Cum a reacţionat fiul Danei Rogoz când a aflat că va avea o surioară. “Ah, bine că nu îmi strică ziua de naştere”

Dana Rogoz este însărcinată  în 21 de săptâmâni. Nu se teme de durerile naşterii şi nici de recuperarea de după. De un singur lucru i-a fost frică: cum va reacţiona fiul ei când va afla că va avea o surioară.

“Ştiam că vreau al doilea copil dintotdeauna. Na, am avut doi fraţi mai mari, aşa am crescut. Dar Vlad nu a fost niciodată genul acela de copil care să imi ceară un frate sau o soră. Dimpotrivă, îmi spunea cât se poate de clar că el nu vrea asta, că familia noastră e deja perfectă, aşa cum e ea. Şi l-am înţeles, de fiecare dată. Ba mai mult, în toţi aceşti ani am fost atât de preocupată de evoluţia lui, de nevoile şi temerile lui, încât nici mie nu mi se părea normal să mă gândesc la al doilea copil, care să ia din timpul ăla frumos care îi era rezervat doar lui.

Dar Vlad a crescut mult, a devenit mai independent, mai stăpân pe emoţiile lui, aşa că Radu şi cu mine am revenit la ideea de a avea al doilea copil. Şi s-a întâmplat, culmea, să primim frumoasa veste în cea mai aglomerată perioadă a vieţii mele.

Nu i-am spus lui Vlad de la început. Am aşteptat până aproape de finalul primului trimestru. Şi În tot acest timp cele mai mari griji au fost legate de cum va reacţiona el cand va afla, dar şi când va deveni fratele mai mare. Mii de proiecţii. Mii de posibile întrebări şi răspunsuri”, scrie Diana pe blog.

Despre acest moment, actriţa a vorbit chiar şi cu un terapaut. ”M-am pregătit, nu glumă. Radu şi cu mine i-am dat vestea într-o oarecare zi, după grădinţă, fără tam-tam. Nu am vrut să punem şi mai mare presiune. I-am spus că va avea un frăţior sau o surioară, care creşte acum în burtica mea. În primul moment i s-a luminat brusc faţa într-un zâmbet, pe care încerca din răsputeri să şi-l stăpânească: “De unde ştii?” – “Pai am fost la doctor şi am aflat. Am şi poze de la ecografie. Vrei sa le vezi?” – “Da!” a răspuns hotărât şi s-a uitat emoţionat la ele. “Nu are voie în camera mea,” a ţinut să precizeze, încă de la prima coversaţie pe acest subiect. – “Ok, e în regulă,” îi răspund, ca să îl asigur că nu îi invadează (încă) nimeni teritoriul. “Şi trebuie să mă apuc să îmi strâng jucariile…” continuă el, căutandu-le cu privirea gânditor prin living. I-am explicat că mai durează ceva până se naşte şi până ajunge să mişune şi să se caţăre peste tot prin casă, până la jucariile lui. “Întâi o să fie ziua ta şi abia după încă 2 luni se va naşte”– “Ah, ce bine că nu îmi strică ziua de naştere.”

Apoi s-a relaxat şi a inceput să se uite la burtica mea, să o mângâie şi să o pupe, din proprie iniţiativă, fără să fie pus să facă asta”, completează Rogoz.