invită şi acum la cină!“

Actriţa asiatică mi-a vorbit în interviul prilejuit de vizita sa în România despre fascinanta ei viaţă şi aventura pe tărâm hollywoodian, unde Richard Gere a ajutat-o să-şi învingă cele mai mari emoţii

Actriţa asiatică mi-a vorbit în interviul prilejuit de vizita sa în România despre fascinanta ei viaţă şi aventura pe tărâm hollywoodian, unde Richard Gere a ajutat-o să-şi învingă cele mai mari emoţii.

Erau primele emoţii: cele date de cel dintâi rol principal feminin, în pelicula Red Corner. Interesant este că acel film, cu o imagine extrem de critică la adresa sistemului politic din China, a făcut ca Bai Ling să-şi piardă cetăţe­nia chineză. Totul pentru ca opt ani mai târziu să câş­tige Oscarul chinezesc pentru prestaţia ei extraordinară din Dumplings, un horror despre un secret negândit al frumuseţii. Este doar unul dintre paradoxurile unei fe­mei care la 14 ani se înrola în armata roşie a ţării natale, pentru ca la 25 de ani să plece în America, iar ani mai târziu, după ce gustase succesul hollywoodian, să recu­noască faptul că fusese abuzată în adolescenţă de către anumiţi generali. „Eu sunt sinceră cu presa, altfel n-aş şti ce să spun“, mărturiseşte cu o seninătate dictată parcă de semnificaţia numelui ei... Bai Ling e exact aşa cum o cheamă: un copil şi o femeie cu un spirit „wild“, în acelaşi timp („Bai simbolizează albul, puritatea, inocenţa, iar fe­lul cum se scrie Ling în alfabetul chinezesc arată ca o sce­nă din Macbeth, ca cele trei vrăjitoare care fierb buruieni în furtună“ ). O actriţă pe cât de talentată, pe atât de con­troversată pentru alegerile ei riscante pe covorul roşu. Ai văzut-o în The Crow, Ana şi Regele, Wild Wild West ori Star Wars: Episode 3, alături de nume mari ale filmului mondial. La Bucureşti, Bai Ling a fost invitata specială a Galei Superkombat, dar şi a Prinţului Paul de România şi a Prinţesei Lia, la reşedinţa cărora am întâlnit-o în cadrul unei plăcute serate.

Care este cea mai interesantă amintire pe care le-ai spune-o prietenelor despre România?

Bai Ling Sunt atât de multe amintiri frumoase, deşi vizita mea aici a durat doar o săptămână. Îmi place camera asta foarte mult, mă face să mă simt foarte confortabil şi ştiu că e un loc special (n.r. biroul de la etajul casei Prinţu­lui Paul şi a Prinţesei Lia). Nu cunosc foarte multe despre istoria voastră, dar nu ştiu de ce mă simt legată de aceste locuri şi de Europa, în general! Eu am al şaselea simţ foarte dezvoltat, aşa am fost dintotdeauna...

Ai văzut vreun film românesc?

Nu, dar chiar aş fi vrut să văd, însă industria româ­nească de film nu este atât de productivă. Sper ca de acum să fie, pentru că aveţi o cultură foarte bogată, cu oameni dinamici şi multe poveşti de spus.

Citeam că tu nu te pregăteşti niciodată în sensul clasic pentru un rol, cu documentare, ci laşi rolul să te pătrundă şi tu să pătrunzi rolul. Totuşi, nu e riscant aşa? Nu ţi-a pus niciun rol probleme până acum?

Da, am avut câteva roluri grele, precum cel din pelicula

, şi asta mai ales fiindcă nu ştiam să vorbesc en­gleza. Jucam rolul unui avocat şi aveam replici grele...

Cum s-a purtat atunci cu tine Richard Gere, partenerul tău din

?

Ah, a fost minunat, atât de bun, generos, atent. Ma­rii actori nici nu trebuie să fie tot timpul pe platouri. Ei sunt starurile, pot să apară doar atunci când au scenele lor de filmat. Dar el a fost tot timpul alături de mine. Îmi amintesc când a trebuit să fac un interviu în turneul de promovare, iar eu tot nu stăpâneam engleza, eram teri­fiată. Şi el mi-a spus: „Bai Ling, încetează! Tu eşti vedeta feminină a peliculei! Ei vin la tine, tu îi vei domina! De ce eşti aşa stresată?!“. Când interpretez un rol sunt foarte încrezătoare în forţele proprii, dar când redevin eu în­sămi şi mă aflu în locuri a căror cultură n-o cunosc foarte bine, iar engleza mea nu e foarte reuşită, atunci am emoţii. Dar Richard m-a încurajat mereu.

Chiar şi acum, de câte ori vine în L.A., mă invită la cină şi în fiecare an. de Crăciun, îmi trimite felicitare. Mereu mă impresionează şi mă gândesc ce prieten drag! Am fost atât de norocoasă să-l întâlnesc la primul meu rol princi­pal, pentru ca să mă simt în siguranţă... Un alt rol dificil a fost cel din

, filmat în Shanghai, care mi-a adus Oscarul chinezesc...

Talentul ţi-a fost recunoscut până acum. Dar, la un moment dat, ai spus într-un interviu că te simţi o victimă a maşinăriei hollywoodiene de staruri pop. De ce? Regreţi vreo alegere legată de imaginea ta?

Când am făcut afirmaţia, presa scria foarte urât despre mine. Şi asta nu înţeleg: dacă îndrăzniţi să mă terfeliţi, atunci îndrăzniţi şi să mă sărbătoriţi! Despre implicarea mea în activităţi caritabile de ce nu scrieţi? Despre cum i-am ajutat pe copiii bolnavi de cancer... Ori despre expe­rienţa mea în Irak. Alte vedete s-au dus acolo cu presa, eu m-am dus fără. Am semnat un contract în care se spunea că dacă mor sau mă aleg cu un handicap e în totalitate res­ponsabilitatea mea. Am plecat din Irak foarte impresiona­tă, iar cei de acolo aveau ochii în lacrimi la despărţire.

Te-a ajutat cumva experienţa din armata roşie? Ştiu că a fost traumatizantă, dar mă gândesc că te-a şi disciplinat.

Pentru mine, contează ziua de azi, ieri nu mai există şi mâine e departe. Aşa că am lăsat în urmă ce-a fost, dar da, cred că am un suflet curajos şi curios, însetat de noi expe­rienţe. Cum ziceam, însă, presa a preferat să scoată în evi­denţă latura mea „wild“, fata care a păşit pe covorul roşu şi i s-a văzut un sfârc. Eu nici nu mi-am dat seama de asta. A doua zi, poza cu sfârcul meu era în toate ziarele. Dar când mă îmbrac elegant şi sobru, nu apar nicăieri. De ce? E ne­drept. În plus, atunci când am făcut afirmaţia cu sistemul hollywoodian treceam printr-o perioadă grea şi beam des­tul de mult... Acum sunt mai fericită fiindcă am social media de partea mea, e un mijloc prin care am reuşit să salvez şi vieţi. Ca de exemplu acest britanic, fost CEO, foarte afectat de criză, care voia să se sinucidă. Dar a început să citească oficialbailing.com şi şi-a schimbat starea de spirit.

Ce proiecte ai în pregătire?

Am terminat de filmat The Key (alături de David Arquette), bazat pe un roman care a câştigat premiul No­bel, iar eu am primit rolul principal feminin, deşi era scris pentru o femeie caucaziană! Sunt foarte mândră. Iar po­vestea e mai provocatoare decât 50 Shades of Grey. Sunt norocoasă fiindcă primesc în continuare multe roluri dife­rite, cu toate că sunt asiatică...

Şi ai 48 de ani...

Nuuu, am 26 de ani. Ai încredere în mine sau în ce zice Internetul?! (râde)

Sursă foto: Getty Images