Vedete

La mulţi ani, Brigitte Bardot! Mărirea şi decăderea divei de la Saint-Tropez

La mulţi ani, Brigitte Bardot!  Mărirea şi decăderea divei de la Saint-Tropez

Astăzi, 28 septembrie, legendara actriţă franceză împlineşte 81 de ani! Prilej pentru noi s-o descoperim, în rândurile de mai jos, pe femeia din spatele sex simbolului!

B B e un uriaş paradox. Simone de Beauvoir a descris-o ca pe „locomotiva istoriei femeilor“. Azi, însă, Brigitte susţine că urăşte feminismul şi că în cariera ei a făcut mai degrabă ceea ce i s-a spus, decât ce şi-a dorit, că n-a fost ea însăşi atunci, că n-a dorit niciodată să scandalizeze. Succesul ei s-a datorat unei imagini de femeie în control, total opuse victimei sexy reprezentate de Marilyn Monroe. BB spune, însă, că amândouă au fost victimele propriei imagini, în care au fost încarcerate. A fost cea dintâi faţă a lui Marianne, simbolul Republicii Franceze, de care conaţionalii săi îşi amintesc de fiecare 14 iulie. BB spune, însă, că şi-a datorat cariera mai degrabă americanilor decât francezilor, fi­indcă în 1956, pelicula Şi Dumnezeu a creat femeia n-a avut aşa ră­sunet în Franţa, ci mai degrabă peste Ocean. Dar nimic din ceea ce declară acum doamna de 81 de ani, cu râuri săpate adânc pe chip asemenea iubirilor trecute, nu poate distruge mitul BB. La fel cum nici imaginea complet deglamourizată pe care a adoptat-o la bătrâ­neţe nu a avut vreun efect asupra statutului de zeiţă a lui Brigitte din anii ’50-’70.

Avem de-a face cu două BB: una creată pentru public şi una pen­tru sine şi pentru animalele cărora a ales să-şi dedice toate eforturi­le în a doua parte a vieţii. Azi, retrasă la reşedinţa ei boemă din afa­ra Saint-Tropezului, La Madrague, Bardot se deplasează foarte greu din cauza artritei. Are nevoie de cârje. Picioarele acelea sculptate în anii de balet nu o mai ajută, dar mintea e la fel de sclipitoare. E vege­tariană convinsă tocmai de dragul animalelor cu care s-a înconjurat – grădina casei e un întreg cimitir al prietenilor ei necuvântători pe care i-a pierdut de-a lungul timpului. Iar soţul ei, Bernard d’Ormale, fostul consilier al lui Marie Le Pen, e la fel de vegetarian. Nici nu s-ar fi putut altfel. BB e tranşantă pe acest subiect cu oricine ar vor­bi: „Şi prietenii mei sunt vegetarieni. Sper că şi tu eşti. Să mănânci carnea animalelor e asemenea canibalismului!“, decretează ea.

Nu s-a născut, însă, într-o casă cu animale de companie. „N-am avut nici măcar un căţeluş în copilărie, pentru că era război, iar viaţa în Pa­ris era foarte dificilă. Aceea a fost o perioadă care m-a marcat pentru totdeauna. Nu suport nici acum tunetele sau zgomotul focurilor de artificii fiindcă îmi amintesc de bombardamente.“ Venită pe lume pe 28 septembrie 1934, Brigitte Anne-Marie Bardot a făcut, însă, parte dintr-o familie de clasă mijlocie cu suficiente resurse financiare. Ta­tăl ei, Louis Bardot, era inginer şi avea o afacere cu Bardot Seniorul.

brigitte_bardot_2

Iar cu toţii petreceau adesea weekendurile la casa lor de vacanţă de la Louveciennes, iarna în Alpii francezi, iar vara, la Saint Tropez. Astfel că micuţa Bri, cum îi spuneau părinţii, a putut urma trei zile pe săptă­mână o şcoală privată, dedicându-şi restul timpului lecţiilor de balet la studioul de dans al lui Madame Bourget, alături de sora ei mai mică, Marie-Jeanne. Dar în vreme ce Marie-Jeanne se chinuia să le facă pe plac părinţilor, abandonând finalmente cursurile de dans, Brigitte a fost consecventă, fiind apoi admisă în 1947 la Conservatorul din Paris, unde a studiat trei ani baletul cu coregraful rus Boris Knyazev. Ore­le de muncă asiduă îi sculptaseră frumos corpul, dându-i o ţinută şi o atitudine care au fost foarte repede remarcate, pe când avea doar 14 ani. O prietenă de-a mamei ei a invitat-o să defileze într-un show de modă, iar din acel moment, calea spre faimă i-a fost asigurată. Imedi­at a fost contactată pentru o şedinţă foto în revista Jardin des Modes, anul următor ajungând pe coperta Elle, chiar sub ochii unui tânăr Ro­ger Vadim, care, la 22 de ani, era asistentul regizorului Marc Allégret. Extaziat, Roger i-a arătat revista lui Allégret, care a şi chemat-o să dea probe pentru un rol. Iar Brigitte s-a gândit atunci, nu cu foarte mul­tă convingere, că ar putea deveni actriţă. Iar în următorii patru ani, a apărut în 17 filme - toate pelicule romantice uşoare, în care Bardot îşi folosea nurii. Vadim, în schimb, simţea că nu e pusă în valoare cum trebuie. Şi atunci a creat-o cu adevărat pe BB...

S-ar putea spune că steaua lui Brigitte s-a aprins odată cu debu­tul regizoral al lui Roger, Şi Dumnezeu a creat femeia - o peliculă în care a primit rolul principal, cel al unei tinere scandaloase într-un orăşel prea liniştit. Şi aşa a prins contur sex simbolul. Dar aceeaşi partitură, ironic, avea să i-o şi fure. BB şi Roger s-au îndrăgostit nebuneşte chiar la prima vedere. „Era ca un lup sălbatic. Mă spe­ria, dar mă atrăgea în acelaşi timp. Nu mai ştiam pe ce lume sunt când mă privea el“, scrie actriţa, care pentru regizor a intrat în con­flict cu părinţii ei şi chiar a fost la un pas de sinucidere. Sau cel puţin a mimat. Doamna Bardot nici nu voia să audă de o asemenea uniu­ne, astfel că şi-a ameninţat fata că o va trimite în Anglia, departe de el. Exasperată, Bri a vrut să-şi bage capul în cuptor, strigând că preferă să moară fără el. O scenă şocantă, care i-a convins pe soţii Bardot să-şi dea consimţământul ca cei doi să se căsătorească atunci când Bri urma să împlinească 18 ani. Aşa se face că pe 21 decembrie 1952, îndrăgostiţii şi-au unit destinele la Paris. BB ob­ţinuse ce dorise. Dar episodul cup­torului va rămâne simbolic pentru viaţa ei şi felul ei de-a iubi. Bri ardea ca o flacără şi consuma total şi pre­matur amorul - consumându-se în exces şi pe sine.

Dar, cu toate că azi spune că nu şi-a dorit să fie sex simbolul care a cucerit lumea, prin mariajul cu Vadim, paradoxal, exact la asta a consimţit. Căci fiind în acelaşi timp şi fotograf şi jurnalist, francezul a ştiut exact ce trebuie să facă pentru a-şi promova soţia în reviste şi la televizor, aproape transformând-o în cea mai fotografiată femeie a momentului înainte ca ea să fi terminat chiar primul ei film. Patru ani mai târziu, însă, când a strigat „Acţiune!“ pe platourile de la Saint Tropez ale peliculei Şi Dumnezeu a creat femeia, Roger a semnat tot­odată şi sentinţa de divorţ. Căci dintr-o sinceră pornire artistică, l-a distribuit în rolul parterului lui BB pe Jean-Louis Trintignant. Cel de care tânăra stea... s-a îndrăgostit lulea, deşi era însurat, ajungând să se sărute cu el mult după ce Vadim a strigat „Stop!“, la scena cu pricina. Ceea ce publicul şi presa a văzut, însă, ca pe o mare dramă şi o grea infidelitate, cei doi actori principali explică mult mai firesc...

„Raporturile mele cu Vadim deveniseră cele dintre un frate şi o soră. Aveam pentru el o imensă afecţiune, era rădăcina mea, cămi­nul meu, prietenul meu. Nu mai era iubitul meu, nu mai ardeam pentru el. Pentru Jean-Louis, însă, simţeam o pasiune devorantă. (...) Mă cufundam fără nicio reţinere în ochii săi, în viaţa sa, şi, îm­preună cu el, în apa albastră a Mediteranei, singurul martor al în­tâlnirilor noastre. Adio, Vadim! Jean-Louis mă voia singură, goală, naturală, simplă, sălbatică. (...) Mă învăţa dragostea totală, profun­dă! Dependenţa unei femei pentru bărbatul pe care-l iubeşte. (...) Dimineaţa soseam fericiţi pe platoul de filmare. Lui Vadim îi venea greu să ne dea indicaţii în scenele de dragoste ale filmului, iar nouă ne era şi mai greu să mimăm în faţa lui şi a întregii echipe ceea ce făceam atât de bine când eram singuri, departe, foarte departe de ceilalţi!“, scrie Bardot în memoriile sale.

De partea cealaltă, Vadim a declarat şi el, cu multă dezinvoltură: „Ştiam ce se întâmpla şi mă aşteptam la asta. Şi oricum, întotdeauna am preferat să am genul acesta de soţie, ştiind că-mi e necredin­cioasă, decât să fiu obsedat de-a poseda o femeie care mă iubea pe mine şi pe nimeni altcineva. Eu mi-am dorit mereu o femeie cu acel joie de vivre, o femeie căreia să-i placă aventura şi să fie curioa­să şi inovatoare în plan sexual“, spune Vadim, care, fără îndoială, avea o viziune mult prea modernă asupra mariajului, aşa cum au demonstrat şi confesiunile următoarei lui soţii, Jane Fonda, care a dezvăluit că îi ceruse să facă sex în grup. Din nefericire, însă, deşi Trintignant a divorţat pentru BB, iubirea lor n-a durat decât doi ani. Căci franţuzoaica a trecut fără remuşcări la următoarele ei iubiri: Gilbert Bécaud şi Sacha Distel, la rândul lor însuraţi - revenind în faţa altarului abia după ce l-a cunoscut pe partenerul ei dintr-un alt film de referinţă, Babette goes to war - Jacques Charrier. El a produs o schimbare majoră - dar şi o traumă în viaţa lui BB. Fiindcă nu doar i-a devenit al doilea soţ - cu el a făcut şi unicul ei copil, pe Nicolas, pe care recunoaşte cu tot cinismul că nu şi l-a dorit, mărturisind că nu e făcută să fie mamă.

„Când am devenit conştientă şi-am înţeles că ceea ce se mişca uşor pe mine era copilul meu, am început să urlu, rugându-mă să-l ia de acolo, îl purtasem nouă luni pline de coşmar, nu mai voiam să-l văd! Mi s-a spus că era un băiat (...) Îmi respingeam copilul! Nu sunt făcută să fiu mamă – nu sunt suficient de matură. Ştiu că e oribil să trebuiască să recunosc asta. Tot eu am nevoie de cineva care să aibă grijă de mine. Îmi pare rău că am avut acel copil“ Aceasta era realitatea din spatele titlurilor pompoase din ianuarie 1960, de ge­nul: „Cea mai frumoasă femeie din lume a născut un băieţel!“. Iar BB n-a revenit niciodată la sentimente mai bune. Deşi a iubit animalele atât de mult, o dragoste, însă, din cu totul altă categorie, susţine ea. Astfel că Bri şi Nicolas aproape că n-au păstrat legătura, băiatul fi­ind crescut de tatăl lui. Mai mult, la scurt timp după ce a născut, mă­cinată de gândul că nu-şi doreşte să fie mamă şi strivită de atenţia întregii lumi, Brigitte a avut, de data aceasta, o veritabilă tentativă de sinucidere, luând un flacon cu somnifere şi tăindu-şi venele.

brigitte_bardot_si_serge-gainsbourg

Toată această presiune este cu grijă descrisă în memoriile sale:„Prietenii mei şi cu mine eram fericiţi. Ei, pentru că ne aflam îm­preună, eu, pentru că eram liniştită. Mă scăldam. Se scăldau şi ei. Mă uscam pe mal, când am auzit o barcă îndreptându-se către noi. În starea aceea de beatitudine, n-am înţeles imediat despre ce era vorba. Un comando de paparazzi debarca, înconjurându-ne într-o secundă. Am fost călcată în picioare. Ţipam. A fost cumplit. (...) Zeci de maşini ticsite de fotografi aşteptau la uşa de la intrarea blocului. Îmi comandasem câteva peruci cu părul brunet, tuns scurt. Nemai­putând ieşi din casă, nu ajungeam nici să mă vopsesc“, povesteşte Bri, care a avut un şoc atunci când Jacques n-a lăsat-o să meargă la coafor, pălmuind-o atât de violent, încât a trântit-o la pământ, însăr­cinată fiind. Acesta fiind tabloul, divorţul survenit în 1962 a fost sin­gura soluţie. Iar când, eliberată fiind din acest mariaj, BB s-a aruncat în braţele unor noi iubiri, presa a început s-o hărţuiască şi mai tare, numind-o mamă denaturată. Îşi abandonase copilul, dar se iubea cu Warren Beatty sau cu Nino Ferrer. Nici măcar cea de-a treia ten­tativă la fericirea conjugală n-a dat roade. Cu milionarul german Gunter Sachs s-a căsătorit în Las Vegas. Totul alături de el era un show total: neamţul i-a acoperit casa din Saint Tropez cu trandafiri aruncaţi din elicopter. Dar, după ce a fost cucerită, acesta n-a făcut decât să-i arate reţeta clasică a unei căsnicii cu un om de afaceri care, de fapt, iubea cel mai mult banii, fiind adesea plecat cu afaceri.

Foto: Getty