Cum arăta Andreea Berecleanu în 1989? Prezentatoarea TV avea 15 ani la Revoluţie
Andreea Berecleanu a arătat în premieră o imagine cu ea de la vârsta de 15 ani, din 1989, din anul Revoluţiei din România.
Mulţi o consideră pe Andreea Berecleanu cea mai frumoasă femeie din România. Are 44 de ani, dar chipul ei, ochii ei şi alte trăsături spun altceva. Pare că ar fi o adolescentă la 18 ani!
Prezentatoarea are ani întregi de experienţă în presă, în jurnalism, în acest domeniu media în care lucrează încă de la debut. Se mândreşte cu multe materiale exclusive, cu multe ştiri prezentate în direct. Iată că acum, înainte de Crăciun, ea a arătat o poză tuturor de la 15 ani. Avea trăsături speciale, o frumuseţe debordantă.
Ea a retrăit acum clipele revoluţiei, cum era ea în 1989, cum a simţit acele momente importante care au schimbat cursul României.
"Sunt născută în 1975, deci aveam 15 ani. Ştiam despre ce se întâmplase la Timişoara, eram la curent cu evenimentele din acele zile. Ai mei, atât părinţii, cât şi bunicii, ascultau posturi de radio interzise şi anume Europa Liberă şi Vocea Americii. Iar eu ştiam să tac, învăţasem să nu spun nimănui ce se discuta acasă, ce se ascultă acasă. Pe 21 decembrie, plecasem în căutarea unui cadou pentru ziua de naştere a tatălui meu, care era născut chiar pe 25 decembrie.
Am pornit pe jos de acasă, zona Parcului Carol şi am ajuns la singurele magazine din acea perioada. Cei născuţi după 1990, trebuie să ştie că în acele vremuri erau doar câteva magazine universale mari. Dintre cele mai cunoscute, Unirea şi Cocor. Nu găsisem nimic frumos, era şi greu să-ţi placă ceva, şi am mers mai sus, către Piaţă Universităţii. În momentul în care m-am apropiat de Sf Gheorghe şi Colţea, am văzut mulţimea care se adunase deja în Piaţă Universităţii. Dar primul lucru care m-a izbit a fost stema de stat decupată din mijlocul drapelului. Atunci mi-am dat seama că lumea plecase de la mitingul de la CC, acolo unde Ceauşescu îşi ţinuse discursul, şi începuse Revoluţia.
Îndemnul “Azi în Timişoara, mâine-n toată ţară!” se întâmplă chiar sub ochii mei. În acel moment a fost o lupta psihologică între a intră în mulţime, mânată de felul justiţiar, corect şi dornic de libertate al familiei mele care a avut de suferit în perioada comunistă şi instinctul de conservare şi teamă de pericol. Am decis să ocolesc mulţimea şi să ajung pe stradă Câmpineanu, acolo unde era serviciul mamei mele şi puteam să găsesc adăpost. Am alergat pe străzi, am trecut pe lângă vitrinele sparte, am simţit profund şi direct, la cald, ura strânsă de tinerii revoluţionari curajoşi.
Ei purtau în sufletele lor curate suferinţă atâtor generaţii. Am reuşit să ajung acasă după câteva ore, am văzut ce se întâmplă în piaţă. Dacă în acea noapte aş fi rămas acolo sau chiar în după-amiază zilei de 21 decembrie, nu aş mai fi trăit. Tinerii aceia au fost călcaţi de tancuri sau împuşcaţi. Pe acel asfalt pe care acum trec maşinile scumpe ale vremurilor noastre, au murit tineri cu flori strânse la piept. Asta nu trebuie să uităm niciodată!", a declarat ea pe Facebook, dar şi în revista Unica.