Christian Sabbagh – „Viaţa mea era mai complicată înainte de Iulia"

2 septembrie, 2017
DSC 1149 jpeg

Dincolo de ştiri, de misiunile periculoase şi de hainele lui army, vedeta Kanal D îşi încarcă bateriile acasă, alături de mai tânăra lui soţie şi de fiica lor de cinci luni.

image

E de 20 de ani în televiziune şi de tot atâta „în acţiune“. Acum, însă, am reuşit să-l prindem acasă, în linişte, savurând din plin viaţa de bărbat căsătorit a treia oară şi de tătic… tot pentru a treia oară la rând. Dar vorba vine linişte, căci la intervale regulate de timp tihna îi era segmentată de diverse telefoane. L-am auzit vorbind în engleză şi în franceză. Pentru cei ce nu ştiu, e nativ libanez! Adăugaţi la tot ceea ce ştiţi despre el acea doză de inconştienţă cu care se avântă în cele mai periculoase investigaţii şi veţi avea tabloul complet. Despre tihnă, dar şi despre pericol am vorbit în oaza lui verde din Bucureşti, alături de mai tânăra lui soţie, Iulia (24), în acelaşi cadru cu micuţa lor, Anais (5 luni).

OK!: Cum e să fii „tătic în acţiune“? Christian Mă simt foarte bine. Emoţia, mângâierea, glasul unui bebeluş te schimbă total.

Întotdeauna am trăit aceleaşi sentimente profunde. Acum e o diferenţă, într-adevăr. La ceilalţi doi copii, pe lângă fostele soţii mai erau şi părinţii lor, avea cine să ne ajute. Acum suntem doar noi doi, pentru că părinţii ei sunt în Spania, ai mei nu mai sunt… Şi ne-am trezit într-o seară că n-avea cine s-o ajute pe Iulia, Anais plângea şi a fost pentru prima oară când am luat în braţe un bebeluş. Eu, de obicei, nu fac asta. Pe copiii mei, până la vârsta de un an, mi-a fost frică să-i iau în braţe. Sunt atât de fragili! Şi-mi amintesc că am luat-o pe Anais în braţe, s-a liniştit, dar mi-era frică s-o pun în pat şi am chemat-o pe Iulia.

Când m-a chemat s-o aşez în pătuţ se vedea că e foarte emoţionat.

Am trecut de perioada colicilor, aşa că dormim bine. De la patru luni, nu mai avem nopţi agitate. Facem băiţa, mâncăm, spunem o poveste, la care este foarte atentă, şi pe urmă adoarme.

Mă mai prinde!

Acum, vrea nu vrea, trebuie să o prindă, mai ales la băiţă, pentru că a început să se mişte mult şi s-a mai şi îngreunat şi nu mă mai pot descurca la fel ca acum două-trei luni.

Da, avem o doamnă care vine şi ne ajută la menaj, dar de Anais ne ocupăm noi. N-aş accepta ca un străin să aibă grijă de copilul meu.

Eram încă la şcoală, ieşeam cu fetele, aveam o viaţă frumoasă în Spania.

A cochetat cu moda...

Da, până să-l cunosc pe el, după care am renunţat.

Consider că soţia mea e soţia mea şi atât, n-are nevoie să se expună astfel.

Eu am început să studiez Medicina în Spania, dar cum a venit Anais pe lume a trebuit să renunţ după primul an. Dar am de gând, când fiica mea va împlini doi ani şi va merge la creşă, să iau de la capăt facultatea.

Trebuie să-şi perfecţioneze şi limba română, că a locuit mult în Spania…

Da, am stat 17 ani acolo. Am plecat din ţară de foarte mică.

image

Da. Şi chiar înainte de a-l cunoaşte pe Cristi, am visat-o pe mama lui. Eram aşezată pe o bancă, eram foarte tristă – deşi în viaţa mea nu eram deloc tristă – şi ea îmi spunea să am încredere că totul va fi foarte bine. Simţeam că o cunosc demult şi că vorbesc cu cineva ca din familia mea. După două săptămâni l-am cunoscut pe Cristi şi aveam impresia că-l cunosc de o viaţă întreagă. Îmi spunea că este jurnalist la Kanal D, dar eu acolo nu mă uitam la Kanal D, habar n-aveam ce înseamnă să fii vedetă, să duci o viaţă de vedetă. Şi, deşi aveam senzaţia că nu ne-am întâlnit întâmplător, eram convinsă că eu mă voi întoarce în Spania, el în România şi că asta e tot. El a continuat să mă caute, să mă sune în fiecare zi, să-mi scrie pe reţelele de socializare, dar eu nu-l luam în serios. Însă a făcut în aşa fel încât să-mi doresc în fiecare zi să-i aud vocea.

Am crezut că râde de mine. Cum să nu fi auzit de mine? Şi ştii de ce? Pentru că cei mai mulţi spectatori ai noştri sunt în afara ţării, s-a făcut şi studiu. Aşa că i-am zis că sunt jurnalist şi că fac investigaţii, că am divorţat, dar nu i-am spus totul despre mine, am vrut s-o testez. I-am spus că am o Dacie 1310, că trăiesc într-o garsonieră… E-adevărat că, fiind din nou burlac, mi-am dorit pe cineva care să n-aibă legătură cu lumea în care mă învârt eu de obicei, poliţie, servicii secrete, ca oamenii din anturajul meu. Şi am dus o viaţă de burlac. La un moment dat, chiar începuse să-mi placă! Ajunsesem să cred că n-o să mă mai însor vreodată. Dar tot eu am fost cel care am pus mâna pe telefon s-o aduc pe Iulia lângă mine.

Foarte greu. Totul era nou: ţara, casa, anturajul, situaţiile… Mai ales că el are unele responsabilităţi, mă refer la cei doi copii.

Gândeşte-te că ea intra într-o lume în care nu toţi erau binevoitori. Pe urmă, eu nu-i spun mereu unde plec şi ce anume fac, tocmai ca s-o protejez. Îi spuneam că plec în Italia, dar eram în Siria. N-avea rost să-şi facă griji. Şi nici n-aş fi putut să-i spun! Am avut ameninţări din partea unor români, membri ai grupării islamice – i-au şi arestat de altfel. Dar o secundă nu i-am spus prin ce primejdii am trecut sau ce trăiesc zi de zi.

E un sentiment ciudat. Înţeleg că trebuie să-şi facă treaba, dar îmi este frică mai ales pentru Anais, pentru că vreau să crească lângă tată şi să nu se întâmple ceva rău.

Cu ea. Ştiu că am pentru ce să lupt în viaţă.

Ca pe sora lor mai mică. Eduard (17) este mare şi este un tip mai liniştit de felul lui. Yasmine (8) are o relaţie extraordinară cu Anais, se mândreşte cu ea, le arată colegelor ei de şcoală poze cu surioara ei. Cu Iulia are o relaţie extraordinară – bine, şi ea îi face toate poftele de când a venit.

Nu încă. Dar crede-mă că nu fac nicio diferenţă între Edi, Yasmine şi Anais. Sub nicio formă! Încerc să fiu părinte pentru toţi trei, au aceeaşi dragoste din partea mea, nu le lipseşte nimic. Desigur, doar prezenţa mea, dar asta pentru că nu sunt nici măcar acasă de multe ori. Ce să fac, mi-am ales o meserie ingrată, care presupune să fii mereu plecat, să n-ai timp suficient să te bucuri de familie, de zâmbetul copiilor, să ieşi cu ei în parc, să te duci cu ei la tot felul de evenimente. Dar e un risc asumat de la bun început. Încerci să-i ajuţi pe alţii, gândindu-te că ai tăi te au în permanenţă.

De fapt, eu nu mai sunt vânător, eu sunt vânat.

Lângă familie sunt mereu, chiar dacă nu fizic.

image

Da, drept dovadă că am rămas jurnalist de investigaţie, dar nu şi căsătorit cu persoana respectivă.

Da. E şi finul meu. Cu Mădălin vorbesc zi de zi, dar niciodată nu mi-a spus chestia asta. Recunosc că am citit despre decizia lui în ziare. Am rămas surprins şi l-am sunat imediat. Dar poate el nu e dependent de adrenalină ca mine, poate el vrea să ducă o viaţă liniştită. Eu, dacă mă sună cineva şi-mi spune că e într-o situaţie limită, fug şi-l ajut. Şi primesc zilnic sute de astfel de mesaje.

Dar trăiesc! Dumnezeu mi-a dat o familie, trei copii minunaţi. Ce pot să vreau mai mult de la viaţă? Providenţa mi-a dat tot ce am nevoie. Şi nu am luat palme de la viaţă. Dimpotrivă, am fost răsplătit!

Da, a fost cumplit. Dar culmea e că, atunci când am fost eu implicat, nu m-am folosit deloc de notorietatea mea. Am ajuns la camera de gardă cu copilul meu cu febră şi am stat şi am aşteptat ca un om obişnuit şi am făcut totul fără să ies în evidenţă. Asta deşi ne-au ţinut pe hol vreo oră, au făcut şi fals în documente în sensul că au scris că Anais n-avea febră, deşi noi aveam trimitere de la o clinică privată tocmai din cauza asta…

Şi avea 39 de grade! Au consultat-o, mi-au spus că e din cauza colicilor şi ne-au trimis acasă cu un Panadol la opt ore. Acasă a făcut în continuare febră…

A treia zi, eu am plecat la Sighişoara şi chiar în dimineaţa aceea am văzut o ştire cu un bebeluş de la Craiova care murise după ce a acuzat aceleaşi simptome: febră, iritaţie pe piele… Şi am zis să nu-i spun Iuliei, să n-o sperii.

Dar eu deja văzusem ştirea şi i-am dat şi lui prin SMS, după care am luat-o pe Anais şi am plecat cu ea la clinica privată. Când am ajuns, mi-au spus că e într-o stare foarte gravă, că e suspectă de pneumonie. Au urmat trei zile de chin pentru mine! Să-mi văd copilul de trei luni cu branulă, ajutată să respire cu un aparat! Au fost cele mai negre zile ale mele!

România este ca peste tot în lume. Să ştii că nu doar aici se întâmplă astfel de lucruri. Se întâmplă oriunde.

Pare pentru că sunt mult mai mediatizate.

image

Nu. Când eram în Liban, tata m-a întrebat dacă vreau să plec în America, noi provenind dintr-o familie de creştini. Creştinii au plecat în urma războiului, s-au stabilit fie în SUA, fie în Franţa ori Suedia. El mă întreba dacă vreau să plec să studiez în SUA, unde era sora lui, care era profesoară de franceză la Harvard. Am refuzat şi am ales România, mai precis Vălenii de Munte, locul copilăriei mele.

Da. Şi am ajuns de la catechism la prelucrător prin aşchiere la un liceu industrial. În România nu era un profil uman, în ’87. Şi aşa am ajuns la strung, de care mi-era frică ca de dracu’, că circulau tot felul de poveşti că dacă îţi prinde mâna rămâi ciung. Iar după teologie şi strungărie, am ajuns la filosofie. Aveam eu nişte idei încă de când făceam teologie, când se dezbăteau anumite teorii cu privire la existenţa lui Dumnezeu, şi am căutat nişte răspunsuri. Îţi pot spune cu certitudine că Dumnezeu există, e dovedit ştiinţific, matematic, logic, doar că filosofii îşi pun întrebări. Mai mult, Dumnezeu există pentru că eu, unul, am supravieţuit de atâtea ori şi am simţit de fiecare dată că e o mână invizibilă care mă salvează.

Nu. Ai mei m-au dat la liceul teologic pentru că în Libanul aflat în război nu puteam avea parte de o educaţie riguroasă decât fie acolo, fie la colegiul militar. Ori ei nu voiau ca eu să ajung pe front.

Părinţii mei au vrut să mă ferească de asta, mai ales că eram singur la părinţi. Mama, săraca, ori tata, Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi, ar fi murit să ştie că eu azi mă ocup de investigaţii sau că plec benevol în zonele de conflict.

Numai tata, dar la vremea aia nu prea înţelegea el ce fac, eu nu prea-i spuneam, el era în Liban, eu aici. Şi gândeşte-te că eu am avut o avere în spate, părinţii mei mi-au lăsat o sumă considerabilă, fiind singurul lor copil. Puteam fi orice. Dar eu n-am venit aici să fac bani, să-i multiplic. Pe mine nu m-a pasionat business-ul şi ştii cum e, dintr-un sac din care tot iei ajungi să nu mai ai ce. Eu am cheltuit foarte mult pe investigaţii şi cheltuiesc în continuare. Pentru că cine ar putea să-ţi dea bani ca să plăteşti un informator? Nimeni.

Păi, mă ocup de lumea asta de vreo 20 de ani. Încă am supravieţuit, după două-trei tentative de omor.

Edi vrea să fie om al legii. Dar dacă ar vrea să facă ce fac eu ar avea tot sprijinul meu.

Foarte liniştit. Adorm în cinci minute.

Simt că am întinerit brusc, în primul rând. Ea, care a venit spre mine atât de tânără, de firească, de simplă. Viaţa mea era mai complicată înainte de Iulia. Acum ducem o viaţă copilărească şi ne mulţumim cu lucruri atât de simple, dar fascinante.

A lui s-a simplificat, a mea s-a complicat şi a trebuit să mă maturizez mai repede decât credeam. Dacă îmi spunea cineva acum cinci ani că o să mă mărit şi că o să am un copil la 24 de ani, aş fi crezut că glumeşte. Aşa cum am crezut şi cu visul. Culmea, când eram însărcinată în primele săptămâni, am visat-o din nou pe mama lui că-mi aducea o rochiţă şi-mi spunea că o să am o minune de fetiţă. Mai mult, mi-a spus că o să aibă un talent aparte. Aştept cu nerăbdare să crească şi să văd dacă se confirmă şi asta.

Linişte.

Şi un inel. Curând. Nu în ţară, pregătesc ceva special.

Foto: Sorin stana; Stilist: Madena; Hair styling: Mariana Rotaru/Gett’s Artistic Team;

Make-up: Laura Perian; Vestimentaţie: Marks & Spencer, Guess, Scotch & Soda/Collective, Nike, Next.



Recente pe Ok! Magazine

Leonardo DiCaprio și Vittoria Ceretti, Profimedia jpg
Lucien Laviscount și Shakira, Profimedia (3) jpg
FotoJetGillian jpg
Paris Prince și Blanket Jackson GettyImages 2117918841 jpg
Salma Hayek și Valentina Paloma Pinault la Oscaruri, Getty (3) jpg
4 arnold schwarzenegger jpg jpeg
Shakira, GettyImages 2103262299 jpg
cameron diaz mama 51  jpg
FotoJetKateșiCatherine jpg
Shannen Doherty Kate Middleton jpg
Ben Affleck și Jennifer Lopez, Getty Images (4) jpg
Dan Negru, Florin Piersic, Leon Dănăilă jpg
Michelle Pfeiffer, Getty jpg
Kathy Hilton Paris și Nicky (2) png
FotoJetKate Piers jpg
supermodele de altădată jpg
Andra și invitații săi în concertul Tradițional, Arhivă personală jpg
Emmanuel Macron   Soazig de la Moissonniere (2) jpg