Carla Bruni Sarkozy: Viaţa după Élysée

La Paris, în celebrul ei apartament din arondismentul al 16-lea, viaţa decur­ge normal, departe de tumultul sfe­rei politice. Eliberată de rigorile im­puse de eticheta de Primă Doamnă, cărora oricum li s-a supus forţat şi cu destul de multă stângăcie, Carla s-a reîntors la programul

La Paris, în celebrul ei apartament din arondismentul al 16-lea, viaţa decur­ge normal, departe de tumultul sfe­rei politice. Eliberată de rigorile im­puse de eticheta de Primă Doamnă, cărora oricum li s-a supus forţat şi cu destul de multă stângăcie, Carla s-a reîntors la programul ei de dinainte de această faimă covârşitoare.

Pe­trece mai mult timp scriind versuri şi cântând la pian şi la chitară, se poate bucura în voie de micile progrese ale mezinei sale, Giulia (1 an şi jumătate), care merge de-a buşilea prin casă, şi se poate ocupa mai îndeaproape de educaţia fiului ei, Aurélian (11), care i-a cedat cu greu ca­mera sa Giuliei, pentru a se muta la mansardă. E o viaţă de familie liniştită, ferită de agre­siunea presei şi mult mai benefică creşterii ce­lor doi copii. Căci, de când ea şi soţul ei, Nicolas Sarkozy, au eliberat elegantele apartamente de la Palatul Élysée, Carla nu mai este urmărită la fiece pas de paparazzi, alegerile sale vestimen­tare nu mai sunt criticate pe prima pagină, iar ieşirile sale cu fetiţa ei în parc nu mai constituie subiecte de presă.

Aşa se face că nici călătoriile sale destul de dese în Maroc, unde continuă să beneficieze de ospitalitatea regelui Mohamed al VI-lea, care le-a pus la dispoziţie încă din 2009 palatul său, nu mai stârnesc interesul tabloidelor. Doar în­tâmplător, revista „Public“ a aflat de vacanţa de 15 zile din Marrakech a Carlei, care fost înso­ţită de mama sa, Marisa, de cei doi copii ai săi, Giulia şi Aurélian, dar şi de Jean, fiul cel mic al lui Nicolas. Şi asta pentru că Bruni, proaspăt bronzată, a revenit la Paris pentru marea ei re­lansare în muzică, anunţată cu mult tam-tam încă de anul trecut. Noul ei album, intitulat „Little French Songs“, aşteaptă de trei ani să fie prezentat publicului, fiind finalizat în 2010. Dar, la acea vreme, consilierii prezidenţiali ai lui Sarkozy au considerat inoportună lansarea pe piaţă, care ar fi interferat cu activitatea preşedintelui, fiind amânată pentru 2012. Anul trecut, însă, a fost din nou reprogramată, tot din raţiuni de imagine, cuplul prezidenţial fiind angrenat în campania electorală de câştigare a unui nou mandat la Élysée.

Dar, la începutul acestei primăveri, chiar mai înainte de-a fi anunţată data lansării, pe 1 apri­lie, albumul doamnei Bruni a stârnit deja ru­moare în presa franceză, după ce jurnaliştii au decriptat, în versurile unor cântece, metafore ce-i vizează atât pe Nicolas Sarkozy („mon Ray­mond”), cât şi pe actualul preşedinte, François Hollande („pinguinul“ lipsit de bune maniere).

Şi, deşi Bruni se fereşte să confirme că-l persiflează pe actualul lider francez, supăra­rea fostei Prime Doamne e vădită, de vreme ce cântecul descrie perfect ultima vizită a ei şi-a lui Nicolas la Élysée, când Hollande a refuzat să facă oficiile de gazdă, preferând să rămână în grădină pentru fotografii: „Pinguinule, eşti sin­gur în grădina ta/ Dacă într-o zi ai să-mi apari în cale, am să te învăţ să-mi săruţi mâna“, spune Bruni în piesa „Le Pingouin“.

Aceasta, însă, e doar o palmă elegant dată actualei administraţii, căreia Bruni se vede ne­voită să-i ţină piept, mai nou, şi din cauza scan­dalului în care este implicat soţul său. Practic, tabăra lui Hollande jubilează văzându-l pe Sar­kozy adus în faţa instanţei de judecată, pentru că ar fi profitat de vulnerabilitatea Lillianei Bettencourt (90), moştenitoarea gigantului mondial de cosmetice L’Oréal, cu scopul de-a obţine finanţare pentru campania sa preziden­ţială din 2007.

Un proces pe care Bruni îl cataloghează drept „o încercare dureroasă“ pentru familia sa, în care va face „totul pentru ca adevărul să iasă la iveală“, după cum notează „Le Parisi­en“. „Este de neconceput să ne imaginăm că un bărbat ca el ar putea abuza de slăbiciunea unei femei de vârsta mamei lui“, l-a apărat Carla pe Nicolas, cu o vehemenţă fără precedent.

O poziţie justificabilă, dar uimitor de vocală pentru o persoană obişnuită să-şi reprime în public opiniile şi să rămână în umbra celebrului ei soţ. De unde deducem că, în timp ce Sarkozy pierde tot mai mult teren la capitolul imagine şi e tot mai reţinut în declaraţii, Carla de-abia prinde aripi şi e gata să strălucească din nou în lumina reflectoarelor, găsind o portiţă favorabi­lă de-a se relansa... cu cântec.