Ce spuneau What's Up şi soţia lui în urmă cu un an şi jumătate: „Este extrem de greu să trăieşti lângă un artist“

Deşi erau convinşi că sunt "două suflete dependente unul de altul", iată că povestea de iubire dintre Simina şi Marius Ivancea aka What's Up a ajuns la final.

În ianuarie 2018, îi întâlneam veseli şi nedezlipiţi unul de celălalt, aşa cum îi ştiau mai toţi din branşa lor. Era şi normal, pentru un cuplu în care unul era artist, iar celălalt impresar, o formulă ce părea că funcţionează de minune. Astăzi, la un an şi jumătate de la momentul întâlnirii noastre, aflăm cu regret că Simina (28) şi Marius Ivancea (29) au decis să pună capăt mariajului lor.

Iată însă ce spuneau despre relaţia lor în 2018, când de-abia aşteptau să aibă copii:

OK!: Câte versuri i-ai dedicat Siminei? Marius: Din toate piesele lansate de mine, în afară de cele care au tentă socială, toate sunt cu şi despre iubita mea, fie că vorbim despre ce trăim acum, fie că vorbim despre anii trecuţi, când ni s-a întâmplat şi nouă să ne despărţim, să simţim gustul dorului... Scriu piese inclusiv inspirate din acele sentimente, chiar dacă le am doar stocate în memorie.

Au mai fost la începutul relaţiei, după primele trei luni, când am avut o pauză de alte trei luni, când am simţit că nu pot ţine pasul, m-au copleşit multe lucruri într-o perioadă foarte scurtă. Este extrem de greu să trăieşti lângă un artist, iar adaptarea se face în timp şi, odată ce şi creşti alături de ei, vă educaţi reciproc. Acum, după opt ani de relaţie, pot spune că apariţia lui Marius în viaţa mea a îmbinat toate pasiunile mele şi tot ce mi-aş dori să fac vreodată. Cumva, am trăit prin el toate lucrurile astea.

Nu.

De fiecare dată m-a adus înapoi cu o piesă.

Îmi ceruse să o las în pace două săptămâni, ca să-şi limpezească gândurile. Eu n-am avut răbdare şi am tot sunat-o, am tot sunat-o, ea tot îmi respingea apelurile şi, din două săptămâni, s-au făcut trei luni. Până într-o seară, în care am primit un răspuns care nu mi-a prea plăcut şi n-am mai sunat-o. Abia apoi m-a căutat ea. A jucat şah cu pionul numit „ignoranţă“. Când ignori omul, atunci îl deranjezi cel mai tare. Şi chiar dacă m-am oprit din a o căuta, am făcut-o doar ca s-o aduc înapoi.

Nici eu n-aş fi renunţat!

Pentru că am vrut să-i ofer o nuntă frumoasă, ceea ce nu-mi permiteam nici la 22 de ani, când ne-am cunoscut noi, şi nici la 26. Dar am reuşit, într-un final la 27.

N-am vrut să ne grăbim. Oricum, sentimentele se poartă în suflet, nu în acte, iar noi suntem aşa de opt ani. Relaţia noastră este la fel, cu bune şi cu rele, dintotdeauna. Acum poate suntem poate mai indulgenţi unul cu celălalt, înainte eram mai impulsivi.

N-am fost geloasă, pentru că noi am pornit de pe poziţii egale. Supă un an de zile, a venit boom-ul. E normal să se dezechilibreze nişte lucruri, dar el a fost impecabil şi de un bun-simţ ieşit din comun! Nicio secundă nu mi-a dat vreun motiv de gelozie.

Întotdeauna m-am gândit că trebuie să mă bucur cât pot de moment, dar să nu mă culc pe-o ureche şi să muncesc în continuare, motiv pentru care nici nu m-am schimbat aşa cum credeau apropiaţii.

Dorinţa de-a avea o familie unită, de-a avea mulţi copii, care să se bucure că au nişte părinţi care au muncit foarte mult ca viitorul lor să fie poate mai bun decât l-am avut eu sau soţia mea. Cam astea sunt lucrurile la care ţin şi pe care mi le repet zilnic.

Îi apreciem foarte mult. De multe ori ne dau un exemplu şi ne învaţă că se poate şi mai mult, se poate să fii mai bun decât eşti, să laşi de la tine, să fii sufletist... Ne-au învăţat foarte multe lucruri, inclusiv cum să trecem peste hopurile vieţii, care apar la tot pasul.

Soacra m-a ţinut cu şniţele şi cu cartofi prăjiţi şi m-a învăţat să fac o grămadă de lucruri de-ale casei. Este o gospodină desăvârşită şi o femeie familistă, care m-a inspirat în direcţia asta.

Când are timp, este o foarte bună gospodină. Doar că, din fericire pentru proiectul What’s Up, nu prea are timp pentru treburile casnice. Lucrează foarte mult pentru acest proiect, pregăteşte nonstop lucruri, întâlniri... Are foarte puţin timp pentru lucruri casnice, altfel este o gospodină desăvârşită.

Probabil e vorba despre un soi de dependenţă, chit că asta înseamnă să muncim nonstop împreună, să fim unul lângă altul când mănâncăm, când dormim... E clar că suntem două suflete dependente unul de celălalt.

De când în când, mai e loc şi de surprize.

Marius mi-a făcut nişte surprize colosale, de-a lungul anilor, de exemplu, să vină cu o maşină în faţa casei sau cu inele de logodnă neaşteptate, buchete imense de flori sau cu terapie cu masaj la ora 15.00. Uneori, poate să vină cu o singură floare sau poate să cumpere, laolaltă cu alte lucruri, o ciocolăţică pe care să mi-o întindă şi să zâmbească... Adică, sunt lucruri mici care contează atât de mult!

Mă enervează că este impulsiv şi că suferă pentru orice eşec, al lui sau al celor dragi lui, într-un mod exagerat. Ar trebui să se detaşeze de unele situaţii.

Iar pe mine că, uneori, vorbeşte prea mult şi, înainte de-a evidenţia plusurile, scoate în faţă minusurile.

Se referă la muzică. În momentul în care face o piesă şi vine şi mă întreabă cum e...

Eu vin entuziasmat să-ţi prezint la ce am lucrat şi normal că e frustrant să începi cu minusurile. Nu sunt absurd, vreau să aud şi părţile rele, dar spune-mi la final, după ce-mi spui ce ţi-a plăcut din piesa mea.

Cred că, din tot ce am compus eu până acum, pe piaţă a ajuns maximum 15%. Multe piese sunt în stand-by, îşi aşteaptă timpul. La fel e şi copiii, au timpul lor când vin în viaţa fiecăruia.

Eu îmi doresc foarte mult ca anul ăsta să se întâmple!

După şapte ani am reuşit să facem nunta, acum aşteptăm şi copilul şi sper să îmbătrânim frumos şi zâmbitori.

FOTO: Sorin Stana; make-up: Laura Perian; hair-style: Mariana Rotaru/Gett’s Artistic Team; Stilist: Madena; Vestimentaţie: Adina Buzatu, Karen Millen, Aldo; Locaţie: Mulţumim showroom-ului Roche Bobois, str. General Constantin Budişteanu 28C, Bucureşti.